La buza tamburului: firele textile

Despre fire se scriu puţine lucruri şi probabil se ştiu şi mai puţine, din moment ce nu prea găsesc multe articole despre cea mai importantă conexiune dintre pescar şi peştii răpitori. Dincolo de datele tehnice şi de eterna întrebare „Cât ţine?”, la fel de importante mi se par experienţele din pescuit, sfaturile personale, dos and don’ts-urile – şi asta încerc să vă împărtăşesc în articolul de faţă – La buza tamburului: firele textile.

De când cu apariţia firelor textile, cel puţin la noi în ţară, pescarii au sărit rapid în barca multifilamentelor (şi eu printre ei). Asta nu înseamnă că textilul este întotdeauna cea mai bună alegere, ci dimpotrivă, în anumite situaţii şi aplicaţii poate lucra în defavoarea noastră. Când cunoşti atât beneficiile, cât şi dezavantajele unui echipament, asta te ajută să-l utilizezi mai eficient, ştii când să-l foloseşti şi când nu. Discutăm din perspectiva pescuitului cu echipament de casting, pe care-l folosesc exclusiv în pescuitul cu năluci de mai bine de 15 ani.

Firele multifilament pe înţelesul tuturor
Firele textile sunt produse din polietilenă, materialul care stă la baza mărcilor comerciale de fibre sintetice Spectra şi Dyneema. De la PoliEtilenă vine şi abrevierea „PE”, folosită de unii producători în denumirile produselor din categorie (Sunline Super PE este primul exemplu „top of mind”, şi fiindcă am folosit ceva ani acest brand de fire).

Firele textile au o rezistenţă cel mult ridicolă la abraziune, iar cele două de mai jos nu fac excepţie: dacă se „ciupesc” cât de puţin, se vor rupe rapid. În cazul firelor de fineţe e de aşteptat, chiar prefer când agăţ jigul sub vreun ponton să nu-mi tai mâinile în fir, ci să scap rapid şi să pot relua pescuitul. Super PE de 6 livre este extrem de fin, îl folosesc la biban pe Snagov. Am pierdut şi bibani în copaci, dar acolo n-ai ce face, de multe ori prefer să pitchuiesc cu lanseta pe care am fluorcarbon de 5 lbs. (0,19 mm). Cu YGK de 22 lbs. am avut rupturi în înţepătură, probabil din cauză că firul se deteriorase în primii metri – pescuind la şalău. Firele groase suferă mai puţin din această cauză, iar când pescuim la ştiucă în vegetaţie, există mai puţine structuri abrazive de genul pietrelor şi copacilor scufundaţi în care căutăm uneori şalăii şi bibanii.

De aceea e bine să verificaţi din când în când primii 2-3 metri ai firului, trecându-l printre degete, iar dacă simţiţi asperităţi/neregularităţi în suprafaţa acestuia, să eliminaţi porţiunea respectivă şi să refaceţi nodul.

Sistemul de măsurare japonez
Dincolo de obişnuita echivalare a rezistenţei în livre (prescurtat lbs. de la pounds, în sistemul de măsură imperial), producătorii niponi au propriul lor sistem în unităţi de măsură denumite „gou”, folosite în echivalarea diametrelor firelor din mătase, cu mulţi ani în urmă. Recent, au transferat acest sistem atât firelor textile, cât şi monofilamentelor. Un mod simplu de a afla câte livre ţine un textil japonez este de a înmulţi numărul de „gou” trecut pe etichetă cu 10.

Exemplu: PE 1.5 x 10 = 15 livre (lbs.), deci aproximativ 6,8 kilograme rezistenţă. Însă unii producători oferă fire textile cu rezistenţa la rupere mult deasupra măsurătorii în „gou”, cum ar fi cazul celor de la YGK.

Modelele G-Soul Upgrade PE X8 au rezistenţe crescute care nu corespund unităţilor în „gou”: firul de 1.2 gou are o rezistenţă de 25 livre, şi nu de 12, conform sistemului clasic japonez. Firele sunt foarte rezistente pentru grosimea lor şi au o suprafaţă foarte netedă, care facilitează lanseurile.

Diametru vs. pounds test
Pentru că firele textile nu au o secţiune perfect rotundă, diametrele exprimate de anumiţi producători sunt aproximări şi trebuie luate ca atare. Singurul sistem valabil rămâne cel al rezistenţei la rupere, exprimate în lbs., şi al comparaţiei unor mărci diferite, în magazin, „ochiometric”. Evident că, cu cât rezistenţa este mai mare, cu atât creşte şi grosimea firului respectiv, e vorba de logică elementară.

De ce suntem „fani textile”
Bănuiesc că pescarii au trecut la „textile” din două mari motive:
1. Diametrele reduse în comparaţie cu rezistenţa crescută faţă de clasicele monofilamente din nailon, copolimeri sau mai nou din fluorcarbon;
2. Elongaţia minimă, sub câteva procente, ceea ce asigură o senzitivitate excelentă, chiar şi cu lansete mai „surde”, adică mai puţin senzitive, mai ales în pescuitul cu plastice moi şi jiguri la şalău, biban şi chiar la ştiucă. Senzitivitatea accentuată a firelor textile este utilă şi în pescuitul pe ape adânci, când „ţacurile” vin de la un capăt foarte îndepărtat al firului.

Alte beneficii
Există şi alte avantaje, ca de exemplu, portanţa scăzută în curent puternic (pescuitul pe Dunăre), în prezentarea jigurilor pe substrat, unde diametrele reduse şi rezistenţa relativ ridicată pot face diferenţa dintre o partidă reuşită şi una ratată. Datorită elongaţiei mici, asigură înţeparea mai eficientă a peştilor („positive hooksets” cum spun americanii), în special cu monturi offset. De asemenea, diametrele reduse ale firelor textile şi densităţile specifice scăzute (producătorul Sunline oferă şi aceste informaţii) ajută în obţinerea unor distanţe mai mari în lansare, factor important în pescuitul de pe mal şi nu numai, pentru că firul este mai uşor, şi la fel şi tamburii mulinetelor de casting încărcate cu asemenea fire. Tot datorită elongaţiei reduse, textilele taie eficient ierburile, deci uşurează pescuitul la ştiucă în astfel de medii, inclusiv cu năluci de reacţie de tipul lingurilor.

PE + baitcasting = love
Pentru mulinetele de cast, în special cele de bait finesse, dar şi cele pentru aplicaţii din clasa Medium ori Medium-Heavy, firul textil este mai uşor, având o greutate specifică scăzută în comparaţie cu nailonul sau fluorcarbonul. Recomand primii metri de backing din nailon, apoi backing tot din textil vechi şi mai gros, fiindcă astfel veţi reduce din masa inerţială a tamburului, iar asta vă va ajuta să lansaţi mai uşor ca înainte aceeaşi plajă de năluci. Dacă aveţi tamburi „large arbor”, cu adâncime redusă, evident că puteţi folosi şi mai puţin backing sau deloc – ca în cazul tamburilor SV de la Daiwa. Evoluţia spre tamburi large arbor s-a făcut tocmai pentru ca pescarii să nu mai fie nevoiţi să încarce peste suta de metri de fir de backing (buraj), ceea ce duce la uşurarea greutăţii finale a tamburului.

Un motiv de „PE + baitcasting = love” este şi lipsa memoriei acestor fire, însă acesta este un subiect despre care vom discuta cu altă ocazie.

În ziua de azi văd diverse poze pe facebook de la pescari, cu tamburii mulinetelor de cast umpluţi până la jumătate. Cu cât tamburul e mai adânc, cu atât mai mare e deficitul în distanţa de lansare. Ca să lansaţi la distanţele medii optime, tamburul trebuie umplut până aproape de margine, la 1,5 mm sub buza acestuia. Ştiu că perucile apar mai uşor aşa, dar pentru asta avem sistemele de frânare şi degetul mare „the educated thumb” ca să controlăm viteza de rotaţie a tamburului.

Ce fire textile folosesc şi pentru ce
Într-o anumită măsură, consider că firele textile sunt un „rău necesar”, poate pentru că aşa am fost învăţat de către alţi pescari mai experimentaţi decât mine, că textilul nu este „buricul Pământului” în materie de pescuit la răpitor. În situaţii de fineţe, peşti mofturoşi şi greu de convins, nailonul sau fluorcarbonul oferă prezentări mult mai naturale şi mai puţin suspicioase în ochii „lor”. Dar nu pot nega avantajele pe care le însumează firele textile, pentru tehnici şi aplicaţii specifice, deci când merg la ştiucă, din trei lansete, două sunt cu textil şi una cu monofilament (cea de swimbaituri heavy).

Despre Sunline SX1 şi FX2
Personal, consider aceste două modele de fire ca fiind printre cele mai bune în pescuitul ştiucii cu năluci în agăţături, în ape cu multă vegetaţie şi ori de câte ori nu am loc să cedez metri de fir în lupta cu un peşte. Dacă la şalău ori biban folosesc şi alte branduri, la ştiucă în condiţii grele, Sunline SX1 şi FX2 îmi dau încredere că pot face faţă oricăror provocări şi ştiuci „la metru”.

Ştiuca pe care o puteţi vedea mai jos a fost prinsă la broască într-o insulă de vegetaţie ultra-densă, însă în mai puţin de 3 minute se afla în minciog, asta şi datorită echipamentului din care făcea parte şi firul – Sunline SX1 de 30 lbs.

Ca urmare, folosesc firele textile pentru anumite aplicaţii:
1. Sunline SX1 30 lbs. culoare „Dark Green” în pescuitul la ştiucă pe incinte, în ape cu multă vegetaţie, agăţături şi şanse de capturi de peste 70 cm lungime;
2. Sunline SX1 12 lbs. culoare „High Yellow” în pescuitul la şalău cu plastice şi jiguri între 3 şi 10 grame, atât offset, cât şi monturi clasice;

3. Sunline FX2 de 50 lbs. în pescuitul la ştiucă în vegetaţie abundentă, cu broaşte plutitoare şi alte năluci topwater;
4. Sunline Super PE 6 lbs. culoare „Light Green” în pescuitul la biban cu diverse năluci, cu sau fără lider din fluorcarbon;
5. YGK Soul Upgrade PE X8 30 lbs. în pescuitul cu swimbaituri soft la ştiucă, pentru că folosesc cu predilecţie cu monturi offset, iar lipsa elasticităţii din sistem mă ajută să înţep mai bine peştii.

Când nu folosesc textil
1. Când pescuiesc cu voblere la ştiucă sau alte specii, pe apă limpede, în lacuri supuse unei mari presiuni (braconaj, bărci, suprapescuit), de genul Snagovului. În asemenea situaţii folosesc cu predilecţie fire din fluorcarbon (Sunline FC Sniper şi Sunline FC Sensation) între 12 şi 14 lbs. (0,28 – 0,31 mm), sau monofilament din nailon, ca de exemplu Sunline Super Natural.

2. Când pescuiesc cu swimbaituri mari şi grele – între 100 şi 200 de grame. Inventatorii acestui stil de pescuit folosesc cu predilecţie fire monofilament, copolimer sau fluorcarbon şi aproape deloc textil. De ce? Pentru că firele „old school” sunt mai permisive, atât cu peştii, când atacă şi apoi în dril, dar şi cu pescarii, dacă greşesc vreun lanseu şi năluca se opreşte brusc din zbor. Din cauza lipsei de elasticitate, chiar şi firele textile de 80 de livre pot plezni la un şoc puternic. Iar swimbaiturile mari, şi mă refer la cele adevărate, concepute şi proiectate de firme cunoscute, costă de la 70 – 80 de dolari în sus. Factorul de elongaţie este prietenul pescarului cu voblere şi alte năluci de reacţie, fiindcă această elasticitate suplimentară permite peştilor să inhaleze mai uşor nălucile, chiar dacă nu folosim toţi lansete din fibră de sticlă, aşa cum se procedează în medium şi deep cranking. Una din lansetele cu care pescuiesc la broaşte şi alte năluci topwater cu fir textil Sunline SX1 de 30 lbs. are atât vârful, cât şi mijlocul suficient de flexibile pentru a „lăsa de la ea” – pentru că, de multe ori, ştiucile atacă nehotărât, urmăresc, la topwatere sunt mai multe rateuri, iar această lansetă mă ajută să transform mai multe atacuri în capturi.

3. Când pescuiesc la şalău, pe apă limpede, când „mănâncă prost” ori când „se atârnă”, cum spunem noi. Atunci folosesc aproape exclusiv fluorcarbon Sunline FC Sniper de 8 lbs. pentru situaţiile de fineţe, jiguri până în 5 grame, iar FC Sniper 10 lbs. pentru jiguri şi năluci între 5 şi 10 grame.

4. Când pescuiesc la biban am întotdeauna un combo cu textil plus lider din fluorcarbon, şi un echipament cu fluorcarbon de 4 sau 5 lbs., Sunline FC Sniper. Folosesc fluorcarbonul inclusiv la skipping sub pontoane sau la pescuitul cu cicade ori voblere. Uneori, bibanii pot fi la fel de greu de prins precum şalăii, iar cu FC Sniper de 5 lbs. (0,19 mm) am scos din Snagov un şalău de peste 80 cm, cu echipament de bait finesse. Prins, eliberat şi filmat – filmul, cu altă ocazie.

Mai vorbim despre fire şi cu alte ocazii. Închei cu urarea clasică, care de data asta parcă are cu totul altă greutate: fir întins, doamnelor şi domnilor!