Cum să prinzi șalăi la muscă printr-un stil de pescuit incompatibil prin definiție, formă și conținut, cu șalăul? Și asta pentru că e vorba de o specie pe care o căutăm mai ales cu jiguri și plastice, în apropierea substratului, sau între ape, cu voblere care evoluează destul de jos. Dacă vreți să descoperiți și un altfel de pescuit spectaculos al acestui răpitor, urmăriți mai departe Cum să prinzi șalăi la muscă.
În lipsă de GT și triggeri, dăm la ce pică
Pescuiesc la muscă de vreo 20 de ani, am participat și la niște Campionate Naționale de Pescuit cu Muscă Artificială, care se țineau, la vremea respectivă, și pe lacuri de munte, și pe râuri. Am bătut mult Râul Doamnei, cu a sa Vale Rea și cu Zârna cea vioaie, locuri de o frumusețe ieșită din comun. Și am prins păstrăvi indigeni de până la 35 de centrimetri, la uscată. Apoi, din lipsa timpului, am frecventat o vreme Argeșul de sub Mihăilești, unde, în zilele în care nu uzinau, prindeam mulți cleni frumoși pe zonele de hume.
În ultimii ani am abandonat pescuitul la muscă și am preferat să pescuiesc exclusiv cu năluci de mari dimensiuni (swimbaituri) în căutarea capturilor capitale de știucă, cu rezultate de care îmi voi aminti mereu cu plăcere. Recent, am zis că trebuie să pescuiesc măcar o dată cu muște artificiale în apă sărată, SWFF (Saltwater Fly Fishing), așa că am plecat pe Întinsurile Nubiene (Nubian Flats), din Marea Roșie, zona care ține de Sudan. Nu am prins Giant Trevally, cum speram, deși am avut vreo două șanse, însă am apucat să prind alte specii considerate ca foarte greu de capturat chiar și de către cei mai experimentați muscari, și anume triggerfish. Pescuitul la muscă în mare/ocean m-a prins cum nu credeam că va fi posibil, și de atunci visez mereu la momentele în care mă voi întâlni din nou cu smaraldul întinsurilor nubiene sau cu noi destinații exotice.
De la Marea Roșie la… marea tulbureală
Acum vreo doi ani, fiindcă trecuse un an de la aventura de pe Marea Roșie, și nevând posibilități financiare să repet escapada, am căutat un mod de a-mi satisface pofta de fly fishing pe ape autohtone. Pescuiesc de foarte mulți ani la șalău, cu plastice pe jiguri și tot felul de monturi offset, pe lacurile de pe Valea Mostiștei (Gostilele, Dârvari și Sărulești). Doar că, de la o vreme, m-am săturat de acest pescuit la șalău, pe care-l consider monoton, repetitiv, lipsit de spectaculozitate și așa mai departe. Prefer de departe știuca, tocmai pentru că îmi oferă șansa să o prind în moduri creative, cum ar fi la suprafață, sau cu swimbaituri, însă locurile de pescuit la știucă sunt puține, iar timpul e limitat, ca să bat niște sute de kilometri pe weekend, în căutarea știucii. Așa că am zis să schimb plictiseala pescuitului convențional la șalău cu ceva mult mai greu dar și mai recompensant: fly fishing. Dincolo de asta, aveam nevoie să-mi mențin capacitățile de fly casting și să mi le îmbunătățesc, fiindcă prin 2018 mă gândeam că anul următor voi ajunge din nou să pescuiesc la specii marine. Iar în saltwater fly fishing, dacă nu știi să lansezi foarte bine, mai ales în condiții de vânt puternic și de cele mai multe ori potrivnic, nu prinzi pește.
Primii șalăi prinși cu pene-n gură
În vara lui 2018, am început să pescuiesc la șalău pe acumularea Gostilele, cu echipamentul de saltwater fly fishing pe care îl aveam deja. Elementul-cheie, șnurul cu cap scufundător de la Allen Fly Fishing. Este vorba de un Force Taper Saltwater cu cap intermediar translucid, cu o rată de scufundare mică, de numai 1,5 IPS (4 cm/s) și o lungime de 90 de picioare (27 de metri). Modelul pe care îl aveam era de clasa 10, cu o greutate de 380 de grains (24,62 grame) pe primii 10 metri, partea activă a șnurului.
Shooting line-ul, de culoare bleu, este plutitor. Conform tabelului AFTM, greutatea de 380 grains corespunde clasei 12, deci e cu 2 clase mai mare decât clasa declarată, și este una din trăsăturile specifice shooting head-urilor. Un shooting head integrat înseamnă că head-ul și running line-ul sunt lipite împreună, fac corp comun, asemenea șnururilor de muscă obișnuite. Shooting head-urile sunt special create mai grele, pentru a încărca mai eficient lansetele moderne, care sunt construite cu acțiuni tot mai rapide și rigide. Evoluția lansetelor din grafit a dus, implicit, la această ”proliferare” a depășirii intenționate a claselor de greutate, atât pentru pescuitul în apă dulce, cât mai ales pentru lansetele de saltwater, acolo unde vântul este a cincea dimensiune pe coordonatele căreia se întâmplă aproape fiecare zi de pescuit.
Șnurul de la Allen Fly Fishing este unul dintre cele mai performante cu care am pescuit vreodată, și permite să creezi bucle perfect controlate, cu o desfășurare completă (turnover complet) chiar și când lansezi la distanțe mari.
Lider folosit: 50 – 60 cm lungime, homemade din două secțiuni de fluorcarbon, 0,60 și 0,40 mm, cu un tippet de 30 cm de fluorcarbon Sunline FC Sniper, diametrul variind între 0,23 și 0,28 mm, în funcție de condițiile de pescuit. Însă cel mai frecvent diametru a fost de 0,26 mm (10 lbs.).
Care-i faza cu shooting head-urile integrate
Personal, pot lansa tot șnurul de la Allen cu 3 lanseuri false, pornind cu aproximativ 3 metri de fir plus liderul în afara lansetei. Firul este excelent pentru ”sight fishing”, atunci când vezi peștele înainte și lansezi spre el, așa cum se procedează în saltwater. Însă, în economia unei zile întregi de pescuit la șalău în apele tulburi de la noi, unde faci lanseu după lanseu (blind casting), nu este cel mai eficient lucru din lume. Pierzi timp cu lanseurile false și depui efort suplimentar care, pe parcursul unei zile de pescuit, se adună.
Din cauza ratei de scufundare lente a șnurului, pentru ca muștele să ajungă mai repede jos și să ”țină” substratul, a trebuit să le lestez suplimentar, ceea ce a crescut greutatea acestora. Ori, muștele lestate sunt mai greu de lansat, chiar și cu astfel de shooting head-uri. Pe moment, m-am descurcat așa, cu rezultate neașteptat de bune. Am prins mai mulți șalăi, în zonele cu apă mică de pe digurile scufundate sau de pe platouri.
Însă acest șnur era mai potrivit pentru ape de 1,5, maximum 2 metri. Așa că am început să caut ceva adaptat cerințelor mele: un head ultra-compact, de maximum 6 metri lungime, complet scufundător, cu o rată rapidă, ca să nu aștept câte un minut sau mai mult după fiecare lanseu.
De la shooting head-uri integrate la cele dedicate
Am început să caut alternative printre shooting head-urile dedicate, care au anumite avantaje: sunt mai personalizabile și se pot atașa unor running line-uri subțiri care facilitează lanseuri la distanță cu efort redus.
Majoritatea shooting head-urilor erau lungi, în jurul a 9 sau 10 metri, adică nu făceam nicio scofală, dădeam un shooting head integrat pe unul modular. Trebuie spus că shooting head-urile nu funcționează fără un lider (sau vârf), care prin conicitatea sa disipă energia transmisă asemenea liderului unui șnur clasic, deci și asta adaugă la lungimea totală a părții active.
Ce înseamnă Skagit? Dincolo de râul cu același nume din statul Washington.
În căutăarea head-urilor ideale, am dat peste OPST sau Olympic Peninsula Skagit Tactics, brandul creat de Ed Ward în jurul stilului de pescuit cu lansete de muscă de două mâini și head-uri scurte. Sistemul ”skagit” este o combinație între tehnicile de lansare Spey și utilizarea shooting head-urilor ultra-compacte și grele. Shooting head-urile skagit sunt folosite pentru a lansa muște grele, portante, în pescuitul salmonidelor mari din America de Nord, dar și din Europa. Mai mulți pescari de muscă, printre care și Ed Ward, și-au creat propriul sistem de șnururi scurte, compacte și dense, cu vârf scufundător, care le permiteau să lanseze muște mari de somon. De asemenea, Ed a adaptat sistemul skagit inclusiv pentru lansetele de muscă obișnuite, de o mână (single handed).
Cea mai bună descriere a sistemului skagit este modularitatea sa: avem partea principală, skagit head-ul, căruia trebuie să-i atașăm un vârf (plutitor sau scufundător), iar capătul opus se atașează de running line-ul ce poate fi de diverse diametre, în funcție de greutatea head-ului și de clasa AFTM a lansetei. Dacă vreți, este ca un șnur compus din mai multe părți, pe care-l putem adapta condițiilor pe loc, prin schimbarea secțiunilor.
OPST oferea head-uri scurte, exact ce voiam, însă în acel moment, erau disponibile doar în versiune plutitoare. Ori eu aveam nevoie să ajung acolo jos, unde vânau șalăii. Dar măcar identificasem sistemul cu head-uri scurte. Acum, aveam nevoie ca aceste head-uri să aibă mai multe densități, ca să se scufunde corect în apă, cu partea frontală în jos, în diagonală, asemenea nălucilor legate de firele clasice, din pescuitul convențional.
Laser, frate – running line-urile care se duc ca din tun
Running-urile care oferă distanță sunt din nailon și au secțiuni ovale, pentru a mai reduce din răsucirea inerentă care apare după câteva partide de pescuit. Din America ”n-am plecat” cu mâna goală, fiindcă la OPST am găsit Lazar Line, un running line despre care mulți spuneau că ar fi printre cele mai bune, că odată întins, își pierde orice memorie, chiar și pe vreme rece. Pentru cei care nu știu, running line-urile din nailon (monofilament sau copolymer) trebuie trecute printre proces de ”stretching” înainte de a începe partida de pescuit. Practic, trecem acest running prin mână, de la un cap la altul, și îl așezăm în coșul destinat firului. Running line-urile le-am cumpărat de la prietenii de la ADH Fishing, din Germania.
După căutări prin SUA, am trecut gârla înapoi, în Europa, unde am discutat mai întâi cu un prieten de la ADH Fishing, Stephan, care mi-a customizat un shooting head LTS 3S cu 3 densități diferite. De la 36 de grame și 13 metri, l-a tăiat astfel încât să ajungă la 21 de grame și vreo 7,5 metri, pentru utilizare cu lanseta EDGE #8. Însă tot nu eram mulțumit de rezultat, voiam ceva și mai compact.
Zpey, sau ”ză părfect zkagit hed” – brandul danez la care am găsit ce voiam
Nu mai țin minte cum am dat peste cei de la Zpey, de la care am comandat rapid două skagit head-uri. Practic, ce ofereau ei nu găsisem la niciun alt producător: skagit head-uri scurte, complet scufundătoare, cu triplă densitate, ce păreau perfecte pentru quest-ul meu de a prinde șalăi la muscă.
Așa că am luat primul head, de 5,6 metri lungime, alcătuit din trei secțiuni cu rate diferite de scufundare (Intermediate / Sink 1 / Sink 3), căruia i-am comandat diverse vârfuri scufundătoare, cu lungimi între 1,2 și 1,8 metri și rate de scufundare de până la Sink rate 6, adică aproximativ 15 cm/s. Acest Skagit avea 23 de grame greutate (354,94 grains) și încărca foarte bine lansetele de clasa 9 pe care le aveam, este vorba de un Sage TCR 990-4 și de un Method 990-4. A fost un prototip, pe care l-am putut comanda de la creatorul brandului Zpey, fiindcă acest model de skagit head nu se găsește în oferta lor.
A fost dragoste de la primele lanseuri, cu ambele vergi, chiar dacă lanseurile overhead cu un asemenea sistem nu au cea mai reușită estetică în comparație cu șnururile clasice ori head-urile integrate. Însă lansam între 25 și 30 de metri cu un singur lanseu fals, și asta mă ajuta să acopăr eficient apă cu echipamentul de muscă. Iar rezultatele au apărut chiar de la prima partidă.
Pot spune că acest sistem mi-a transformat echipamentul de muscă într-unul aproape de spinning, ca eficiență ai lanseurilor.
Al doilea Zpey Zkagit Light Head a fost și mai scurt, de numai 4,7 metri lungime și doar 20 de grame greutate, perfect pentru lanseta EDGE Gamma Beta de clasa 8.
Cum să prinzi ”șalăi” la muscă. Nu ”șalău”.
Adică mai mulți, garantat. Faptul că de la prima partidă de pescuit cu aceste head-uri am prins nu doar mai mulți șalăi, ci și recordul personal la muscă, un superb șalău de 67 cm, mi-a confirmat că găsisem ceea ce căutasem aproape un an. Aveam un sistem care îmi oferea garanția că pot prinde constant și eficient șalăi la muscă, și nu accidental ori la voia întâmplării. Dacă mă interesează să elimin ceva din fiecare partidă de pescuit, acesta e factorul ”întâmplare”, de aceea caut mereu să găsesc patternuri care produc capturi. Aici găsisem ceva mai mult, și anume un sistem potrivit pentru mine.
Am prins mai mulți șalăi pe action cam, aici aveți exemplarul de 67, de la cap la coadă, cu noul sistem de head-uri skagit. Atacul a fost de senzație, a sărit running line-ul pe apă, când am tras de fir, s-a proptit ca-n agățătură, apoi am ridicat lanseta și a început lupta.
Toate capturile din imagini și din videoclipuri au fost făcute pe lacul Gostilele, pe durata a câteva partide de pescuit, vreo 3 în vară și una în toamnă, fiindcă nu am putut ajunge acolo atât de des pe cât mi-am dorit. Sper ca în această a doua jumătate a lui 2020 să reușesc asta, nu doar fiindcă Gostilele are șalăi frumoși, ci și pentru că este unul dintre cele 3 lacuri de suflet pe care pescuiesc de mult timp. Cred că este lacul de care mă leagă cele mai mari și mai frumoase amintiri de șalăi prinși și eliberați.
Ofer distanțe inedite, rog tehnică și seriozitate, zise lanseta
Am trei lansete care mi se par potrivite pentru șalău în orice condiții, inclusiv cele cu vânt:
– EDGE Gamma Beta 890-4F, de clasa 8, 9 picioare (2,75 m), din 4 secțiuni;
– SAGE TCR 990-4 și SAGE Method 990-4, ambele de clasa 9, 9 picioare (2,75 m), din 4 secțiuni.
EDGE-ul Gamma Beta este una dintre cele mai polivalente lansete cu acțiune rapidă, bună la orice, în special în pescuitul de saltwater, care poate duce fără probleme un șnur de clasa 9 (de fapt, 9 și jumătate) de la Airflo, este cel cu care am pescuit în Sudan, un Bruce Chard Tropical Taper. Este o plăcere să lansezi cu acest EDGE și lanseta are o însușire specială de a te ține conectat cu șnurul în orice fază a lanseului.
Pe de altă parte, lansetele SAGE fac parte dintr-o clasă de elită și sunt considerate printre cele mai rapide lansete din lume, fiind destinate pescarilor care vor performanțe și distanțe maxime în condiții extreme. TCR a fost prima generație de lansete destinate și sportivilor care participau în concursurile de lansare la distanță, iar acronimul vine de la Technical Casting Rod. Am folosit acum mulți ani un TCR de clasa 6, în manșele de lac ale campionatului național, și ce diferență a făcut, fiindcă prezentam muștele la distanțe mai mari, pe vânt, cu mai puține lanseuri false. Seria Method urmează celei TCX, și rafinează și mai mult acest concept de lansete, făcându-l mai ”user friendly”. Trebuie spus că aceste lansete sunt foarte rigide, necesită un timing exact al lanseurilor și nu sunt pentru toată lumea. Însă, pe lacuri, în condiții de vânt sau pe întinsurile de saltwater, fac legea.
Consider că aceste clase, 8 și 9, sunt ce trebuie pentru pescuitul meu la șalău. Sigur, am putea folosi o clasă 6 sau 7, dar puterea suplimentară a lansetelor și greutățile mai mari ale șnururilor simplifică lansarea muștelor pentru șalău. De asemenea, o clasă 9 scurtează lupta cu peștele, ca să-l putem elibera în bune condiții în mediul său.
Tehnica de lansare fără de care nimic nu e
Atât pentru shooting head-urile integrate, cât și pentru skagit head-uri, aveți nevoie de o tehnică de lansare cât mai bună, cu o stăpânire corectă a mecanismelor lanseului și a double haul-ului. Dubla tracțiune ajută la încărcarea mai bună a lansetei, crește viteza firului și, în final, ajută la atingerea unor distanțe mai mari de lansare. Aceste tehnici le puteți deprinde de la cei care le cunosc deja sau de pe DVD-uri și casete VHS, cum am făcut în urmă cu 20 de ani, și le puteți îmbunătăți prin antrenamente constante. Și nu uitați să vă luați un ”line basket”, sau coș pentru șnur, fără de care acest pescuit ar deveni aproape imposibil.
Mulinetele – mari, colorate, anodizate
Aici nu-i nicio filosofie: folosesc aceleași mulinete de saltwater de la brandul Allen Fly Fishing, care oferă suficient ”value for money”. Prețurile sunt accesibile pescarilor de la noi, însă produsele trebuie comandate direct de la sursă, de pe site-ul celor de la Allen.
Mulinetele au frâne sigilate, din carbon compozit, și au suficient spațiu pentru a stoca 200 de metri de backing de fir textil de 50 lbs., pentru pescuitul în apă sărată, plus șnururile folosite, care pot fi între clasele 8 și 12, în funcție de mulinetă.
La ce muscă ne mai mușcă?
Pescuitul la șalău se face în apă destul de tulbure, așa sunt mai toate bălțile noastre. Muștele constituie în primul rând un stimul vizual în apele limpezi ale oceanelor, adică majoritatea modelelor nu au cine știe ce acțiune, nu se compară nici pe departe cu plasticele moi, cu cozi în formă de paletă, cum folosim în pescuitul șalăului. Așa că mi-am propus să identific și să testez mai întâi niște muște ori streamere ușor de legat, de lansat și suportabil de pierdut în agățături, cu un ”dosar dovedit” în a prinde răpitori pe tot globul. Una dintre cele mai celebre și mai simple muște artificiale este cea creată de Bob Clouser, mă refer la Clouser Minnow. Acum vreo 10 ani, foloseam o variațiune de mini-clouser pentru a prinde bibani pe lacuri, de la Mihăilești și până la Gostilele.
Așa că am reluat patternul, dar de data aceasta am respectat rețeta originală și am legat pe cârlige de saltwater, de 2, 1, 1/0 și chiar mai mari faimosul Clouser Minnow. La început, când foloseam shooting head-ul integrat de la Allen, am lestat clouser-ele cu ochi de plumb ori bronz ceva mai grei, ca să suplinească viteza de scufundare scăzută a șnurului și să coboare mai rapid pe substrat. După ce am trecut la head-urile de skagit de la Zpey, am putut să lestez minim muștele, cu ochi cât mai ușori. Și asta a ajutat în prezentare.
A doua categorie de muște trebuia cumva să imite acțiunea nălucilor din plastic moale create pentru răpitor, dar fără a trece de granița care califică, în viziunea mea, o muscă artificială. Așa că am început să experimentez cu diverse materiale sintetice, folosite la muștele de știucă. Voiam ca muștele mele de șalău să rămână compacte, să fie ușor de lansat și să coboare rapid, în timp ce ofereau o evoluție suficient de atractivă pentru șalăi, în apele cu vizibilitate redusă de la noi. Am găsit diverse cozi în formă de virgulă (grub tails sau curly tails), dar le-am evitat pe cele din silicon, fiindcă nu voiam să pescuiesc cu plastice la muscă.
Am găsit niște cozi făcute dintr-o pânză ca un fetru subțire, disponibile în culori OK (chartreuse, de exemplu), pe care le-am comandat de la un magazin german de fly de pe eBay, iar pentru corp, am găsit un flash sau krystal chenille de 10 mm care era perfect pentru a crea corpul muștei, pentru a-i da volum și strălucire în apă. Și astea au fost muștele, nimic deosebit. Le-am adăugat weed guard-uri din fluorocarbon, ca să reduc agățarea în obstacole precum ștepii.
O altă observație: nu le-am făcut cu ochi de spumă, ca să devină plutitoare, cum mi-a fost recomandat la un moment dat. Am acumulat o experiență suficient de mare în pescuitul șalăului cu jiguri și plastice moi, ca să știu cât de important este ca năluca să ajungă înapoi pe substrat, după fiecare verticalizare. În 80% din cazuri, atacurile se petrec pe această cădere controlată a nălucii spre substrat. Se pare că am avut dreptate, deoarece cu muștele astea, așa simple, cu ochi metalici ușori și cozi în formă de ”virgulă”, am prins chiar și recordul personal la muscă, în toamna lui 2018.
Ce face pescuitul șalăului la muscă atât de spectaculos?
În opinia mea, este vorba de alăturarea a două elemente: te conectezi cu posesorul unuia dintre cele mai violente atacuri dintre răpitorii de la noi prin firul pe care îl ții în mână. Simți totul ”la prima mână”, ca să spun așa. E o combinație-bombă de tehnologie de ultimă oră, dar și de senzații primare, nefiltrate de mânerul unei lansete de spinning sau casting. Can’t get any better than this. E un fel de surogat de saltwater fly fishing al săracului, iar șalăul e o specie accesibilă aproape pe toate lacurile de la noi.
Un ultim sfat: DO NOT TROUT SET!
Adică, mai pe românește, să nu înțepi ca la păstrăv, ridicând lanseta. În cazul șalăului, aplicăm metoda din saltwater, adică înțepăm trăgând puternic în lungul șnurului, de firul pe care-l ținem în mână. Apoi, după ce am făcut asta, putem ridica și lanseta la unghi, pentru a începe lupta. Din toamna lui 2018 încoace nu am mai făcut alte partide de șalău la muscă, dar anul acesta voi încerca să ajung și o să vă iau și pe voi cu mine, prin intermediul camerelor de filmat și al canalului de YouTube.
De ce au șalăii pene în gură? Păi de ce-a traversat găina lacul?!
Asta e metoda mea de cum să prinzi șalăi la muscă, fără secrete și jumătăți de adevăr, cu toate tehnicile și echipamentele pe masă. Nu susțin că e cea mai bună, dar e ce-am găsit eu că a dat rezultate pentru mine. Sper să vă fie de folos în viitor, dacă vreți să faceți pescuitul șalăului mai spectaculos și mai ”adrenalinos” ca niciodată.
