Cum lansează noul Exsence, aflaţi urmărind testul video de aproximativ 30 de minute şi citiţi articolul Shimano Exsence DC 2017 vs. Daiwa Z2020 Black Limited. Scurt şi la obiect: două năluci de ştiucă, cele mai lungi trei lanseuri şi media acestora, pentru o primă experienţă pe apă cu Exsence DC 2017 şi câteva concluzii despre această nouă mulinetă de cast.
To be or not to be DC: this is the question
Acum câteva săptămâni m-am înfiinţat cu mulinetele în exact aceeaşi configuraţie, în acelaşi loc, pe un stand mai ferit de pe Sectorul A al Lacului Varlaam, doar ca să testez noul Shimano Exsence DC 2017. Iar ca să am termen de comparaţie, am folosit o mulinetă care lansează bine cu aproape orice nălucă din categoria MH, este vorba de Daiwa Z 2020SHL Black Limited Edition.
Am pescuit din toamna trecută cu Z-ul şi s-a comportat impecabil de fiecare dată, am prins mult peşte, dintre care şi o ultimă ştiucă mare pe 2017, cea de 93 de cm. Aşa că Z-ul este cumva mulineta mea „go to” sau „all-around” pentru pescuitul ştiucii cu cele mai diverse năluci – voblere crankbait de 7 sau 10 grame, spinnerbaituri între 7 şi 21 de grame, swimbaituri soft între 12 şi 18 cm, swimbaituri hard de maxim 150 mm (GAN CRAFT Jointed Claw 148 este un exemplu), linguri oscilante între 10 şi 40 – 50 de grame şi multe, multe altele, într-atât de versatilă e Z-ul. Şi toate astea le pescuiesc cu fire fluorcarbon, majoritatea din clasa de 14 lbs. sau 0,31 mm diametru – Sunline FC Sniper sau Sunline Basic fluorocarbon.
Vântul duce minciunile mai departe, deci fără teste în condiţii de vânt
Long story short, pe 17 martie am filmat aceleaşi teste cu cele două mulinete, cu acelaşi fir Sunline fluorcarbon de 0,31 mm şi aceeaşi lansetă EDGE Swim Bait 805-1 HM pe care am montat mulinetele succesiv. În acea zi, vântul bătea din spate sau din spate-lateral dreapta, ceea ce a făcut ca Daiwa Z să lanseze cu aceleaşi năluci chiar mai departe decât Exsence DC-ul, distanţele fiind undeva între 41 şi 44 de metri cu nălucile din test: este vorba de jerkbaitul GAN CRAFT rest 128 SL (20 g) şi swimbaitul soft de 6″ (24 g). Viteza vântului era undeva între 10 – 11 km/h şi 17 – 18 km/h, îm momentele de intensificare. Am toate filmările din acea zi, dar nu avea rost să le montez fiindcă rezultatele erau viciate de influenţa vântului.
Care este faza? Simplu: când vântul bate chiar şi cu 5 – 6 km/h, rezultatele vor diferi şi vor suferi din această cauză. Deci, nu faceţi teste în condiţii de vânt, cum am văzut pe canalul unui Youtuber, care lansa în statul următor cu mulinetele din test, în special cu Shimano. Asta în condiţiile în care copacii de pe marginea terenului îşi smuceau urât coroanele, ca nişte rockeri cu plete verzi care făceau headbanging, ajutaţi de un vânt de cel puţin 25 km/h.
Chiar dacă nu era un test oficial, ştiinţific sau mai ştiu eu cum, nu voiam să îmi şi să vă ofer rezultate eronate, aşa că cei 14 GB filmaţi atunci vor ajunge în recycle bin. Ieri, 6 aprilie, am profitat de absenţa vântului în prima parte a zilei, şi am testat din nou mulinetele. Ce a ieşit, vă invit să urmăriţi în montajul video de aproape o jumătate de oră de mai jos (pentru o experienţă de vizionare la calitate maximă, setaţi rezoluţia la 1080p HD din meniul YouTube):
Fanboys are like the Jedi or the Sith: short sighted
Nu este vorba de un test definitiv, dar pe mine m-a ajutat să îmi fac o primă impresie asupra performanţelor noului Exsence DC 2017. Iar aceste impresii sunt unele pozitive, mai mult nu dezvălui în acest moment. O să râdeţi, dar am întâlnit chiar recent, la târgul Fishing & Hunting Expo 2018, fanboys înverşunaţi, de data asta fani ai brandului Daiwa, care aproape că respirau, cântau şi plângeau cu Daiwa în minte şi în inimă. Şi mie îmi place Daiwa, chiar foarte mult, dar la fel de bine folosesc mulinete de la alte două mari branduri, Shimano şi Abu Garcia Japan, fără să susţin sus şi tare că „Daiwa rulz” sau că „Shimano rocks”. Am trecut de acum 20 de ani e faza asta, care nu este decât o dovadă de imaturitate şi de experienţe limitate a celor care se comportă astfel. Pur şi simplu, prefer să iau de la fiecare brand acele echipamente care îmi folosesc aplicaţiilor şi tehnicilor mele de pescuit. Dap, e atât de simplu. Iar pentru 2018, căutam nişte mulinete care să mă ajute cât mai mult în pescuitul de pe mal cu năluci între 14 şi 30 de grame, aşa am ajuns la noile DC-uri.
M-am documentat intens, am înţeles că noua generaţie de mulinete cu control digital de la Shimano ar fi altceva faţă de seriile din 2006 – 2008, pe care le-am avut şi care nu m-au impresionat decât la început, prin noutatea lor, şi am luat decizia să văd la prima mână cum se descurcă modulele DC din 2016 (Antares DC) şi 2017 (Exsence DC). Iar de pe urma acestor experienţe sper să beneficiaţi şi voi, pentru că veţi acumula informaţii nepărtinitoare şi fără vreo agendă ascunsă (am întâlnit şi astfel de personaje pe YouTube, cărora li se zice „shills” din motive întemeiate).
Sistemul DC, revizitat
Conform spuselor celor de la Shimano JP, noile module DC (Digital Control) beneficiază de o serie de actualizări şi îmbunătăţiri în comparaţie cu primele generaţii, astfel:
– modulul DC nu aplică forţă electromagnetică de frânare în perioada acceleraţiei iniţiale a tamburului, pentru a obţine viteze de rotaţie mai mari;
– în Antares DC 2016 şi Exsence DC 2017, profilurile de frânare au fost modificate astfel încât viteza de rotaţie să atingă 35.000 rpm în primele 0,15 secunde ale lanseului;
– aplicarea forţei de frânare se produce acum cu o frecvenţă de 1.000 de ori pe secundă, deci la milisecundă, şi reprezintă cel mai avansat mod de control al lansării cu o mulinetă cu tambur rotativ;
– „idle period” sau perioada în care viteza de rotaţie a tamburului rămâne constantă, apoi începe să descrească, este controlată la milisecundă spre deosebire de vechile generaţii DC.
Şurubul de Cast Control (frâna mecanică) a fost mutat pe aceeaşi parte cu modulul DC şi ascuns în interiorul capacului lateral, şi pentru că Shimano recomandă folosirea limitată a acestui reglaj: doar atât cât să reducem jocul lateral al tamburului, fără nicio presiune suplimentară, care ar afecta negativ performanţele de lansare ale sistemului DC.
Fun fact
Prima mulinetă cu sistem DC a fost lansată pe piaţă de Shimano în 2003, Calcutta Conquest DC. Trei ani mai târziu, Shimano a reuşit să adapteze modulul DC într-o mulinetă low profile, e vorba de Antares DC, şi aici a început „aventura mea digitală”. În acea vreme pescuiam mult pe Căldăruşani, după ştiucă, şi am avut destul timp să mă familiarizez cu cele 4 DC-uri cumpărate în perioada 2006 – 2008. Iată cum arătau primele DC-uri, din fotografiile anului 2007, imediar după EFTTEX-ul de la Praga: 
Înapoi în viitor
Shimano a redus greutatea noilor modele Antares şi Exsence DC la 225 de grame, cât şi dimensiunile acestora. Faptul că butonul de Cast Control a fost „ascuns” sub capacul lateral opsu manivelei este un plus, în opinia mea, fiindcă sistemul DC este acum mai avansat decât în urmă cu 12 ani şi poate face mai mult decât înainte: 
DC for the Digital Age
Din filmele altor testeri de pe YouTube, mă temeam că noile module DC erau „overbraked”, cu alte cuvinte că ar fi aplicat o forţă de frânare exagerată, pentru a ţine formarea perucilor la minim şi a încuraja începătorii sau pe cei care nu se înţeleg cu mulinetele de casting să abordeze totuşi acest stil. În timpul filmărilor pentru testul Shimano Exsence DC 2017 vs. Daiwa Z2020 Black Limited, vă pot spune că am făcut peruci cu ambele mulinete, şi am avut ocazia să mă conving că Exsence DC-ul nu este „overbraked”. Modurile XP şi P sunt noi şi oferă o forţă de frânare mai scăzută decât în cazul Antares DC 16, de aceea am ţinut să testez în special „vechile moduri” N (nylon) şi F (fluorocarbon), iar rezultatele din acest mini-test le-am obţinut cu Exsence DC-ul în modul N, setare externă 4 din 8.
Voi reveni şi cu alte teste, unele deja în lucru. Ne revedem în curând cu alte subiecte tari, fir întins!
