Recent, Shimano U.S. a lansat pe piață mulinetele Tranx 300/301 și 400/401, o reinterpretare a modelului marin, Tranx 500. Noua serie vine cu două rapoarte de multiplicare (5.8:1 și 7.6:1) și a fost special creată pentru pescuitul lansat atât în saltwater, cât și în freshwater, la muskie, bass și alte specii, cu năluci mari. Căutam o mulinetă pentru swimbaiturile între 23 și 30 cm, care pot ajunge și la 300 de grame, iar review-urile utilizatorilor erau pozitive în privința Tranx-ului. Așa că eu l-am comandat, iar voi puteți afla mai multe din Shimano Tranx 401: primele impresii!
A new hope?
Până acum am lansat swimbaiturile mari cu Daiwa Lexa 300 HL. Frâna de lanseu Magforce (magnetică liniară) este cât se poate de sigură, dar și puțin restrictivă. Nu am urcat niciodată reglajul mai sus de 3, însă distanțele de lansare nu m-au impresionat nici măcar cu swimbaituri de aproape 200 de grame.
Am ales Shimano Tranx 401 și fiindcă am citit lucruri bune despre această serie. Cei cu multă experiență în pescuitul cu swimbaituri susțin că mulinetele Shimano cu control centrifugal sunt sigure în lanseu, fac rareori peruci cu năluci mari și grele, și ating distanțe apreciabile în mod constant. 
Big baits, BIG reel
Îmi trebuia o mulinetă pentru swimbaiturile cu adevărat MARI, așa că m-am decis la noul Tranx. Și nu la modelul 300/301, pentru care optează majoritatea, ci pentru cel mai mare, 401. Modelele 300 sunt OK pentru fire de 20 lbs. sau 0.40 mm, însă eu urma să pescuiesc cu fire de minim 0.43 mm. Din experiențele avute cu Lexa și discuțiile cu pescarii de pe Swimbait Underground, am înțeles că dacă vreau să obțin distanțe optime, tamburul este bine să fie cât mai mare: în diametru și în lățime, astfel încât când dau cu fir gros, să nu ajung imediat la jumătatea tamburului, dintr-un lanseu de 30 – 35 de metri. 
Firele groase necesită un tambur… generos
Cu cât lansați fir din straturile de suprafață ale tamburului fără ca diametrul acestor spire să scadă mult, cu atât dați mai departe cu monofilament sau fluorcarbon. Cu textil e mai ușor, fiindcă este mai subțire iar diametrul spirelor nu scade atât de drastic ca în cazul monofilamentului. Însă textilele nu sunt bune pentru swimbaituri, sau cele care se folosesc pornesc de la minimum 65 lbs. și ajung la 80 lbs., tocmai ca să reducă tendințele de îngropare în tambur. De asemenea, din cauza lipsei elasticității, la orice perucă sau încurcare a firului care ar duce la oprirea bruscă a tamburului, o nălucă între 2 oz. și 10 oz. va rupe textilul ca pe ața de papiotă. Iar swimbaiturile cu cât sunt mai mari, cu atât devin mai scumpe.
Mai este și problema cadenței, care ține tot de cum scade diametrul firului tambur pe cap de lanseu și cum afectează acesta cm de fir recuperați pe tur de manivelă. Aveți deja explicația cu demonstrație, oferită de un pescar de bass din SUA:
Prima impresie: o formă compactă, dar…
Am primit mulineta cu ceva peripeții, iar primul lucru remarcat după ”unboxing” a fost formatul compact: deși face parte din clasa 400, nu-i deloc o mulinetă supradimensionată și nu este cu mult mai mare decât o Lexa 300. Acesta a fost și unul din motivele pentru care am ales Shimano Tranx 401 în locul unei Daiwa Lexa 400, după ce am vizionat mai filmulețe comparative găsite pe YouTube.
… ceva nu se învârtea rotund
Al doilea lucru care m-a surprins (neplăcut) a fost timpul de rotație a tamburului în modul ”free spool”: sub 2 secunde, extrem de redus!!! Mă informasem între timp că seria Tranx beneficiază de tehnologia CoreProtect: o serie de bucșe și garnituri din cauciuc, tratate cu o acoperire repelentă, pentru a reduce cantitatea de apă care intră în mulinetă, în timpul pescuitului.
Faceți cunoștință cu CoreProtect
Bănuiam că garnitura aflată sub tambur, pusă acolo să prevină intrarea apei în rulmentul de suport al pinionului și în restul mulinetei, era responsabilă cu rotația redusă a tamburului:
Shimano avertizează să nu atingem aceste garnituri cu mâna, cu ustensile metalice, și să evităm contaminarea lor cu ulei ori unsoare, fiindcă stratul repelent se ia destul de ușor. De altfel, au pus un pliant de atenționare în cutia mulinetei:
Există mai multe garnituri: una se află deasupra rulmentului cu role (antireverse bearing), alta protejează locul unde butonul de lansare pătrunde în corpul mulinetei, iar interiorul mulinetei este tratat cu o vopsea care face apa să ajungă rapid la găurile de scurgere aflate în partea de jos a mulinetei (drain holes): 
Și asta fiindcă în mulinetele de cast apa pătrunde prin mai multe zone: axul tamburului/pinion, levelwind, buton de lansare și chiar pe sub star drag. Tehnologia denumită de Shimano CoreProtect încearcă să reducă din cantitatea de apă prin garnituri tratate cu un spray ”water repellent”. În pescuitul marin, apa sărată poate distruge o mulinetă într-o singură partidă, am văzut ce daune produce în timpul expediției pe Marea Roșie, în Sudan.
Pregătiri pentru… marea lansare
I-am făcut și-un upgrade rapid: am înlocuit bucșele de plastic din mânerele manivelei cu rulmenții sosiți la fix din Japonia. Așa, am dus mulineta de la 5, la 9 rulmenți + 1 roller bearing. Când trageți ”balenuțe” prin apă, fiecare strop de fluiditate în plus ajută. 
O scurtă mențiune: Shimano stă cu siguranță mai bine la capitolul ”vopsea” decât Daiwa. Mulinetelor Daiwa li se ia vopseaua doar dacă te uiți ceva mai urât la ele, în timp ce Shimano par să aibă o vopsea și un lac făcute pentru piața americană, unde pescarii sunt destul de duri cu echipamentele.
Un tambur mare și-n diametru, și-n lățime
Am pus backing textil de 0.70 mm pe tambur, apoi aproximativ 75 de metri de monofilament Sunline Queen Star 0.435 mm, folosit și pe Lexa, pentru năluci de la 2 oz. în sus. Și în prima zi de weekend m-am înființat pe lac nu atât ca să prind pește, cât să testez mulineta. 
Tamburul încărcat cu fir (60% backing braided 0,80 mm, restul monofilament 0,435 mm Sunline) cântărește nu mai puțin de 61 de grame!!! Asta înseamnă peste 2 oz., dar este OK având în vedere destinația mulinetei – aplicații heavy și extra heavy.
Nu știam la ce să mă aștept, așa că Brad Rădulescu mi-a meșterit un plumb năditor ca să dau cu el la început, să nu pierd vreo nălucă. Nu știam cât ”atârna” plumbul, l-am cântărit ulterior, acasă: 
Primele lanseuri cu plumb: mai bine decât mă așteptam
Apoi am dat primul lanseu, înregistrat și pe camere. Am rămas uimit, pentru moment: nu-mi venea să cred cât ”de bine” s-a dus plumbul, cel puțin până la jumătatea bălții, fără nicio perucă! Deci, garnitura CoreProtect de sub tambur nu afecta performanțele de lansare, așa cum m-am temut inițial (de fapt, cred că eram mai bucuros din acest motiv, decât de lanseurile în sine). Sistemul SVS îl setasem cu 3 pini ”ON” iar presiunea pe tambur (cast control) la minimum.
Trebuie menționat că filmam cu Canon EOS M10, aflat la gât, iar în timpul fiecărui lanseu luam o mână de pe lansetă pentru a direcționa camera. Asta înseamnă că în niciunul dintre lanseuri nu am pus forța maximă, fiindcă nu aveam cum.
Primele lanseuri cu o nălucă portantă: previzibil mai scurte
După câteva lanseuri de familiarizare cu mulineta, am trecut la swimbaituri de aproximativ 4 oz. Am ales un Gan Craft Jointed Claw 230 Magnum, iar distanțele de lansare au scăzut vizibil, în ciuda nălucii mult mai grele.
Așa că am procedat la măsurarea lanseurilor. Din cele 5 lanseuri cu plumbul, distanța minimă a fost de 48 m, iar cea maximă de 52 m. Cu swimbaitul, am lansat minim 28 m și maxim 35 m (2 din cele 5 lanseuri).
Line counter-ul m-a ajutat să aflu și nu să ghicesc distanțele de lansare cu cele două tipuri de ”proiectile”. Chiar dacă l-am montat invers la început, acesta măsoară la fel în ambele sensuri de rotație, deci distanțele sunt corecte. Acasă, am măsurat în ambele moduri aceeași cantitate de fir scos de pe mulinetă și marcat, iar counter-ul a dat același rezultat.
Care-i faza?
După cum o să auziți și în montajul video, am mai văzut asta și cu alte ocazii. Acum un an și ceva, am testat cu un prieten o mulinetă BFS, în parcarea lacului unde urma să pescuim. Cu jig de 3,5 g și un plastic de 4 – 5 cm, lansa ușor 30 de metri. Cum am ajuns pe apă și am început să dăm cu voblere de clean și biban contra unei ușoare brize, cum au apărut și perucile, pe care sistemul SVS nu le contracara constant. E drept că reușea câte un lanseu mai lung decât al unei mulinete BFS cu control magnetic, dar perucile erau frecvente.
Când ”te fură” mulineta, peisajul etc.
Ideea de bază ar fi ca atunci când testați o mulinetă de casting, să n-o încercați doar cu năluci compacte, grele și aerodinamice, ci să lansați cu cele pe care le veți folosi în pescuit. Așa, veți avea o ideea atât asupra minimelor la care să vă așteptați, nu doar asupra distanțelor maxime. Orice chinezărie de pe eBay dă bine și te fură cu un jig de 15 grame sau cu un Zara Spook. Realitatea care contează este cea din pescuit. Vedeți cum funcționează sistemele de control al lanseurilor, cât de bine (sau nu) reduc perucile cu anumite năluci, cât limitează distanța la reglaje mai ”strânse”, împotriva vântului ș.a.m.d. Mergem la pescuit ca să prindem pește și să ne relaxăm, nu să stabilim recorduri de casting la distanță sau să croșetăm fulare din fire textile pe malul apei. În Statele Unite, Japonia și în alte țări civilizate, magazinele oferă mulinete ”demo” pe care orice potențial client le poate încerca în parcare, cu diverse năluci. La noi, mai e mult până departe… Dacă nu aveți cum testa o anume mulinetă, informați-vă cât mai bine pe forumuri precum TackleTour și pe YouTube.
O altă fază este să alegeți mulineta în funcție de aplicații, de nălucile pe care urmează să le folosiți, cum am procedat eu. Swimbaitingul este un pescuit specializat, care necesită echipament specializat. Iar la fel se întâmplă la polul opus, al nălucilor Ultra-Light, cu echipamentul BFS. 
Vă invit să vizionați întreaga experiență cu noul Shimano Tranx 401 în filmul de mai jos și să urmăriți primele lanseuri și impresii cât se putea de ”la cald” în acea zi rece și ploioasă. Pentru detalii maxime, setați rezoluția YouTube la 1080p HD:
Echipament folosit
Lansetă: EDGE Swim Bait 807-1 IM by Gary Loomis, care duce mai mult decât scrie pe etichetă (1/2 – 5 oz.).
Fir: Sunline Queen Star de 30 lbs. (0.435 mm diametru).
Nălucă: S-swimming bait GAN CRAFT Jointed Claw 230 Magnum Type-F (106 grame, 4 oz. class).
Impresii inițiale: thumbs up pentru Shimano Tranx 401
Sincer, nu mă așteptam ca, după atâția ani, în care am pescuit cu aproape toate modelele de mulinete Shimano DC și non-DC, cu foarte multe Daiwa și anumite modele de la Abu, ca o mulinetă Shimano cu sistem clasic SVS să mă impresioneze. Și nici n-o face prin ceva anume, însă, în ansamblul său, Tranx-ul livrează acel pachet de funcții pe măsura așteptărilor ”Xtra Xtra Heavy”. Raportul de multiplicare de 5.8:1 asigură un cuplu puternic pentru nălucile mari și grele, care opun rezistență la înaintare, iar distanțele de lansare cu astfel de năluci portante sunt cel puțin la fel de bune ca în cazul Lexa, dacă nu chiar ceva mai bune (în viitor poate o să fac și un test măsurat între cele două exponente ale categoriei).
Tamburul este vizibil mai încăpător, și nici atunci când am lansat peste 50 de metri cu mono de 0,435 mm, nivelul firului nu a ajuns la jumătatea tamburului, ceea ce reprezintă un MARE plus și ajută mult în pescuitul cu fire groase, de peste 0,40 mm diametru – de fapt, acesta este și motivul principal pentru care am ales Shimano Tranx 401. Al doilea motiv în favoarea Tranx-ului a fost forma compactă, de aproximativ aceleași dimensiuni cu ale unei Lexa 300. Ca urmare, modelul 401 se palmează confortabil pentru o mulinetă de calibrul său, lucru valabil și pentru Tranx 300/301, care este mai mică decât Shimano Curado 200, penultima generație. Tot mai mulți producători adoptă acest trend de micșorare a footprint-ului mulinetelor din categoria XXH, dar pentru moment se pare că Shimano a făcut-o cel mai bine.
De asemenea, Tranx-ul 401 este mai ușor, are ”doar” 340 de grame vs. Lexa 400, cu ale sale 433 de grame, alt avantaj ergonomic pentru Shimano.
Rugozitatea angrenajelor când scoți mulineta din cutie și strângi frâna de luptă aproape că te face să te întrebi dacă există ceva unsoare acolo. Partea bună este că angrenajele se simt mai fluide în pescuit decât ”pe uscat”, ceea ce este de preferat. De obicei, se întâmplă invers.
Există și lucruri care nu-mi plac, cum ar fi cast control-ul fără microclic, capacul lateral complet detașabil, lipsa rulmenților din mânerele manivelei, pe care Shimano probabil că le-a tăiat de pe listă din motive de profit, deşi Tranx nu este o mulinetă chiar ieftină. Un Tranx costă cât două Lexa 300, pe care le puteți găsi pe eBay chiar și la 150 de dolari bucata, NIB (new in box).
Pentru cei care vizează pescuitul cu năluci mari (20 – 150 de grame și chiar mai mult), fire textile de 30 – 50 lbs. sau mono/fluorcarbon de până la 0.40 mm, modelul Tranx 301 cred că va fi o alegere mai potrivită ca mulinetă de big baits all-around. Am înțeles că 301 duce fără probleme năluci de până la 200 de grame.
Dacă sunteți în căutarea unei mulinete pentru năluci mari de știucă, somn sau chiar bass, este posibil ca Tranx-ul să fie ce voiați. Deocamdată, cred că mi-am găsit mulineta pentru swimbaituri extreme: Shimano Tranx 401.
După primul sezon de pescuit o să adaug o actualizare despre cum s-a rodat și erodat Tranx-ul. Primele impresii contează, dar la fel de importante sunt și cele desprinse din utilizarea pe termen lung.
Fir întins și la alegerea mulinetei, și la pescuit!
