Joi am schimbat locul și în jurul prânzului am ajuns lângă Snake Island, iar pe seară am plecat la o sesiune de teasing cu ghidul şi cu unul dintre pescarii „vikingi”. La bord se aflau trei danezi, unul dintre ei proprietar al agenției de fishing & travel Getawaytours.eu), un britanic, un sud-african (de origine britanică) şi un român, exact ca în bancurile multinaţionale clasice. Și atunci, românul a zis ”Nu se poate, trebuie să merg și eu la teasing de GT, pe recif”. Ca să se justifice și titlul Pescuit extrem în Marea Roşie: Întinsurile Nubiene (III).
Joia trigger…less
Am dedicat prima parte a după-amiezii pescuitului la trigger-i, însă substratul era foarte diferit de cele întâlnite până atunci: pietros, denivelat, plin de găuri. Drept rezultat, muștele fără weed guards (protecție anti-agățare) se agățau aproape la fiecare lanseu, compromițând orice șansă de a prinde peștii în apa de mică adâncime. Tomas, unul dintre vikingi, a prins singurul trigger al sesiunii, iar eu mă gândeam deja la cum să fac să adaug sistemul anti-agățare muștelor legate miercuri, precum și celor cumpărate de pe vas.
Fiți atenți ce dinți are un triggerfish- nu-i de mirare că distruge muște, cârlige și fire pe bandă rulantă:
În această parte a insulei nu am putut pescuit din cauza vântului puternic:
Rechinilor le place cât mai „în sânge”, se știe
Am făcut o scurtă oprire pe Snake Island, unde am colectat alți pescari, iar eu am ales să merg cu ”vikingul” Jacob și ghidul la teasing pe recif. De pe Snake Island, barca ne-a lăsat fix în… mijlocul mării. Am pus picioarele pe plafonul fals de corali, unde apa avea adâncimi de la genunchi și până spre piept, cu ”găuri” care te trimiteau direct în adâncul ultramarin. Dincolo de bancurile cu danezi, englezi și români, drumul pe recif nu era deloc o glumă: din cauza fundului apei, denivelat şi alunecos la fiecare pas, reușeam să-mi menţin echilibrul cu greu (citiți ”aproape deloc”).
Zona întunecată pe care o vedeți deasupra celei de un albastru deschis marchează marginea recifului și pragul către ape adânci:
Dacă adăugăm şi valurile care mă izbeau constant și treceau adesea de înălțimea pieptului, aveți reţeta optimă a unui dezastru iminent: după nici o oră de jucat de-a ”mașina de spălat”, picioarele erau numai sânge, de la genunghi în jos, până la apărătorile de pietriş din neopren (gravel guards). Îmi pare rău că n-am pornit action cam-ul, dar în acele momente obiectivul era să rămân cât de cât în picioare, val după val. Cu toate neajunsurile, am continuat să pescuim în sistemul de teasing. Ghidul lansa o nălucă de suprafaţă fără ancore, la distanțe de peste 50 de metri, pe care o recupera rapid, atrăgând peştii răpitori din zonă – fiindcă stăteam pe marginea recifului, fiecare lanseu era în ape albastre şi foarte adânci de până la 200 de metri.
Teasing la marginea hăului
Elementul-cheie în teasing este trecerea abruptă de la recif la apa adâncă. Asemenea pragurilor dintr-un lac, căderea verticală de pe o megastructură precum reciful adună laolaltă o mulțime de specii răpitoare, venite să se înfrupte din rezidenții care-și fac casă în corali. Când teaser-ul se apropia la maxim 10 metri de noi, ghidul îl smulgea din apă iar noi lansam streamere mari în aceeași zonă şi începeam să recuperăm rapid. Strip! Strip! Strip! Din păcate, după o seară de teasing la marginea recifului de lângă Snake Island, singurul care s-a ales cu ceva eram eu, şi anume cu picioarele făcute praf. Nu am avut întâlniri cu rechini până duminică, pe întinsurile Insulei Magarsum, dar păstrez povestea pentru episodul următor.
Barca te lăsa pe recif, împreună cu ghidul. Păream că mergem prin apă mică în mijlocul mării, dar dacă priviți atent, veți observa că ne aflam la linia dintre recif și apa liberă – aici, ghidul ne-a surprins întoarcerea de pe recif, joi seara:
Cum să nu ne băgăm picioarele în bucluc/recif
Seara, pe vas, gazdele mi-au aplicat un spray cu antibiotic ”Stage 1” pe răni, iar zilele următoare am pescuit cu rănile deschise în apa exagerat de salină a Mării Roşii. Ca urmare, în ultimele 2 zile, picioarele începuseră să mi se umfle precum tuburile de oxygen de la echipamentele de scuba diving şi aşa am şi ajuns în România, abia mergând. M-am dus imediat la medic care, când a văzut despre ce era vorba, m-a trecut imediat sub tratament cu antibiotic puternic timp de 10 zile.
Pe drumul de la recif la catamaran, gândurile mi se învârteau doar în jurul apărătorilor de tibii folosite în fotbal în skateboarding. Orice, doar să nu-mi mai fac picioarele praf. Însă ghizii mi-au spus că niște pantaloni sintetici, asemănători celor de ciclism, protejează destul de bine împotriva tăieturilor. Încă nu sunt sunt sigur de așa ceva și o să verific mai multe soluții cu pescarii de SWFF mult mai experimentați, din grupurile de pe Facebook.
Surprizele pescuitului de pe recif și pinnacles în Marea Roșie
Puteam s-o pățesc și mai rău: să cad printr-o gaură din fundul fals de corali sau să dăm de rechini. Ghizii ne povesteau că s-au trezit diatamai rechinul venit „lansat” după teaser până la vârful lansetei de spinning. După ce și-a dat seama că nu era rost de mâncare, rechinul s-a întors în apele adânci. Dar nu poți ști niciodată cu acești prădători de top – ei se află în vârful lanțului trofic, iar noi suntem doar niște intruși în mediul lor.
Am pus cap la cap câteva secvenţe ale zilei de joi în montajul următor. Pentru a-l urmări la rezoluţie 1080p (Full HD), selectaţi opţiunea din meniul de redare.
După o sesiune de teasing a danezilor pe pinnacles – versiunea ultra-hardcore a recifului – am văzut înregistrarea făcută din dronă la marginea pragului, de către ghidul-șef. O umbră gri de mari dimensiuni (estimată la minimum 4 metri lungime) urmărise teaser-ul iar apoi rămăsese înotând agale în apa adâncă, la câțiva metri de grupul de pescari! Cu siguranță, un rechin, după formă și confirmările echipajului sudanez de pe vas.
La desert, tort și spray antibiotic pentru picioare
Aventurile pe Întinsurile Nubiene nu s-au încheiat în apusul sângeriu, ci am continuat pescuitul extrem până duminică. Joi seara, la întoarcere pe vas, după o primă tură de spray antibiotic pe rănile proaspete, am sărbătorit și ziua de naștere a lui Federico, unul dintr proprietarii vasului My Scuba Libre și ghid al escapadelor noastre zilnice pe Nubian Flats. Tortul ”meșerit” de bucătari a fost neașteptat de bun.
Fotografiile și majoritatea filmelor din articol sunt realizate cu Canon EOS M10, camera care m-a însoțit în fiecare zi pe Întinsurile Nubiene.
– va urma –
