Erat, est, fuit: Lacul Gostilele, închis oficial la răpitor

În decursul acestei după-amiezi am avut o discuție cu unul dintre acționarii Lacului Gostilele, situat pe celebra Vale a Mostiștei. După o scurtă discuție despre ce „imitații plastice” de raci ar merge la șalău în această perioadă, dl. M. C. mi-a spus că, de puțin timp, au luat decizia de a interzice pescuitul la răpitor, din barcă, pe o perioadă nedeterminată.

”Perioada de interdicție este valabilă până la sfârșitul acestui an și, mai mult ca sigur, pe parcursul întregului an viitor”, mi-a spus dl. M. C.

Cum lacurile din apropierea Bucureștiului care încă mai aveau ceva șalău le număram pe primele 2-3 degete de la o mână de pitic, acum rămânem cu aproape nimic. Sărulești – Răduță Lake este singurul rămas din peisaj cu șalăi, în sistem Catch & Release, de pe Valea Argovei vin informații că ar mai merge când și când (la concursul Ligii Române de Spinning s-a prins bine, de exemplu), despre Dârvari n-am mai auzit la capitolul capturi de şalău (e drept, nici n-am mai ajuns acolo de aproape 2 ani), iar acum, Gostilele își închide zăgazurile pentru pescarii de răpitor.

Apus de soare şi de vremuri pe Gostilele. Fotografie făcută pe locul cunoscut drept „La plante”, pentru cunoscători. Am pescuit mereu în regimul impus de administraţia lacului, am respectat regulile şi de cele mai multe ori am practicat doar C&R, dar se pare că mulţi alţii n-au făcut-o şi au pescuit „la sacoşă fără fund”.

Bănuiesc că nu doar din cauza „trăistarilor” s-a rărit populaţia de şalău… trebuie să mai existe şi alte explicaţii logice. În urma discuţiei telefonice cu dl. Radu Burcea, administratorul lacului, am aflat mai multe lucruri interesante. Astfel, am întrebat direct dacă pescuitul industrial în exces ar putea fi o cauză, iar dl. Burcea mi-a răspuns: „În primul rând, populaţia de şalău nu a fost ţinta unui pescuit industrial constant cu plasa şi năvodul. Plasele şi năvoadele au ochiuri mari, deci facem un pescuit selectiv şi putem elibera şalăii prinşi accidental fără a-i răni.”

Pescuitul industrial pe lac vizează fitofagul, crapul chinezesc cu care administraţia repopulează anual Lacul Gostilele. Aveam o bănuială că fitofagul ar afecta în mod direct lanţul trofic, iar administratorul a confirmat că şi bănuielile sale se îndreaptă tot spre populaţia de fitofag, dar nu în felul în care am presupus eu. Pe scurt, teoria este că aceşti peşti fitofagi ating rapid dimensiuni considerabile şi umblă în bancuri numeroase. În migraţiile lor periodice de la un capăt la celălalt al lacului, aceste cârduri pot distruge cuiburile şalăilor în perioada de reproducere, şi mai ales icrele cu embrioni, chiar înainte de eclozare. Se pare că acest lucru se întâmplă de mai mulţi ani iar o astfel de presiune nu ajută cu nimic reproducerea şalăilor, ba dimpotrivă.

Am mai aflat că, în urma unor măsuri de protecţie, populaţia de ştiucă şi-a revenit, iar una dintre explicaţii, pe lângă interdicţia la pescuit industrial, ţine de zonele de bătaie ale ştiucilor, aflate în porţiunile cu stuf şi apă mică, deci la adăpost de cârdurile de fitofagi care patrulează pe lac.

Din câte am înțeles, decizia de închidere a lacului pentru pescuitul de răpitor a fost luată ca urmare a scăderii numărului de șalăi, declin pe care administrația lacului l-a constatat în special pe parcursul acestui an. Scopul este de a găsi soluţii eficiente pentru protejarea populaţiei de şalău prin construirea cât mai multor „cuiburi” şi zone cu structuri submerse, destinate perioadei de reproducere din primăvara anului viitor.

Tot de la administratorul lacului am aflat că şi alte specii sunt în declin, specii care nu fac obiectul niciunui fel de pescuit sportiv şi nici industrial: ghiborţul, zvârluga, soretele şi chiar bibanul. Personal, bănuielile mele se îndreaptă tot spre crapii chinezeşti, care consumă baza lanţului trofic din ecosistem: planctonul. E doar o presupunere, în lipsa dovezilor ştiinţifice.

Pescuitul de răpitor a fost restricționat la 2 pești reținuți de către fiecare pescar (regulă valabilă cred că de când am pescuit prima dată aici), dar nu de puține ori am auzit cazuri de pescari prinși cu ștrapi de 20 și 30 cm în saci, și nu cu unul-doi, ci cu zeci de asemenea strapazani sau cu saci conţinând şi câte 20-30 kilograme de şalău.

În măsura în care vor apărea schimbări, o să revin cu actualizări pe tema Gostilelor. Deocamdată, rămâne să ne căutăm de lucru prin puţinele lacuri care mai ţin urme de şalău.

O să mai discutăm foarte curând pe teme conexe, fiindcă peştii răpitori dintr-o apă dau sens existenţei noastre ca pescari, cât şi unei întregi industrii a comerţului cu echipamente de pescuit. Fără răpitor, adio cerere de năluci, de lansete, de mulinete – adio vânzări.