Mai mulţi cititori ai articolului despre skipping m-au întrebat, în mesaje publice sau private pe Facebook, diverse lucruri despre această tehnică de lansare. Şi cum am promis că voi reveni cu lămuriri, la ultima ieşire pe Snagov împreună cu Sorin Lazea, am filmat tehnicile de skipping şi din altă perspectivă: Dark Side Skipping Update 2.0.

De când am început să lansăm sub pontoane, din primăvara acestui an, am observat îmbunătăţiri în tehnica personală, însă mai avem de lucru. E greu să obţii consistenţă în lanseurile de skipping cu năluci de 3-5 grame şi echipament BFS (Bait Finesse System). Chiar şi aşa, ne-am dat seama că am evoluat, se pare, prin metode diferite de lansare. Deci există căi diferite de a ajunge la acelaşi rezultat sau, cum zic prietenii noştri americani: „There are many ways to skin a cat”.

skipping-update-2-0_

În timpul partidelor de pescuit, am văzut că Darth Lazea foloseşte un lanseu iniţial diferit de al meu pentru a imprima nălucii acel efect de „broasca pe apă”, necesar pentru a ajunge la 5-10 metri sau mai mult sub ponton.

Este vorba de roll cast, o tehnică prin care vârful lansetei descrie un arc de cerc în forma literei C, cu deschiderea orientată în direcţia de lansare, pentru a trimite năluca pe o traiectorie joasă, paralelă cu apa sau uşor ascendentă, către ţintă. Asta înseamnă că năluca atinge apa mai aproape de pescar şi lanseta acestuia, decât de gura pontonului. Roll cast-ul pare să „forţeze” cumva năluca să se aşeze mai repede pe apă, să „prindă tensiunea apei” mai devreme, transformându-se în clasicul lanseu de skipping. Aşadar, Darth Lazea foloseşte Force Cast-ul.

În acelaşi timp, eu prefer o abordare diferită, mişcând vârful lansetei într-o traiectorie cât mai paralelă cu apa. În cazul meu, punctul în care năluca atinge apa este mai departe de lansetă, undeva „la gura” pontonului sau chiar sub acesta, uneori. E posibil ca asta să ducă la nişte lanseuri ceva mai lungi, fiindcă frecarea cu apa intervine mai aproape de zona-ţintă, însă e doar o presupunere.

Cert este că ambele stiluri dau rezultate. Voiam să vă arăt că fiecare poate folosi mişcările care funcţionează cel mai bine în cazul său. Foarte importante sunt unghiul sub care năluca atinge iniţial apa şi repetarea mişcării astfel încât să devină un automatism.

skipping-update-2-0_yodasays

Ideea este să vizualizezi lanseul „cu ochii minţii” şi să nu-ţi fie frică de peruci, că oricum se vor întâmpla. Sau de jiguri că se vor pierde. Sau de fir că se va strica, pentru că… da.

Cum procedez eu: fixez cu privirea marginea pontonului unde vreau ca năluca să lovească prima dată apa, îmi imaginez o traiectorie cât mai paralelă cu apa şi lansez.

Alte sfaturi şi observaţii

1. Schimbarea părţii de lansare, o altă problemă care scoate Dark Side-ul la iveală – de multe ori, în funcţie de orientarea bărcii, unul dintre noi nu poate da cu forehandul şi trebuie să lanseze cu backhandul. Adică reverul, ca la tenis. De câte ori trec de la forehand la rever, primele 2-3 lanseuri sunt dezastre şi scot ce-i mai rău din mine la nivel de limbaj „necenzurat”. Ce să mai, şi Darth Lazea, şi eu înjurăm ca la uşa Academei Sith. Există şi cazuri în care reuşim din prima, dar accidental deocamdată. Lanseurile cu reverul sunt importante, fiindcă trebuie să putem lansa din orice unghi, nu să aşteptăm repoziţionarea bărcii.

2. Nu toate mulinetele funcţionează la fel de bine pentru skipping – sunt necesare anumite modele cu o frână magnetică puternică la setări maxime, iar Abu Garcia Revo LTZ oferă combinaţia perfectă de magneţi din Neodim. În schimb, Daiwa Pixy, chiar şi cu tambur PX68 Special Finesse (cu inductor fix), face peruci greu de controlat chiar şi cu frâna magnetică reglată la maxim. Din seria Abu, modelele LTX şi LT din anii trecuţi (2014 – 2015) pot fi uşor modificate cu kit magnetic de la tunerii niponi Office ZPI”. Kit-ul este asemănător cu cel existent în seria Abu Revo LTZ şi conţine unul sau doi magneţi în plus, pentru o plajă şi mai mare de reglaje.

skipping-update-2-0_15

3. Minimum de fir pe mulinetă – japonezii care au inventat tehnicile de BFS au creat şi tamburi care ţin cel mult 50 m de fir de 8 lbs. sau 0,23 mm, cum este cazul tamburului ultra shallow de la Abu Revo LTZ sau al celor after market de la Avail, Office ZPI” şi KTF. Chiar şi dacă tamburul este ceva mai adânc (în termeni BFS asta înseamnă capacitate 100 m de 0,23 mm), nu puneţi decât maximum 30-35 m de fir pe el, fără backing. Aşa procedează pescarii de bass niponi care dau skipping cu mulinetele BFS, aşa recomandă şi producătorii de echipamente. Mai puţin fir înseamnă un tambur mai uşor, iar în cazul nălucilor de 2-3 grame, orice gram în minus pe tambur contează. De asemenea, nu veţi strica niciodată mai mult fir decât cel încărcat pe tambur, iar în geantă puteţi duce oricând o rolă de rezervă.

4. Skipping pe valuri – m-a întrebat cineva dacă se poate – da, dar depinde de înălţimea valurilor. Dacă suprafaţa este încreţită de vânt sau are nişte valuri mici spre medii, puteţi face skipping şi pentru că, la adăpostul pontoanelor, apa tinde să fie ceva mai liniştită. Pe valuri de 50 cm nu prea mai putem pescui şi nici controla barca în apropierea structurilor.

În măsura în care aflu lucruri noi despre skipping, voi reveni cu update-uri pe temă. Forţa skipping-ului fie cu voi, peruci minime şi fir întins oriunde vă aflaţi!