Care este adevărul: există năluci care prind peşte şi năluci care prind pescari? Cu siguranţă că ambele variante sunt valabile, însă cele care prind peşti nu se află printre cele mai ieftine năluci, ci undeva la mijloc şi chiar spre extrema scumpă. Cum spunea sloganul din Dosarele X, „The truth is out there”.
Ca răspuns la întrebarea din introducere, o să vin cu altă întrebare: cât de bine vă cunoașteți năluca X din cutie? Cât timp i-ați acordat pe apă şi ați studiat cum îşi schimbă evoluţia în funcţie de stilul recuperării înainte de a o arunca înapoi cu verdictul „Asta nu prinde” sau „Nu-mi spune nimic”? Nu o dată am auzit axiome incomensurabile la pescari de toate vârstele, stilurile şi gradele de pregătire. Ceva de genul „Ăsta prinde pescari, nu peşte! Ioooo… n-am prins în viaţa mea un peşte la vobler”. Unele dintre aceste păreri ar trebui să fie rezultatul îndelungat pritocit al experienţei de-o viaţă, dar din păcate, nu sunt decât produsul ignoranţei şi al limitelor personale. Norocul nostru este că trăim în era internet, iar accesul la informații globale este mai simplu ca niciodată.
Ceea ce vreau să scot în evidenţă este că, dacă dați nişte bani pentru o nălucă marca Y, atunci merită să-i acordați mai mult din timpul vostru şi să o învățați. Nu s-o învăţați pe ea să înoate, ci să-i deprindeți absolut toate secretele care ţin de evoluţia ei în apă. Să o „stoarceți” de trucuri. Să căutați pe YouTube filmări în care este folosită de alţi pescari. Să experimentați diverse tipuri de recuperare, până ajunge să evolueze aşa cum a conceput-o echipa de designeri. Fie că se numesc Seiji Kato (Jackall), Katsutaka Imae (Imakatsu), Yuki Ito (Megabass), Toshinori Takeyama (Roman Made) sau Kazumasa Okumura (DEPS), aceşti oameni au în comun pasiunea de a produce unele dintre cele mai creative năluci cu care veți avea şansa să pescuiți vreodată.
Subiectul acestui articol este o nălucă pe care am descoperit-o acum mulţi ani în oferta Jackall şi pe care am promovat-o încă de pe atunci, fiindcă mi-a adus multe capturi, în special pe apele cu mare presiune asupra peştilor. Este vorba de Magallon, disponibil în două dimensiuni: Tiny Magallon şi Magallon. Modelul mic are flotabilitate neutră (Suspending), în timp ce fratele mai mare vine atât în variantă neutră flotabil, cât şi în cea lent scufundătoare (Slow Sinking). Pe cutia lui scrie, dacă vă uitaţi cu atenţie, „Underwater Walking the Dog”. Producătorilor niponi le place să umple ambalajele de cuvinte în engleză, de multe ori scrise greşit – am întâlnit zeci de asemenea exemple amuzante. În cazul lui Magallon, mesajul m-a intrigat şi, la prima ieşire cu Tiny Magallon, am început să-l recuperez fix ca pe un pencil bait. Am rămas surprins de evoluţia nălucii, atât în suprafaţă, cât şi între ape, care se comporta ca un pencil bait, înotând în zig-zaguri „ascuţite”. Cu cât făceam mişcările de pompaj mai scurte şi mai sacadate din vârful lansetei, în combinaţie cu recuperarea la fel de întreruptă din mulinetă, cu atât mai halucinant se mişca jerkbait-ul în apă.
Cu primul Tiny Magallon am prins până aproape că a rămas fără vopsea (culoarea era Albino Pirarucu), în timp ce cu primul Magallon mare, de culoare Bubble Gum, am prins foarte multe ştiuci în chiar prima partidă pe incinta de la Holbina, alături de Mălin Mușatescu.
În filmul instrucțional pe care vă invit să-l urmăriți în continuare am pus cap la cap câteva recuperări ale modelului Jackall Magallon. Puteţi vedea atât stilul de animare a nălucii din mișcările lansetei, cât şi alte trucuri – de ce să faceți pompajul (sau twitching-ul, în engleză) cu lanseta la verticală, de exemplu.
Acesta este filmul:
Echipamentul recomandat: pentru a pescui cu oricare dintre cele două Jackall Magallon, vă trebuie o lansetă nu foarte lungă, între 6’6” (1,98 m) şi 7′ (2,13 m), cât mai uşoară, din carbon, cu acţiune moderat-rapidă şi o mulinetă cu recuperare medie de 6,ceva:1. Evident, prefer şi recomand echipamentul de casting. Pentru Jackall Magallon şi Tiny Magallon folosesc o lansetă Evergreen Kaleido Inspirare The Cobra de 6’6” lungime, cu putere 1/4 – 3/4 oz. şi diverse mulinete – Daiwa Tatula Type-R sau Daiwa TD-Z Type-R+. Atenţie: dacă lanseta nu este uşoară şi bine echilibrată, după numai câteva ore de „twitching” veţi simţi efectele negative asupra încheieturii mâinii.
Ca Magallon sunt multe alte năluci pe care merită să le „învăţaţi” cum le place să fie prezentate. Depinde doar de voi şi cred că rezultatele justifică efortul. Vor mai urma şi alte filme cu diverse stiluri de recuperare pentru năluci de tipuri. Fir întins!
