Câte ceva din colecţia personală de jerkuri
Am pescuit cu tot felul de jerkbaituri de-a lungul timpului, de la producători precum Rapala (în special Husky Jerk), Smithwick (Rogue), Bomber (seria Long A), Cordell, Storm, Megabass (Vision 110, Vision 95 şi altele), Lucky Craft (Live Pointer 110 şi 95), HMKL, Jackall şi aşa mai departe. Poate cel mai important lucru pe care l-am învăţat din experienţa personală este că nu există nălucă universală, acel jerkbait care să dea rezultate maxime în orice situaţie şi tot timpul anului, indiferent de sezon, condiţii meteo sau temperatura apei.

Mişcarea care dă numele categoriei
Jerkbaiturile pentru bass şi-au căpătat denumirea din însăşi mişcarea prin care trebuie prezentate: jerking sau mişcarea rapidă a lansetei, în lateral sau de sus în jos, prin care se imprimă o evoluţie accelerată, pe distanţe mici, nălucii. De regulă, se fac între 1 şi 3 mişcări de jerk, urmate de o pauză. Pauza poate dura între 1 şi 3 secunde, sau poate fi prelungită chiar şi până la 10 secunde, dacă pescuim în apă foarte rece, înainte de îngheţ sau imediat după dezgheţ. Există multe materiale instrucţionale pe YouTube, printre cele mai bune fiind cel ale echipei de la Tactical Bassin, pe care le puteţi urmări accesând acest link despre jerkbaituri în apă rece şi aici despre pescuitul cu jerkbaituri primăvara. Deci, 1 – 3 sau mai multe jerkuri, pauză, şi reluăm secvenţa.

Pauza de masă se respectă!
Unul din secretele pescuitului cu jerkbaituri este ca, în momentul pauzei, să lăsăm nemişcată năluca – nu o recuperăm în niciun caz lent sau câţiva centimetri, acolo. Cum reluăm recuperarea, depinde de specia-ţintă şi de timpul anului în care ne aflăm: pentru bass, se recomandă să reluăm prin aceleaşi mişcări de jerking, fără să punem năluca în mişcare din mulinetă. Pescarii de bass consideră asta o greşeală frecvent întâlnită a începătorilor şi unul din motivele pentru care peştii refuză astfel de prezentări – după cum spunea Mat Allen în filmul instrucţional mai sus amintit.

În pescuitul ştiucii noastre de toate zilele, în apă rece, am înlocuit mişcările de jerking cu recuperări liniare din manivelă (maximum un tur de manivelă în locul unei mişcări de jerk), şi pescuiesc astfel cu rezultate constant bune de peste 20 de ani, când apele reci amorţesc peştii.

Dragoste de la primele lanseuri
Cu prima ocazie în care am ajuns să folosesc REST-ul 128SL, nu cred că am apucat să dau trei lanseuri, iar secvenţa clasică a devenit jerk-jerk-pauză-jerk-baaaam! Adică s-a soldat cu un atac violent de şalău. Apoi, lanseul următor mi-a adus încă un atac, la fel de supărat, tot de şalău, apoi un biban frumos şi înfoiat, apoi altul… iar apoi, am agăţat jerkbaitul în stuful din spate şi i-am rupt barbeta, după care am pus barbeta de rezervă, şi am continuat pescuitul. Treaba era deja încheiată, fiindcă REST 128SL mă prinsese definitiv şi pe mine, odată cu primele capturi aduse în faţa aparatului foto.

Specificaţiile Gan Craft REST 128 SL
Lungime şi greutate: la 12,8 cm şi 19 grame stoc (aproximativ 20,7 grame cu lestul de plumb), este un jerkbait mediu şi compact, cu o greutate optimă pentru lanseuri la distanţe mari chiar şi cu echipament de cast. Distanţele de lansare cu fire fluorcarbon între 14 şi 16 livre (0,31 – 0,33 mm) sunt foarte bune, de peste 30 de metri în medie. Sistemul intern de transfer al greutăţii ajută năluca să atingă distanţe maxime cu minimum de efort.

Flotabilitate: REST 128SL este un jerkbait lent-plutitor, se scufundă până la 1 – 1,2 metri pe recuperare, ia în momentele de repaus revine încet spre suprafaţă.

Armare: 3 triple Owner C’ultiva, cu durabilitate mare a vârfurilor, printre cele mai bune cârlige triple montate din fabrică la o nălucă. GAN CRAFT foloseşte doar acest brand de triple şi cârlige pe nălucile proprii. La majoritatea voblerelor obişnuiesc să înlocuiesc ancorele stoc cu Gamakatsu, de obicei. La nălucile japoneze, în general nu e nevoie, iar la Gan Craft nu a trebuit să le schimb decât când s-au deteriorat în urma capturilor multiple şi a îndepărtării lor cu cleştele. În cazul nălucii de faţă, are toate cele 3 triple cu care a venit iniţial.

Barbete: două, interschimbabile, care schimbă şi evoluţia jerkbaitului, în funcţie de modelul de barbetă ales.

Finisaj şi durabilitate: modelul translucid, de culoare „See-through Jya Ayu”, are vopseaua pe interior, deci este protejat de dinţii ştiucilor. După aproape doi ani de folosire şi capturi cărora le-am pierdut şirul, corpul jerkbaitului arată aşa cum îl puteţi vedea în imaginea de mai jos. Dinţii ştiucilor şi vârfurile triplelor au lăsat semne, fără însă să afecteze vopseaua.

Şi cu asta ajungem la cea mai interesantă caracteristică a lui REST 128SL: această nălucă vine cu două barbete, cea montată din fabrică are o formă relativ clasică, mai îngustă, în timp ce a doua barbetă este ceva mai evazată, mai lată. Barbetele se înlocuiesc uşor, intră în locaşul special creat cu un clic pozitiv, însă mie mi s-a întâmplat să o agăţ de stuful/copacii din spate şi să o pierd pe prima.

Două barbete, patru acţiuni distincte
Datorită formelor specifice adoptate, barbetele imprimă evoluţii diferite nălucii:
– barbeta îngustă îi dă un ruliu pronunţat (balans lateral, în jurul axului longitudinal), creând o evoluţie excepţională pentru pescuitul la aproape orice răpitor, în apă rece. GAN CRAFT spune că această barbetă este pentru o „evoluţie controlată”;
– barbeta evazată şi cu o formă hexagonală îi imprimă o evoluţie oscilantă cu mişcări mai largi, care mi s-a părut foarte potrivită în restul anului, primăvară-vară-prima parte a toamnei sau vârfuri de hrănire (activitate maximă a răpitorilor). Această barbetă creează, conform descrierilor producătorului, o „evoluţie eratică” a nălucii.

Producătorul spune că dacă punem oricare dintre barbete cu versoul în faţă, obţinem alte evoluţii uşor diferite, deci un total de patru. Nu am încercat şi aceste moduri, pentru că jerkbaitul a dat rezultate cu barbetele montate normal.

Jerkbaitul ”4-anotimpuri-în-1” de la GAN CRAFT
Când revedeam pozele și filmările anilor trecuți, mi-am dat seama că prinsesem cu REST-ul tot timpul anului, din primăvară până în iarnă. Ceea ce-l face, în opinia mea, un jerkbait ”all-season”, pentru toate cele patru anotimpuri (sau două, în funcție de cum evoluează vremea în anul respectiv). Patru acțiuni diferite, patru anotimpuri. Am pescuit vreun an şi jumătate cu REST 128SL, în toate condiţiile posibile, pe frig, pe vânt turbat, pe căldură, înainte de fronturi reci și după ele și așa mai departe. Când temperatura apei a scăzut aproape de pragul îngheţului, am adăugat folie de plumb pe burta jerkbaitului, pentru a-l face aproape suspending. REST 128SL este un jerkbait „slow floating”, a cărui flotabilitate mi s-a părut excelentă pe toată durata anului, cu o singură excepţie. În apele de 2-3 grade Celsius sau în perioadele în care nu se hrănesc activ, singura şansă de a face răpitorii să muşte este să încetineşti mult ritmul prezentării şi, dacă se poate, să ţii năluca suspendată, pe loc, în timpul pauzelor lungi, în „killzone”. Înainte şi după iarna 2018, am pescuit cu jerkbaitul astfel lestat, cu rezultate excelente, în apă foarte rece, dar, repet, încetinind mult ritmul prezentării nălucii şi preungind pauzele dintre recuperări până la 10 secunde. De asemenea, am înlocuit mişcările de jerk cu recuperări lente din manivela mulinetei, mult mai potrivite metabolismului încetinit al peştilor.

Am făcut și un scurt videoclip cu o parte din capturile realizate cu REST 128SL, pe care vă invit să-l urmăriți imediat mai jos. Pentru o experiență de vizionare optimă, setați rezoluția videoclipului la 1080p HD din opțiunile YouTube. Capturile au fost înregistrate cu action cam-ul vechi, în viitor voi folosi echipamente noi, mai performante. De asemenea, voi crește și calitatea montajelor video, fiindcă am schimbat programele de editare, cât și hardware-ul, ca să pot lucra mai eficient și cu rezultate vizibil îmbunătățite.

REST 128SL: ultima barbetă
În primele zile de după dezgheţ din 2019 am ieşit să fac un test cu nişte mulinete pe lac, iar la finalul acestora m-am delectat cu o oră şi jumătate de pescuit. Imediat ce am pus REST-ul, am prins un şalău frumos, apoi o ştiucă. Apoi, cu adrenalina în sistem, am greşit un lanseu şi am dat jerkbaitul pe gheaţa din mijlocul lacului. Rezultatul: am pierdut şi a doua barbetă, fiindcă impactul cu gheaţa este, de cele mai multe ori, neiertător cu nălucile hard. Şi am rămas doar cu corpul jerkbaitului, aşteptând nişte barbete de schimb. De mai mult timp, acest produs din portofoliul GAN CRAFT este de negăsit în Japonia şi oriunde în lume: cum se fac stocuri, cum se vinde mai rapid decât orice altă nălucă. Asta ar trebui să spună ceva despre cât de reuşit este REST 128SL de la Gan Craft.

În concluzie
Dacă pescuiţi cu jerkbaituri la ştiucă (şi şalău) şi găsiţi REST-ul 128SL în stoc, afară sau în ţară, sfatul meu ar fi să-l luaţi fără să mai staţi pe gânduri. În opinia mea, această nălucă este, probabil, unul dintre cele mai bune jerkbaituri all-around cu care am pescuit în ultimii 20 de ani. Când caut ştiuca toamna sau iarna, pe Snagov sau pe Varlaam, jerkbaiturile sunt prima alegere pentru ape tehnice şi condiţii grele – Snagovul este suprapescuit şi constant braconat, iar Varlaamul este opusul acestuia, adică o apă în care peştii sunt înţepaţi, prinşi şi eliberaţi, deci devin mai precauţi şi mai greu de prins, în cele din urmă. În aceste ape, REST-ul a bătut orice alt jerkbait din trusă, fără drept de apel. De asemenea, primăvara, REST-ul a prins mai mulţi şalăi decât alte jerkbaituri din cutiile proprii, în maluri sau pe platourile cu apă de mică adâncime.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi ne revedem toamna asta cu noi articole şi montaje video despre mulinete, năluci, tehnici de lansare şi de pescuit şi multe altele! Fir întins tuturor şi capturi cât mai frumoase!

Articolul REST 128SL: jerkbaitul ”4-anotimpuri-în-1” de la GAN CRAFT apare prima dată în andreizabet.ro.

Ceea ce a început ca un preview s-a transformat într-un review, fiindcă iniţial voiam să înregistrez doar câteva lanseuri cu noua achiziţie, în special pentru că nu mai folosisem o mulinetă de la Shimano cu sistemul SVS Infinity „actualizat”. Noul SVS are doar 4 greutăţi centrifugale ajustabile intern, însă controlul extern permite reglajul fin pe o scară de la 1 la 6. Practic, este vorba de platforma Curado 200K, pe care Shimano o exploatează pentru a produce modele diferite în funcţie de gama de preţ, de aplicaţii şi chiar de regiunea geografică. Ca exemplu, modelul Shimano Scorpion MGL este disponibil doar pentru piaţa niponă, dar poate fi comandat de orice pescar de pe glob prin intermediul magazinelor online japoneze.

Nălucile portante de genul swimbaiturilor soft cu coadă paletă pun presiune pe orice tip de angrenaje, oricât de rezistente. După un an de pescuit cu Daiwa Z, angrenajele au căpătat un „mârâit” supărător iar mulineta şi-a pierdut orice urmă de fluiditate, în condiţiile în care am pescuit-o doar cu fire din fluorcarbon. Tranx-ul 201 pare a fi beater-ul perfect, care va salva angrenajele mult mai scumpe ale Antares-ului DC de la un sfârşit încet dar sigur.

Câte ceva despre Tranx 201HG
În cazul Shimano Tranx 201HG, este clar că avem aceeaşi platformă la bază, cea a Curado 200K, dar similarităţile se opresc aici: Tranx-ul 201 vine cu mai puţini rulmenţi, doar 3 + 1 S-ARB (shielded anti-rust bearing), bucşe cu autoungere în locurile unde apa provoacă adesea coroziune rulmenţilor (rulmentul de pe pinion şi cel de sub axul manivelei), garnituri CoreProtect cu acoperire hidrofobă, pentru a reduce cantitatea de apă care intră în mulinetă (un aspect important în special dacă pescuiţi în apă sărată), un tambur fără găuri şi cu un ax mai solid, o frână de luptă dusă la 6 kilograme-forţă, manivelă de 100 mm, corp din aluminiu Hagane şi angrenaje din bronz. HG esre acronimul pentru High Gear şi se referă la raportul de multiplicare rapid, de 7.2:1. Nu o să discutăm toate aspectele tehnice fiindcă am acoperit ce am considerat important în review-ul video.

Diferenţe sesizabile între Tranx 401 şi noul model 201: 100 de grame în greutate plus dimensiuni vizibil mai mari pentru 401. Evident, cele două mulinete au specializări şi aplicaţii diferite.

Cum e Shimano Tranx 201HG la prima vedere?
Arată bine, un design futurist (am fost întotdeauna fan al mulinetelor argintii, încă de pe vremea Shimano Chronarch, din anii ’90), însă şi mai important este cum se simte în pescuit. Este mai fluidă decât m-aş fi aşteptat, la cei 3 rulmenţi ai săi, dar nu la fel de smooth ca Antares DC, care are şi Micromodule Gears. Greutatea de 240 de grame se încadrează în limitele acceptabile pentru o mulinetă de swimbaituri mici şi medii. Lansează bine cu GAN CRAFT Jointed Claw 178, swimbaituri din clasa de 2 oz. sau 60 de grame şi se poate duce şi până la 3 oz. sau 85 de grame. Nu aş forţa-o cu mai mult, fiindcă pentru aşa ceva avem Tranx-urile mari, 301 şi 401. Deci plaja de greutăţi ideală mi se pare a fi între 10 şi 60 de grame. Tamburul încărcat cu fir (80 m de monofilament de 0,33 mm şi backing textil de 80 lbs.) cântăreşte 31 de grame, foarte aproape de greutatea tamburului de Antares DC încărcat cu fluorcarbon de 0,31 mm şi backing textil. Am observat că atunci când am încercat să pescuiesc cu o broască floating Booyah Pad Crusher Jr. de 8,5 grame, tamburul şi-a făcut simţită inerţia, la start-up.

Tamburul de Tranx 201 cântăreşte 17 grame fără rulment şi 31 de grame încărcat cu fir (85 de metri de monofilament 0,33 mm + backing for textil de 80 lbs.).

Accentele de contrast ale carcasei sunt vopsite într-un albastru închis, cu perlă metalică albastră. Thumb bar-ul urmează aceeaşi schemă coloristică şi pot spune că funcţionează bine: se apasă relativ uşor (nici prea uşor nu e bine), iar pentru a angaja din nou angrenajele, după lansare, mecanismul intern necesită ceva forţă aplicată manivelei. Iarăşi un lucru pozitiv, pentru că nu vreţi ca angrenajele să se cupleze accidental în timpul lanseului, cu niciun fel de nălucă. Dacă aveţi un astfel de accident cu un simbait fie şi numai de 2 oz., se rupe chiar şi firul de 30 lbs. (0,43 mm) ca aţa de papiotă. Vorbesc despre monofilament, fiindcă textilul iese din discuţie, lipsa lui de elongaţie făcându-l cel mai puţin recomandabil pentru pescuitul cu swimbaituri mari.

Cum lansează Shimano Tranx 201HG?
Ca să vă convingeţi singuri, vă invit să urmăriţi în review-ul video de mai jos. Pentru o experienţă de vizionare optimă, setaţi rezoluţia la 1080p HD din opţiunile de redare YouTube (settings).

Pentru comparaţie, aveţi mai jos şi montajul video cu primele lanseuri ale Antares-ului DC, de la începutul acestui an.

Sleek look, sleeker performances. Mulineta performează mai bine decât arată!

De ce rupe Tranx-ul 201?
Bănuiesc că este o combinaţie de factori: inerţia tamburului ajută în obţinerea unor lanseuri mai lungi cu năluci grele, pentru că tamburul odată pornit, va tinde să se învârtă mai mult decât unul cu inerţie redusă; sistemul SVS Infinity cu 4 greutăţi şi ajutare externă a ajuns la cea mai reuşită şi mai matură versiune a sa; corpul Hagane, din metal, care asigură o rigiditate crescută şi o aliniere cu toleranţe mai mici pentru componentele interne. Rulmenţii sunt de calitate, dar nu se compară cu cei ceramici în privinţa performanţelor, şi nici nu este nevoie, după cum puteţi vedea în montajul video. Lipsa rulmenţilor o consider un plus şi nu un minus, fiindcă reduce tocmai din piesele cele mai susceptibile la coroziune, chiar şi în cazul S-ARB.

MSRP-ul este undeva la $200 şi chiar dacă e ceva mai scumpă decât un Curado 200K, pentru aria ei de utilizare, mi se pare mai potrivită. Am luat-o pentru aplicaţii cu swimbaituri şi alte năluci dedicate ştiucilor, şi o s-o folosesc cât pot de mult în acest sezon, urmând să revin cu o actualizare despre cum se prezintă mulineta spre finalul anului. Aşa, ne vom face cu toţii o idee despre fiabilitatea mezinului familiei Tranx. Până atunci, vă mulţumesc pentru atenţie, pentru vizionarea montajului şi să aveţi fire întinse în continuare!

Articolul Shimano Tranx 201: mulineta asta rupe! apare prima dată în andreizabet.ro.

Înainte de toate trebuie spus că prefer să testez mulinetele cu nălucile pe care le folosesc în pescuit. Astfel, aflu la ce să mă aștept ”pe bune” de la aceste echipamente, fără teste sintetice și false așteptări. Deși mi-am propus să fac și un test de distanță pură, cu plumbi de casting de 20, 30 și 60 de grame, deocamdată am vrut să văd cum se descurcă în situațiile ”de viață”, fiindcă este mai relevant așa.

În ziua testului, prognoza de vânt anunța de o ”briză” de 15 km/h, cu intensificări de până la 17 – 20 km/h și chiar așa fost. Standul de pe Sectorul A al Lacului Varlaam este printre cele mai ferite, însă și acolo se simțea destul de tăios vântul, care în combinație cu temperatura scăzută (real feel de -3 grade C) făcea să înghețe apa pe inele după fiecare lanseu, așa că a trebuit să curăț constant dopurile de gheață formate. Am ales să lansez împotriva vântului și nu ajutat de acesta. De ce? La un moment dat în testul video, veți avea ocazia să vedeți un lanseu în direcția vântulului, caz în care distanța de lansare a crescut de la 25 – 26 la 32 de metri, fără să pun prea multă forță în lanseu. Testele efectuate cu vântul din spate sunt irelevante, fiindcă orice mulinetă va lansa mai departe, iar evaluarea corectă a acesteia devine imposibilă. De asemenea, mai relevantă mi se pare testarea eficienței frânei de lansare împotriva vântului, fiindcă în pescuit nu întotdeauna putem lansa în direcția în care suflă acesta.

După ce le-am folosit de câteva ori cu tot felul de năluci, cele două mulinete mi se par cu destinația știucă (sau șalău in extremis, cu năluci de la minimum 7 grame în sus, cel mai bine de la 10 grame, zic eu). Așadar, le-am testat cu trei năluci aflate pe trei paliere de greutate: Gan Craft Bacra, un crankbait shallow de 12,5 grame, Gan Craft Rest 128 SL, un jerkbait de 20 de grame și Gan Craft S-Caper, un pencil bait de suprafață, de 30 de grame. Setup-ul de test a inclus lanseta mea preferată de știucă în majoritatea cazurilor, este vorba de EDGE Swim Bait 805-1HM by Gary Loomis, al cărei review îl puteți citi în acest link și fir Sunline FC Sniper de 14 lbs. sau 0,31 mm, 100% fluorcarbon. Nu am testat mulinetele cu fir textil, fiindcă pescuiesc de regulă cu fluorcarbon la știucă. Modelul Exsence DC a fost creat pentru pescuitul la seabass cu diverse năluci și fire textile, deci este posibil să aibă performanțe crescute cu multifilament. La fel și în cazul Antares DC, performanțele de lansare pot crește cu fir textil, pentru că greutatea specifică este mai mică decât a fluorcarbonului, iar memoria este aproape inexistentă.

Nu o să discut acum testul în sine, pe care vă invit să-l urmăriți în montajul video de mai jos (pentru vizualizare optimă, vă recomand să setați rezoluția la HD/720p, este cea nativă în care am editat montajul). Rețineți că tot testul s-a desfășurat contra vântului, deci și distanțele de lansare au fost afectate și reduse într-o anumită măsură.

Fiecare test este subiectiv, fiindcă intervin diverse variabile, mai ales ”eroarea umană”, de exemplu, forța aplicată la fiecare lanseu nu este mereu aceeași (din acest motiv am făcut mai multe lanseuri cu aceeași nălucă, până am obținut un vârf al rezultatelor, adică al distanțelor atinse în condițiile date). Pentru a nu lungi foarte multe testul, am efectuat mai multe lanseuri cu nălucile și am luat în considerare doar trei, de regulă pe cele mai reușite/lungi.

După cum mă așteptam, diferențele de performanță dintre cele două mulinete DC sunt minime și cred că se datorează mai mult condițiilor de vânt din ziua testului. Există alte deosebiri între ele, iar cea mai notabilă ar fi că Antares DC este mult mai ”smooth” în recuperare decât Exsence DC. Ambele mulinete au angrenaje Micromodule, însă raportul de multiplicare diferă: 7.4:1 pentru Antares DC vs. 7.8:1 pentru Exsence DC. Și din acest motiv, Exsence-ul mi se pare o mulinetă mai îndreptată către burning cu năluci de reacție și pescuit de suprafață cu broaște floating sau pencil bait-uri, dar merge și cu jiguri sau plastice moi/swimbaituri de peste 1o grame. Pe de altă parte, Antares DC HG recuperează 86 cm/tur de manivelă vs. 93 cm/tur pentru Exsence DC XG. HG este prescurtarea de la High (speed) Gear, iar XG de la Extra (high speed) Gear și sunt terminologii folosite de Shimano pentru a diferenția mulinetele în funcție de viteza lor de recuperare.

Dincolo de finisajul negru-mat al Exsence DC vs. argintiul Antares DC, există și alte diferențe, cea mai importantă fiind între tamburii mulinetelor. Astfel, Exsence DC are un tambur de 37 mm diametru și doar 19 mm lățime, fiind special proiectat mai îngust pentru a reduce frecarea firului textil de line guide și a lungi pe cât se poate lanseurile cu multifilamente. Acest trend nu e unul nou, Daiwa a procedat similar cu seria Morethan PE de mai mult timp, atât cu prima generație, cât și cu cea mai recentă. Pe de altă parte, tamburul Antares DC are 37 mm diametru și 22 mm lățime, fiind dedicată pescuitului versatil cu tot felul de năluci și fire dedicate bassului. Ambii tamburi sunt destul de grei, peste 18 grame, fiecare având avantajele sale: tamburul lui Exsence ține mai puțin fir, 85 m de 0,31 mm, iar cel de Antares, deși poate mai ușor, are o capacitate mai mare, 110 m de 0,31 mm. Capacitatea mărită înseamnă și o inerție crescută, care poate fi diminuată printr-un backing (buraj) cât mai ușor, din fir textil, peste care se poate trage apoi firul principal, dacă este vorba de monofilament sau fluorcabon. O altă diferență este manivela, care măsoară 84 mm la Antares DC (un minimum acceptabil în opinia mea) și 90 mm la Exsence DC. Recuperările rapide câștigă un plus de cuplu prin adăugarea unei manivele mai lungi, însă aș fi preferat ca și Antares-ul să vină cu 90 mm. E plin de piese aftermarket la japonezi, în special manivele din carbon sau din metal, deci se pot schimba ușor. Și mânerele manivelelor diferă, cele ale Exsence-ului fiind mai mari și mai de putere, în timp ce Antares-ul vine cu knob-uri pentru utilizare all-around. Le prefer pe cele ale Exsence-ului, la fel cum îmi place și schema cromatică negru-mat, care arată bine pe orice lansetă, asta dacă vă interesează și aspectul, nu doar funcționalitatea.

Diferențele dintre cei doi tamburi dau, dacă vreți, și destinația fiecărui model în parte. Exsence DC este o mulinetă mai specializată și recomandabilă celor care pescuiesc cu multifilament, fiind OK și pentru utilizarea în apă sărată. Dacă vreți o mulinetă de știucă și fire textile, pentru tehnicile amintite mai sus și numai, Exsence DC se potrivește profilului. Dacă, dimpotrivă, căutați o mulinetă pentru aproape orice tehnică la știucă, de la spinnerbaituri la linguri, swimbaituri ușoare, plastice moi, broaște floating, topwatere, jerkbaituri, crankbaituri și multe altele, Antares DC este o alegere bună, cu condiția să respectați gramajele despre care vorbeam mai devreme. Cele două mulinete se descurcă onorabil cu năluci de 7 grame, însă performanțele reale încep de la 10 grame în sus. Controlul digital oferă avantaje clare în pescuitul cu linguri portante și deloc aerodinamice, în special în prezența vântului, iar Antares DC excelează cu aceste năluci ”old school”.

Un lucru comun și nu neapărat favorabil celor două mulinete este sistemul de prindere a modulului DC de carcasă, care se face prin 3 șuruburi. Astfel, pentru a unge periodic rulmentul aflat pe tambur, trebuie desfăcute șuruburile și îndepărtat complet modulul DC. În cazul mulinetelor cu acces facil, obișnuiesc să aplic câte o picătură de ulei pe rulmenții tamburului înainte de fiecare zi de pescuit. În cazul mulinetelor DC din test, am redus aplicarea uleiului la două sau chiar trei partide, fiindcă accesul nu este cel mai ușor. Celălalt rulment se află sub șurubul de cast control, care se poate desface complet, permițând accesul la rulmentul din modulul DC. Însă rulmentul din stânga tamburului rămâne ascuns și greu accesibil. Am contactat Shimano Japan ca să-i întreb la ce perioadă de timp recomandă ungerea rulmentului sau a ambilor, dar până acum nu am primit un răspuns.

Următorul test cu cele două DC-uri va fi unul de ”pure distance”. Chiar dacă nu cred că pot atinge distanțele văzute pe YouTube, de 95 de metri și peste, sunt curios cât ”se duc” plumbii de casting de 20 sau 30 de grame, poate chiar și cei de 60 de grame, și cât de eficient este modul X sau Xp (Extreme Performance) al celor două mulinete. Doar pentru distracție, fiindcă distanțele extreme nu sunt practice în pescuitul lansat cu năluci – nu știu câți pescari prind frecvent pește la capătul unor lanseuri de 90 de metri. Sau poate că unii caută exact așa ceva, cu aplicabilitate în pescuitul la Dunăre, cu jiguri și plastice moi, la distanțe mai moderate, de 40 – 50 de metri.

Acesta este testul Shimano Exsence DC 17 versus Antares DC 16, în care diferențele sunt date de aplicabilitatea celor două mulinete și nu neapărat de performanțele lor. Exsence DC este o mulinetă specializată pentru fire textile, iar Antares DC este mulineta ”all-around”, care poate face totul bine. Atâta vreme cât folosiți năluci de știucă, pregătiți-vă pentru o experiență hi-tech surprinzător de performantă. Asta nu înseamnă că nu veți face peruci dacă nu reglați mulineta conform nălucilor, firelor folosite și condițiilor. Ca regulă de bază, modul F sau FL (de la fluoro) exercită cea mai puternică forță de frânare, iar la polul opus, modul P sau PE (pentru fire textile) este cel mai ”liber” și frânează cel mai puțin tamburul în timpul lanseurilor. Însă o să discutăm despre reglaje cu altă ocazie.

La finalul testelor am apucat să și pescuiesc aproximativ o oră, fiindcă am înghețat ceva după cele 5 ore de lanseuri și filmări, însă am reușit prima captură pe 2019, un șalău frumos, la unicul jerkbait Gan Craft Rest 128 SL pe care-l aveam. Încă îl mai am, însă am greșit un lanseu și l-am dat, cu ajutorul vântului, pe gheața din mijlocul lacului, iar barbeta s-a rupt. Vestea bună este că SL vine de la Spare Lip, adică barbeta se schimbă ușor, pe loc, iar cea mai puțin bună e că le-am pierdut pe amândouă, iar jerkbait-ul ăsta chiar prinde bine în condiții dificile.

Ne revedem curând cu alte teste, fir întins!

Articolul Shimano Exsence DC 17 versus Antares DC 16 apare prima dată în andreizabet.ro.

Shimano a lansat noua generaţie de mulinete premium high-end din seria Antares DC în 2016, cu aproape trei ani în urmă. Dincolo de reducerile de greutate faţă de vechile generaţii şi de ergonomia îmbunătăţită, Antares se lăuda şi cu un nou sistem Digital Control al lanseului, mai „inteligent” şi mai intuitiv decât toate. Pe de altă parte, am auzit şi păreri reţinute ale pescarilor niponi, care spuneau că noul modul digital ar avea setări mai restrictive, pentru a favoriza cât mai mulţi utilizatori, inclusiv pe începătorii în baitcasting.

La un an după Antares DC, a apărut şi seria Exsence DC 17, dedicată pescuitului în apă sărată şi firelor textile. Inclusiv producătorul susţinea în prezentarea de produs că modulul DC are hărţi noi de frânare electromagnetică, mai performante. Se pare că şi Youtuberii japonezi au observat schimbările aduse. Încă nu am avut timp să supun cele două mulinete unui test comparativ direct, dar vedem la anul.

Năluca aleasă: GAN CRAFT S-Caper de 14 cm şi 30,12 grame, un topwater extrem de aerodinamic, dar şi cu un joc incredibil în filmul apei.

Chiar şi aşa, într-un weekend din octombrie am reuşit să dau primele lanseuri cu Antares DC 16, într-o partidă de câteva ore pe Varlaam. Rezultatele le puteţi vedea şi voi din montajul video – acelea au fost practic primele lanseuri cu mulineta. Ca de obicei, am folosit fir fluorcarbon Sunline FC Sniper de 14 lbs. (0,31 mm), lanseta mea „go-to” de ştiucă EDGE Swim Bait 805-1HM by Gary Loomis şi o nălucă aerodinamică, un pencil bait de la GAN CRAFT, S-Caper, de 140 mm lungime şi 30,12 grame greutate (1 1/16 oz.).

Setarea folosită a fost cea pentru fluorocarbon, modulul DC având patru moduri distincte (X de la Extreme Distance, MN de la monofilament, P de la PE sau fire textile şi FL de la fluorcarbon), reglabile de sub capacul lateral, şi câte 8 trepte externe de ajustare suplimentară pentru fiecare din aceste moduri. Ca şi până acum, modulul DC nu foloseşte nicio baterie, producându-şi singur energia electrică necesară în timpul lanseurilor.

Mulineta „lansează lung” cu năluci de peste 10 grame – am încercat-o cu multe alte năluci în restul zilei, de la voblere mici şi compacte a swimbaituri soft de 25 de grame. Dacă vă uitaţi mai atent în imagine, care este o captură din film, puteţi vedea splash-ul produs de amerizarea nălucii, undeva aproape de celălalt mal al golfului unde am testat mulineta. Nu este o mulinetă de şalău decât dacă folosiţi jiguri de minimum 7 grame. Chiar şi aşa, pentru pescuitul şalăului, companiile concurente Daiwa şi Abu Garcia Japan au modele mult mai potrivite şi mai performante cu greutăţi mici.

Mă interesa strict să văd cât de „înfrânată” sau „desfrânată” era mulineta, de aceea am ales o nălucă pentru distanţă. Nu am riscat cu celelalte moduri, dar le-am încercat apoi în restul partidei, şi am revenit de fiecare dată la modul FL, care îmi oferea control perfect al tamburului încărcat la maximum cu fir fluorcarbon, mai rigid şi cu memorie mai mare decât monofilamentul şi, bineînţeles, decât firele textile. Am putut coborî la 3 din 8, setare externă în modul FL, care, cu o uşoară briză din spate, nu crea niciun fel de probleme în combinaţie cu fluorcarbonul.

Cele 4 moduri digitale: X – Extreme Distance, MN – monofilament, P – PE şi FL – fluorcarbon.

După primele lanseuri şi restul zilei în care am pescuit cu Antaresul DC, nu mi-a părut să aibă setări restrictive sau exagerate ale frânei DC. Două lucruri care m-au impresionat pozitiv: fluiditatea angrenajelor, fiind, poate, cea mai „smooth” mulinetă cu care am pescuit vreodată, şi asta include toate vechile generaţii de Antares, DC sau non-DC; controlul sistemului DC în lanseurile împotriva vântului, cu linguri portante precum Kuusamo Rasanen de 10 grame. Dacă vreţi o mulinetă de casting pentru linguri şi năluci portante, atunci aceasta e.

Urmăriţi primele lanseuri cu Antares DC 16 în montajul video de mai jos, iar pentru o experienţă de vizionare optimă, setaţi rezoluţia YouTube la HD 1080p.

Am fost mulţumit de lungimea lanseurilor, cu fir fluorcarbon destul de gros de 0,31 mm diametru, pentru că distanţele atinse au depăşit 45 de metri. La asemenea distanţe, nici nu puteţi înţepa eficient cu firele clasice, poate doar cu textile şi lansete rigide. Şi cu siguranţă că distanţele de 50 de metri pot fi obţinute dacă folosiţi fire textile, mai subţiri şi, foarte important, mai uşoare decât fluorcarbonul sau monofilamentul.

Modul de frânare FL folosit este cel mai restrictiv dintre toate, deci distanțele se poate să fie reduse și din această cauză. Pentru că erau chiar primele lanseuri, nu am vrut să compromit restul zilei cu vreo perucă de nedesfăcut în modul X, pentru că și mulinetele DC fac peruci la fel ca restul. În viitor o să testez și modurile Extreme Distance pentru mulinetele DC, probabil tot cu fluorcarbon, firul pe care îl folosesc cel mai des în pescuitul meu.

Am văzut distanțe de 95 de metri atinse cu Antares DC 16, fir fluorcarbon de 0.28 mm (12 lbs.) și un vobler lipless/rattling care posibil să fi avut 30 de grame, dar era mult mai aerodinamic decât alte năluci. Dacă aș folosi o greutate de casting, de 5/8 oz. (18 g), 3/4 oz. (21 g) sau 1 oz. (28 g), distanțele de lansare ar crește considerabil, dar nu pescuiesc cu plumbi de casting, ci folosesc, totuși, năluci de diverse tipuri, profiluri mai mult sau mai puțin aerodinamice și greutăți.

Iată filmul lui Takuma Hata, pro staffer Shimano, realizat în timpul testului comparativ dintre noul model Shimano SLX MGL, o mulinetă din aliaj de magneziu din clasa de putere medie, destinată pescuitului all-around, cu năluci de tot felul. Noul model SLX va fi disponibil la un preț foarte competitiv, în jurul a 150 de dolari, și cu performanțe de invidiat pentru cât costă. Lanseurile cu Antares DC în modul X încep de la 22:14. Vedeți fimul mai jos:

Distanţele atinse de la chiar primele lanseuri au fost mai mult decât mulţumitoare, în condiţiile în care nu am reglat mare lucru la controalele mulinetei. Frâna mecanică a fost setată cât să reducă jocul lateral al tamburului, aşa cum recomandă şi producătorul.

În curând voi reveni cu o comparaţie directă între Exsence DC 17 şi Antares DC 16. Deocamdată, la smoothness, Antaresul este câştigător detaşat. Cât va dura fluiditatea angrenajelor, rămâne de văzut. Daiwa Z, după un an de folosire cu swimbaituri soft, a dezvoltat un frumos „mârâit” al angrenajelor, în condiţiile în care nu a văzut decât fire fluorcarbon şi monofilament. Între timp, Shimano a lansat şi Antares DC MD (Monster Drive), modelul specializat pe năluci mari, care s-ar putea să fie numai bun pentru swimbaiturile soft între 1 şi 2 uncii cu care pescuiesc frecvent.

Până la următorul subiect, fir întins la cumpărăturile dintre sezoane!

Articolul Primele lanseuri digitale – Shimano Antares DC 16 apare prima dată în andreizabet.ro.

S-Song la prima vedere – fișa tehnică
Lungime: 115 mm
Clasa de greutate: 28,35 de grame (1 ounce class)
Cârlige triple: C’ultiva ST-36BC, nr. 2 în față și nr. 4 în spate

Profilul acestui swimbait este mai lat decât al Jointed Claw-urilor clasice și seamănă cu peștii-pradă precum plătica, carasul, roșioara etc. Una din trăsăturile aparte este canalul aflat sub ochetul de prindere, care are rolul de a imprima evoluția atât de specială acestui swimbait compact.

Canalul de sub ochet ajută nălucă să evolueze în stilul său inimitabil, după cum afirmă producătorul GAN CRAFT.

S-SONG 115 are o singură articulație care unește cele două secțiuni, ceea ce îi conferă evoluția în S, în timp ce coada se poate scoate și înlocui foarte ușor (însă nu cade în timpul lanseurilor și al pescuitului). Materialul din care este confecționată coada este un elastomer, foarte, foarte rezistent în timp. Am S-SONG-uri din 2007 cu cozi intacte, deși au stat ”la înghesuială” printre alte năluci.Cozile din elastomeri întâlnite la alte năluci precum Jackall Magallon au tendința de a topi după o perioadă de 2-3 ani, chiar dacă nu intră în contact cu niciun alt plastic. Nu este și cazul cozilor de la Gan Craft Jointed Claw sau S-Song

S-SONG 115 vine cu două cozi în cutie, care se pot schimba ușor datorită sistemului de montare ”slide-in”.

Calitate JDM de la cap la coadă
În ambalajul nălucii, care se vede că este JDM (Japan Domestic Market), se mai află o agrafă pentru atașarea nălucii (deși nu o recomand, fiindcă pare subțire) și o coadă de rezervă, cu o formă diferită. Conform designerilor japonezi, coada cu profil redus schimbă evoluția nălucii în S-uri și mai strânse, dacă era posibil acest lucru, pentru prezentări în ochiuri de apă și spații restrânse în general. Nu am folosit niciodată această coadă, fiindcă acțiunea nălucii cu coada normală a fost mereu foarte productivă pentru mine. Atenție mare la ancore, fiindcă sunt super ascuțite!

Cârligele triple Owner C’ultiva sunt extrem de ascuțite și își păstrează vârful mult timp. Atenție mare la ele dar și la mâini, când manevrați știuca în timpul degorjării.

Finisajul perfect, cum doar japonezii știu a face, se ține destul de bine chiar și după 20 – 25 de știuci prinse cu modelul din imagine.

S-SONG vine în două variante: plutitor (inscripționat Type-F), care se scufundă pe recuperare, și lent scufundător (Type-S). Prin adăugarea foliilor de tungsten sau plumb, le putem modifica pentru a ne servi în funcție de temperatura apei și de gradul de activitate al răpitorilor.

Am început să prind știucă la S-SONG încă din 2007, de când mi-am cumpărat primele două swimbaituri, din Japonia. În imagine aveți o știucă prinsă în timpul antrenamentelor pentru un concurs din Deltă, în primăvara lui 2014.

S-SONG 115 prinde bine primăvara, când știuca începe să se hrănească după depunere, dar și toamna. Iar dacă știți cum să-l modificați minimal, va prinde bine și în apă de numai câteva grade Celsius, în pragul înghețului.

S-SONG 115 – mai întâi, concluzia
Nu aveți răbdare să citiți până la sfârșit? Nu-i nimic, iată concluziile de pe acum: dacă nu aveți această nălucă în cutie, pentru știucă pe orice fel de apă, luați-vă măcar una. Deși ideal ar fi două, una în variantă plutitoare, și una scufundătoare, ca să acoperiți mare parte din prezentări, de la ape cu vegetație, la zonele unde versiunea sinking este mai folositoare – în ape cu mai puțină vegetație și adâncimi între 1 și 2 metri.

Mi s-a întâmplat ca, în primăvara acestui an, să am două știuci care au atacat una după cealaltă năluca, fiecare prinsă în câte o ancoră, însă una a scăpat tocmai fiindcă nu mai puteam înțepa bine, însă am reușit să prind toată acțiunea cu action cam-ul.

În primăvară, în timpul unei partide, am avut două știuci care au atacat năluca. Aceasta e o captură de pe cameră. Cea mai mare a scăpat, dar a fost spectaculos. Până acum am prins câte doi bibani pe cicade sau voblere, dar nu și știuci.

Dacă vreți să vedeți cum evoluează GAN CRAFT S-SONG 115 în realitate, vă invit să urmăriți montajul video de mai jos, în care puteți vedea și ceva capturi, toate realizate într-o singură zi. Pentru o experiență de vizionare optimă, setați rezoluția meniului YouTube la 1080p/FullHD:

Ce acțiune are S-SONG 115?
Această nălucă a fost concepută să evolueze în S-uri ”nervoase”, incredibil de strânse, de foarte mică amplitudine, cum nu am mai văzut vreodată la niciun alt swimbait articulat. Cu cât grăbiți recuperarea, cu atât mai ”nervoasă” devine evoluția S-SONG-ului. Datorită versatilității intrinsece, swimbaitul poate fi prezentat în două moduri distincte, cu ceva variațiuni pentru fiecare din evoluții:

1. Recuperare rectilinie, lentă, rapidă sau cu pauze (stop & go) – această prezentare este cea mai simplă, pentru că o puteți face doar din mulinetă, prin rotirea manivelei. Acest stil de prezentare, ”asezonat” cu pauze, mi-a adus și cele mai multe capturi de știucă, atât pe vreme rece, cât și în plin sezon, de primăvara până toamna. Evident că viteza de recuperare trebuie adaptată în funcție de temperatura apei, unul din principalii factori care dictează cât de active sau de inactivi vor fi răpitorii. De asemenea, puteți combina recuperarea liniară lentă cu mișcări de jerk aleatorii, când și când, și asta pentru că o rupere de ritm poate determina răpitorul care urmărea năluca să atace. Există și alte posibilități de prezentare, precum ”bottom stay & jerk”, care funcționează cu variantele scufundătoare ale nălucii.

Recuperare fără coadă? Da, se poate, și o recomandă chiar producătorii: acțiunea devine și mai estompată dacă prezentăm S-SONG-ul fără coadă, ca pe un crankbait de mică adâncime!

Stilurile de recuperare recomandate de producător pot fi modificate și adaptate în funcție de situațiile întâlnite pe apă.

2. Recuperare de tip jerkbait – da, dacă veți începe să jerk-uiți S-SONG-ul pe toată durata recuperării, veți fi uimiți de evoluția în S-uri la 90 de grade, o combinație unică între acțiunea unui jerkbait european de știucă și cea a unui swimbait articulat. Am prins și pe această recuperare, mai ales când știucile erau active, pentru că este o prezentare pentru pești activi prin definiție.

S-SONG 115 nu acoperă la fel de multă apă prin evoluția laterală, datorită S-urilor de amplitudine redusă, fiind o nălucă mai directă decât seriile Jointed Claw, ceea ce de multe ori poate fi mai pe placul răpitorilor.

Folia de plumb adezivă modifică flotabilitatea nălucii, pentru a o face neutră sau ”suspending”. Pe timp de iarnă și apă rece, aceasta e soluția câștigătoare.

Cum prezentăm S-SONG 115 în apă rece?
Când gradul de activitate a știucii scade odată cu gradele din termometru, în prag de iarnă, și prezentările trebuie adaptate la viteza de reacție scăzută a răpitorilor. Așadar, trucul e simplu: aplicați folie de plumb adezivă pe burta modelelor plutitoare, astfel încât acestea să devină aproape neutre ca flotabilitate – suspending sau ”dead slow floating”. Recuperați-le lent, cu pauze lungi, de la minimum 3 secunde în sus, și o să vedeți atacuri – în condițiile în care cei care pescuiesc cu ”gume” sau linguri nu se vor întâlni decât accidental cu știuca.

Pentru durabilitate de durată, lipiți folia adezivă cu puțin super glue. Adezivul cu care vin aceste folii din cutie nu ține suficient de mult timp.

Echipamentul potrivit
Orice mulinetă de casting cu raport de recuperare între 6.0 și 7.2:1, alegerea ideală fiind ceva de viteză medie, în jurul a 6.5:1. Eu m-am învățat cu Daiwa Z 2020SHL Black Limited, pe care am pescuit-o intensiv de aproape un an, de când am cumpărat-o. Fir textil, fluorcarbon sau nailon în funcție de particularitățile apei și o lansetă de minimum 2,13 metri (7’0”) până în 2,43 metri (8’0”), cu acțiune moderat-rapidă, nu foarte rigidă, dar suficient de puternică pentru a lansa liniștit o uncie (30 de grame). Personal, folosesc o lansetă EDGE by Gary Loomis Swim Bait 805-1HM, care a devenit nelipsită din pescuitul meu la știucă, deoarece are acea acțiune all-around perfectă pentru pescuitul cu năluci de reacție. Ca mulinete, puteți alege o Daiwa Tatula sau un Shimano Curado K, în funcție de preferințe, fiindcă datorită greutății nălucii, o veți putea lansa fără probleme cu aproape orice mulinetă din gama de putere Medium-Heavy.

Echipamentul optim: lansetă EDGE by Gary Loomis SB805-1HM, mulinetă Daiwa Z 2020SHL Black Limited, fir fluorcarbon Sunline FC Sniper de 14 lbs. (0,31 mm).

Dintre echipamente nu trebuie să lipsească minciogul – cu plasă cauciucată și de dimensiuni cât mai mari.

Swim like a fish?
Absolut și chiar mai mult de atât: GAN CRAFT S-SONG 115 înoată ca un pește și are mai multe trucuri ”din fabricație”, prin care poate determina răpitorii să atace decisiv. Culorile folosite pot fi prinzătoare în funcție de claritatea/turbiditatea apei, de peștii-pradă din acel sistem, dar, de regulă, am prins bine cu aproape orice model – de la Ama Frog (când nu știți ce să folosiți) la Dead Fish sau Gekichar. Dintre culorile care ocupă un loc special în pescuitul meu este Big Bite Chartreuse, produsă în colaborare cu Toshifumi Kikumoto, unul dintre primii promotori ai pescuitului cu swimbaituri la bass din Japonia. Puteți vedea culorile speciale aici.

S-SONG 115 poate fi considerată o nălucă scumpă, dar din punctul meu de vedere, își merită toți banii.

Concluziile le aveți mai sus. Prea multe nu mai sunt de spus. Dacă puteți trece peste preț, care nu este deloc de neglijat, S-SONG 115 merită banii, cum se spune. Am organizat nu de mult un concurs de promovare a paginii Game Fishing A to Z pe Facebook, iar tânărul care a câștigat era foarte fericit că a avut această șansă. Am văzut din postările recente că a pescuit la știucă, dar nu a folosit S-SONG-ul. I-am recomandat să dea cu el, dar se pare că are încredere doar în lingura care i-a adus rezultate. Păcat, fiindcă nici nu are idee ce nălucă are în trusă.

Fire întinse și ne revedem în scurt timp cu alte subiecte noi!

Articolul Swim like a fish: Gan Craft S-SONG 115 apare prima dată în andreizabet.ro.

Inovația capătă culoarea oranj
Sunt pasionat de inovațiile tehnologice ieșite din comun, cu condiția să-mi ofere beneficii funcționale. Iar când s-a lansat Concept Z inițial, am căutat să aflu cât mai multe despre noua idee. Mai ales că vloggerii se împărțiseră în două tabere, pro și contra Portocalei Mecanice. Anumiți influenceri de pe YouTube erau sponsorizați de 13 Fishing, ceea ce făcea să amplifice și mai mult acuzele taberei adverse, care susținea că respectivii sunt subiectivi în review-uri. În opinia mea, chiar și cele mai obiective recenzii sunt supuse subiectivismului celui care face review-ul, pentru că persoana respectivă trece totul prin filtrul experienței și al abilităților personale. Dincolo de asta, important e să nu aibă o ”agendă comercială” ascunsă.

Când vrei ceva bine făcut, DIY!
Intrigat de atâtea contradicții virtuale pe subiectul mulinetei cu ”zero rulmenți”, mi-am spus că trebuie să supun Concept Z unui test personal, să o testez ca pentru mine. Menționez că nu am vreo legătură comercială cu producătorul american 13 Fishing. Pur și simplu, voiam să aflu dacă inovația Concept Z era atât de performantă pe cât susțineau promotorii acesteia. So, Concept Z: Zero or HERO?

Double trouble: și roșcată, și minionă…
Imediat ce am intrat în posesia ei, m-au frapat două aspecte: culoarea portocalie destul de aprinsă și formatul compact. Nu știu de ce, dar din filmele de pe YouTube rămăsesem cu amprenta mentală a unei mulinete mai mari. Cât despre nuanța portocalie, aici totul ține de preferințele fiecăruia. Îmi place combinația portocaliu – negru sau gri din cultura de tuning auto, și chiar dacă și-a mai pierdut din căutare în ultimii ani, în domeniul echipamentelor de pescuit rămâne ”eye-catching”, ceea ce sunt sigur că au intenționat și creatorii săi, ca vopseaua să fie un diferențiator vizual.

Ce știe să facă Portocala?
Ce specificații are Portocala mecanică, puteți vedea în imaginea de mai jos. În mod ciudat pentru alte mulinete, dar normal pentru această serie, nu am găsit nicăieri numărul rulmenților conținuți. Asta pentru că nu are niciunul: Concept Z înseamnă Zero Rulmenți! Nu o să insist asupra specificațiilor, pe care le discutăm și în montajul video, dar o să revin asupra unora peste care am trecut poate prea repede în momentul filmării. La 183 de grame, este o mulinetă destul de ușoară. Corpul este construit din duraluminiu iar capacele laterale bănuiesc că sunt produse din compozitul ”Airfoil carbon”, în trend cu restul producătorilor, de la Abu Garcia la Shimano și Daiwa.

În afară de schema tehnică ”explodată”, în cutie se mai află un pliant cu instrucțiuni de îngrijire și întreținere general valabile, probabil pentru toate mulinetele producătorului 13 Fishing.

CZB sau Concept Zero Bearing
Să trecem la ceea ce face această mulinetă unică pe piață, și anume la bucșele CZB. Pe scurt, 13 Fishing au găsit/dezvoltat niște bucșe polimerice din materiale aerospațiale, pe care le-au pus în locul rulmenților de tambur, și pe care se rotește tamburul în timpul lanseurilor, în modul free spool. Producătorul susține că bucșele reduc frecarea, sunt cu ”autoungere” și nu necesită întreținere, oferind performanțe optime în lanseuri.

După cum puteți observa, bucșele CZB sunt de culoare portocalie, una este poziționată în capacul lateral, în centrul sistemului de frânare, iar cealaltă se află pe axul tamburului, imediat lângă acesta (nu la capătul axului).

Zero rulmenți = două avantaje importante
Unul este nivelul de întreținere redus, fiindcă nu avem rulmenți de uns cu ulei la fiecare 2-3 partide. Cel de-al doilea este rezistența crescută la coroziune, dacă pescuim în apă sărată, acolo unde rulmenții clasici sunt printre primii care ruginesc dintre componentele unei mulinete.

Capacul ”aripă de gândac”
Capacul lateral culisează și este prins de mulinetă, deci nu există riscul să-l pierdeți când vreți să reglați frâna de lanseu:

Frâna centrifugală X6
Sistemul de frânare este unul clasic, centrifugal cu 6 greutăți, ajustabil doar din interior. Pentru a regla frâna de lanseu, este necesar să deschideți capacul lateral, de fiecare dată când vreți să schimbați setările. Un disc rotativ obturează sau eliberează pe rând greutățile centrifugale și este destul de ușor de folosit. În aceeași categorie de preț, produsele competitoare, amintesc doar de Shimano Curado K sau Daiwa Tatula, au reglaje exterioare ale frânelor de lanseu.

Șina interioară asupra căreia acționează greutățile centrifugale, aplicând forța de frânare pe durata lanseurilor:

Design inspirat
Un detaliu care mi-a plăcut este designul decupat al star drag-ului, care împreună cu butonul de cast control și manivela, formează piesele ”de contrast” cu restul Portocalei. Pe corpul mulinetei vedem și raportul de recuperare, de 7,3:1, potrivit pentru cele mai multe tehnici moderne de pescuit. Îmi plac mulinetele rapide pentru pescuit cu broaște floating și alte topwatere, fiindcă mă ajută să recuperez rapid burta firului, pentru burning (prezentări rapide, de reacție) și pentru pitch & skip, unde contează să pot recupera rapid jigul după fiecare lanseu scurt, ca să pot acoperi cât mai multe porțiuni dintr-o zonă anume.

Portocaliul este noul verde. Hulk-verde.
Frâna mulinetei are o valoare declarată la 22 lbs. (aproximativ 10 kgf), ceea ce este dublul valorilor oferite de alți producători. Media forței în industrie este de 4,5 – 5 kgf pentru baitcasterele din clasa de putere Medium-Heavy. În timpul testelor mi-au dat doi pești, dar nu i-am înțepat fiindcă pescuitul la răpitor este închis pe Varlaam în perioada verii, pentru protejarea populației de știucă și șalău. Ceea ce pot să vă spun este că frâna de pe Concept Z nu este doar foarte puternică, ci și foarte smooth. Chiar și la valori mari, lucrează fluid, fără întreruperi. Recordul de rezistență a frânei în categoria low profile este de 24 lbs. și a fost stabilit de mulinetele Revo STX de la Abu Garcia, care au implementat pentru prima dată discuri din carbon în producția de serie.

Cum se învârte Concept Z?
Eppur si muove! Portocala mecanică este destul de fluidă în mulinarea ”pe uscat”, însă acolo unde contează, în pescuit și în sarcină, este chiar și mai fluidă, chiar și când învârtim manivela la viteze mari. În general, fluiditatea angrenajelor dispare odată cu timpul, ca urmare a uzurii care se instalează mai rapid dacă folosim fire textile, din cauza lipsei de elasticitate a acestora. Angrenajele din Concept Z sunt produse în Japonia, ceea ce ajută cu siguranță la fluiditatea funcționării.

Cât de silențioasă este Portocala mecanică?
De asemenea, producătorii susțin că, datorită lipsei rulmenților, mulineta este mai silențioasă în operare decât cele ”clasice”. După câteva ore de teste, pot spune că este cel puțin la fel de silențioasă ca o mulinetă high-end japoneză, dacă nu chiar ceva mai mult. Contestatarii mulinetei Concept Z susțineau că mulineta scoate tot felul de sunete în timpul lanseurilor, că sfârrr, că mârrr, că e zgomotoasă. Remediul găsit de mediul online a fost adăugarea unei picături de ulei pe fiecare bucșă, ceea ce ar fi redus nivelul de zgomot. Din nou, nu am observat deloc astfel de comportamente. Dimpotrivă, Portocala mecanică a fost cât se poate silențioasă și de previzibilă în lanseuri.

Condiții speciale
Am primit mulineta cu un fir foarte gros pe ea, Momoi Riujin de 50 lbs., o alegere OK pentru pescuitul la știucă în vegetație, cu topwatere sau plastice moi, dar nu cel mai indicat pentru pescuitul all-around. De asemenea, tamburul nu era umplut până la limita superioară, iar nivelul scăzut al firului conduce la lanseuri mai scurte. Nu am umblat la fir și la nimic altceva și am luat mulineta la test așa cum a venit.

De asemenea, am montat-o pe o lansetă Evergreen The Stallion DG 69MH din seria Inspirare Tournament, de 6’9″ lungime, putere de aruncare 5/16 – 1 oz. (9 – 28 grame) și fir 10 – 20 lbs. (0,26 – 0,37 mm). Lanseta este mai puternică și mai rigidă de cât îmi aminteam, în comparație cu EDGE-ul Swim Bait 805-1 HM care a devenit lanseta mea all-around pentru știucă. Cu EDGE-ul probabil că aș fi obținut distanțe mai bune de lansare. Chiar dacă are putere superioară, acel model unic de la EDGE se încarcă lejer cu voblere de 7 grame și jiguri de 3,5 grame și plastice de 7-8 cm.

Așadar, consider că am testat mulineta în condiții neprielnice, care nu i-au permis să atingă vârfurile de performanță.

Însă, pentru mine, cu atât mai relevante sunt rezultatele acestui test și concluziile finale.

Un test de lungă durată
Montajul video are aproape 58 de minute, este cel mai lung de până acum, și am lucrat peste 8 ore la editarea lui. Cuprinsul acestuia este după cum urmează: introducerea și analiza mulinetei; testele de lansare, în care am folosit nu mai puțin de 14 năluci diferite, dintre care am păstrat doar 11, pentru limitarea duratei a filmului; teste suplimentare cu lanseuri de skipping; concluzii finale.

Aflați cum lansează cu toate nălucile selectate și cum se descurcă la ”broasca pe apă” a.k.a. lanseurile de skip din montajul video următor (pentru o experiență de vizionare la calitate maximă, setați rezoluția 1080p HD din meniul ferestrei de YouTube):

Ca exemplu, am folosit linguri de Snagov de maximum 7 grame, crankbaituri de între 7 și 10,5 grame, linguri portante precum Kuusamo Rasanen, spinnerbaituri dar și jerkbaituri precum Rapala Husky Jerk de 9 grame, care nu se numără printre cele mai prietenoase năluci cu echipamentul de cast în ceea ce privește distanțele de lansare.

Câteva cuvinte despre teste
Am testat Concept Z și cu lanseuri de pitching, în stil pendul, pe sub mână, iar aici mulineta a funcționat mai bine cu jiguri de 10 grame, probabil din cauza inerției tamburului. Tamburul umplut cu firul textil Momoi de 50 lbs. cântărește 25 de grame, deci nu este o mulinetă pentru aplicații BFS.

After-testing
După test, am vrut să-i ridic totuși firul, așa că l-am dat jos pentru a adăuga puțin backing textil, prilej cu care am aflat câteva lucruri despre tambur.

1. Tamburul cântărește 16 grame fără fir, o greutate în linie cu media altor mulinete MH. Tamburul este destul de adânc, așa că dacă folosiți fire textile sau monofilament mai subțiri, vă recomand să îl umpleți cu backing din fir textil atât cât aveți nevoie, apoi să adăugați firul principal, până la marginea tamburului. Capacitatea este inscripționată chiar pe tambur: 135 iarzi de 12 lbs., adică 123,4 metri de fir mono de aproximativ 0,28 – 0,30 mm. Capacitatea este mai mult decât îndestulătoare, chiar și pentru fire între 0,33 și 0,38 mm (16 – 20 lbs.).

2. Arborele tamburului este găurit, pentru a putea trece firul prin el. Îi faceți un nod la capăt și începeți să trageți fir de pe rolă. It’s a neat feat – când folosesc textil, încep întotdeauna cu 5 – 10 m de monofilament pe tambur, fiindcă acesta este elastic și nu alunecă, după care conectez backing-ul textil, iar la final, firul principal. Acest ”șanfren” inteligent elimină necesitatea folosirii oricărui fir mono la început și simplifică operațiunea de umplere a tamburului. Prin canelură intră lejer un fir de 0,37 mm diametru (20 lbs.), am verificat când am pus suplimentul de buraj pentru a ”ridica” firul principal.

Concept Z sau mulineta Plug&Play
După cum aveam să mă conving, Portocala mecanică lansează bine cu toate nălucile testate. Surprinzător, sistemul de frânare centrifugal funcționează ireproșabil, nu am făcut decât o perucă minimă cu lingura Kuusamo Rasanen (dar am strâns puțin cast controlul și am obținut distanțe bune cu doar 3 pini activi) și atunci când am vrut să văd cum dă skipping, tehnică echivalentă cu mama perucilor, lanseu după lanseu.

În treacăt fie spus, Concept Z este prima mulinetă cu frână centrifugală cu care reușesc să dau lanseuri decente de skipping, după reglaje minime, care nu știu dacă mi-au luat mai mult de unul sau maximum două minute.

Concept Z: livrează sau nu Portocala mecanică?
DA, fără niciun dubiu (spre surprinderea mea, care mă îndoiam de performanțele susținute în online). Cum lansează comparativ cu o mulinetă din aceeași categorie de preț? Nu am făcut teste side-by-side, dar din experiențele personale cu Daiwa Tatula, distanțele de lansare sunt foarte apropiate. Știu că lansam 33 – 35 m cu swimbaitul soft din acest test și mulineta Tatula (dar cu fir mai subțire), iar distanța atinsă de Concept Z în video, cu aceeași nălucă, este similară.

Pentru o mulinetă cu ZERO RULMENȚI, performanțele oferite sunt fantastice, în comparație cu mulinetele clasice, care se învârt pe rulmenți. Există și mulinete entry level de la Shimano (Bass Rise), cu bucșe poliuretanice, la prețuri mai reduse, dar nu le-am testat, nu pot vorbi decât despre subiectul zilei. Portocala mecanică este prietenoasă și previzibilă în lanseuri, fiind printre puținele mulinete din ultima vreme cu care abia aștept să pescuiesc din nou. Nu cu cea din test, fiindcă nu îmi aparține.

Ultima întrebare: aș cumpăra Concept Z pentru mine? Răspunsul venit din partea unui utilizator de mulinete high-end: abia aștept să o comand. Restul, vă invit să aflați din montajul video.

Cât e kilul de portocală?
MSRP-ul este poziționat la $200.00, dar am văzut pe magazinele de pe eBay la minimum $175 plus taxe de transport de $55 sau la $200.00 + $35.00 transport. Unii ar putea să comenteze că e scump pentru ceea ce oferă, în lipsa rulmenților :D, însă eu cred că e un preț corect dacă ținem cont de inovațiile tehnologice incluse și de nivelul de performanță oferit.

Fire întinse & portocale încinse!

Articolul Concept Z: livrează sau nu Portocala mecanică? apare prima dată în andreizabet.ro.

A new hope?
Până acum am lansat swimbaiturile mari cu Daiwa Lexa 300 HL. Frâna de lanseu Magforce (magnetică liniară) este cât se poate de sigură, dar și puțin restrictivă. Nu am urcat niciodată reglajul mai sus de 3, însă distanțele de lansare nu m-au impresionat nici măcar cu swimbaituri de aproape 200 de grame.

Am ales Shimano Tranx 401 și fiindcă am citit lucruri bune despre această serie. Cei cu multă experiență în pescuitul cu swimbaituri susțin că mulinetele Shimano cu control centrifugal sunt sigure în lanseu, fac rareori peruci cu năluci mari și grele, și ating distanțe apreciabile în mod constant.

Big baits, BIG reel
Îmi trebuia o mulinetă pentru swimbaiturile cu adevărat MARI, așa că m-am decis la noul Tranx. Și nu la modelul 300/301, pentru care optează majoritatea, ci pentru cel mai mare, 401. Modelele 300 sunt OK pentru fire de 20 lbs. sau 0.40 mm, însă eu urma să pescuiesc cu fire de minim 0.43 mm. Din experiențele avute cu Lexa și discuțiile cu pescarii de pe Swimbait Underground, am înțeles că dacă vreau să obțin distanțe optime, tamburul este bine să fie cât mai mare: în diametru și în lățime, astfel încât când dau cu fir gros, să nu ajung imediat la jumătatea tamburului, dintr-un lanseu de 30 – 35 de metri.

Firele groase necesită un tambur… generos
Cu cât lansați fir din straturile de suprafață ale tamburului fără ca diametrul acestor spire să scadă mult, cu atât dați mai departe cu monofilament sau fluorcarbon. Cu textil e mai ușor, fiindcă este mai subțire iar diametrul spirelor nu scade atât de drastic ca în cazul monofilamentului. Însă textilele nu sunt bune pentru swimbaituri, sau cele care se folosesc pornesc de la minimum 65 lbs. și ajung la 80 lbs., tocmai ca să reducă tendințele de îngropare în tambur. De asemenea, din cauza lipsei elasticității, la orice perucă sau încurcare a firului care ar duce la oprirea bruscă a tamburului, o nălucă între 2 oz. și 10 oz. va rupe textilul ca pe ața de papiotă. Iar swimbaiturile cu cât sunt mai mari, cu atât devin mai scumpe.

Mai este și problema cadenței, care ține tot de cum scade diametrul firului tambur pe cap de lanseu și cum afectează acesta cm de fir recuperați pe tur de manivelă. Aveți deja explicația cu demonstrație, oferită de un pescar de bass din SUA:

Prima impresie: o formă compactă, dar…
Am primit mulineta cu ceva peripeții, iar primul lucru remarcat după ”unboxing” a fost formatul compact: deși face parte din clasa 400, nu-i deloc o mulinetă supradimensionată și nu este cu mult mai mare decât o Lexa 300. Acesta a fost și unul din motivele pentru care am ales Shimano Tranx 401 în locul unei Daiwa Lexa 400, după ce am vizionat mai filmulețe comparative găsite pe YouTube.

… ceva nu se învârtea rotund
Al doilea lucru care m-a surprins (neplăcut) a fost timpul de rotație a tamburului în modul ”free spool”: sub 2 secunde, extrem de redus!!! Mă informasem între timp că seria Tranx beneficiază de tehnologia CoreProtect: o serie de bucșe și garnituri din cauciuc, tratate cu o acoperire repelentă, pentru a reduce cantitatea de apă care intră în mulinetă, în timpul pescuitului.

Faceți cunoștință cu CoreProtect
Bănuiam că garnitura aflată sub tambur, pusă acolo să prevină intrarea apei în rulmentul de suport al pinionului și în restul mulinetei, era responsabilă cu rotația redusă a tamburului:

Shimano avertizează să nu atingem aceste garnituri cu mâna, cu ustensile metalice, și să evităm contaminarea lor cu ulei ori unsoare, fiindcă stratul repelent se ia destul de ușor. De altfel, au pus un pliant de atenționare în cutia mulinetei:

Există mai multe garnituri: una se află deasupra rulmentului cu role (antireverse bearing), alta protejează locul unde butonul de lansare pătrunde în corpul mulinetei, iar interiorul mulinetei este tratat cu o vopsea care face apa să ajungă rapid la găurile de scurgere aflate în partea de jos a mulinetei (drain holes):

Și asta fiindcă în mulinetele de cast apa pătrunde prin mai multe zone: axul tamburului/pinion, levelwind, buton de lansare și chiar pe sub star drag. Tehnologia denumită de Shimano CoreProtect încearcă să reducă din cantitatea de apă prin garnituri tratate cu un spray ”water repellent”. În pescuitul marin, apa sărată poate distruge o mulinetă într-o singură partidă, am văzut ce daune produce în timpul expediției pe Marea Roșie, în Sudan.

Pregătiri pentru… marea lansare
I-am făcut și-un upgrade rapid: am înlocuit bucșele de plastic din mânerele manivelei cu rulmenții sosiți la fix din Japonia. Așa, am dus mulineta de la 5, la 9 rulmenți + 1 roller bearing. Când trageți ”balenuțe” prin apă, fiecare strop de fluiditate în plus ajută.

O scurtă mențiune: Shimano stă cu siguranță mai bine la capitolul ”vopsea” decât Daiwa. Mulinetelor Daiwa li se ia vopseaua doar dacă te uiți ceva mai urât la ele, în timp ce Shimano par să aibă o vopsea și un lac făcute pentru piața americană, unde pescarii sunt destul de duri cu echipamentele.

Un tambur mare și-n diametru, și-n lățime
Am pus backing textil de 0.70 mm pe tambur, apoi aproximativ 75 de metri de monofilament Sunline Queen Star 0.435 mm, folosit și pe Lexa, pentru năluci de la 2 oz. în sus. Și în prima zi de weekend m-am înființat pe lac nu atât ca să prind pește, cât să testez mulineta.

Tamburul încărcat cu fir (60% backing braided 0,80 mm, restul monofilament 0,435 mm Sunline) cântărește nu mai puțin de 61 de grame!!! Asta înseamnă peste 2 oz., dar este OK având în vedere destinația mulinetei – aplicații heavy și extra heavy.

Nu știam la ce să mă aștept, așa că Brad Rădulescu mi-a meșterit un plumb năditor ca să dau cu el la început, să nu pierd vreo nălucă. Nu știam cât ”atârna” plumbul, l-am cântărit ulterior, acasă:

Primele lanseuri cu plumb: mai bine decât mă așteptam
Apoi am dat primul lanseu, înregistrat și pe camere. Am rămas uimit, pentru moment: nu-mi venea să cred cât ”de bine” s-a dus plumbul, cel puțin până la jumătatea bălții, fără nicio perucă! Deci, garnitura CoreProtect de sub tambur nu afecta performanțele de lansare, așa cum m-am temut inițial (de fapt, cred că eram mai bucuros din acest motiv, decât de lanseurile în sine). Sistemul SVS îl setasem cu 3 pini ”ON” iar presiunea pe tambur (cast control) la minimum.

Trebuie menționat că filmam cu Canon EOS M10, aflat la gât, iar în timpul fiecărui lanseu luam o mână de pe lansetă pentru a direcționa camera. Asta înseamnă că în niciunul dintre lanseuri nu am pus forța maximă, fiindcă nu aveam cum.

Primele lanseuri cu o nălucă portantă: previzibil mai scurte
După câteva lanseuri de familiarizare cu mulineta, am trecut la swimbaituri de aproximativ 4 oz. Am ales un Gan Craft Jointed Claw 230 Magnum, iar distanțele de lansare au scăzut vizibil, în ciuda nălucii mult mai grele.

Așa că am procedat la măsurarea lanseurilor. Din cele 5 lanseuri cu plumbul, distanța minimă a fost de 48 m, iar cea maximă de 52 m. Cu swimbaitul, am lansat minim 28 m și maxim 35 m (2 din cele 5 lanseuri).

Line counter-ul m-a ajutat să aflu și nu să ghicesc distanțele de lansare cu cele două tipuri de ”proiectile”. Chiar dacă l-am montat invers la început, acesta măsoară la fel în ambele sensuri de rotație, deci distanțele sunt corecte. Acasă, am măsurat în ambele moduri aceeași cantitate de fir scos de pe mulinetă și marcat, iar counter-ul a dat același rezultat.

Care-i faza?
După cum o să auziți și în montajul video, am mai văzut asta și cu alte ocazii. Acum un an și ceva, am testat cu un prieten o mulinetă BFS, în parcarea lacului unde urma să pescuim. Cu jig de 3,5 g și un plastic de 4 – 5 cm, lansa ușor 30 de metri. Cum am ajuns pe apă și am început să dăm cu voblere de clean și biban contra unei ușoare brize, cum au apărut și perucile, pe care sistemul SVS nu le contracara constant. E drept că reușea câte un lanseu mai lung decât al unei mulinete BFS cu control magnetic, dar perucile erau frecvente.

Când ”te fură” mulineta, peisajul etc.
Ideea de bază ar fi ca atunci când testați o mulinetă de casting, să n-o încercați doar cu năluci compacte, grele și aerodinamice, ci să lansați cu cele pe care le veți folosi în pescuit. Așa, veți avea o ideea atât asupra minimelor la care să vă așteptați, nu doar asupra distanțelor maxime. Orice chinezărie de pe eBay dă bine și te fură cu un jig de 15 grame sau cu un Zara Spook. Realitatea care contează este cea din pescuit. Vedeți cum funcționează sistemele de control al lanseurilor, cât de bine (sau nu) reduc perucile cu anumite năluci, cât limitează distanța la reglaje mai ”strânse”, împotriva vântului ș.a.m.d. Mergem la pescuit ca să prindem pește și să ne relaxăm, nu să stabilim recorduri de casting la distanță sau să croșetăm fulare din fire textile pe malul apei. În Statele Unite, Japonia și în alte țări civilizate, magazinele oferă mulinete ”demo” pe care orice potențial client le poate încerca în parcare, cu diverse năluci. La noi, mai e mult până departe… Dacă nu aveți cum testa o anume mulinetă, informați-vă cât mai bine pe forumuri precum TackleTour și pe YouTube.

O altă fază este să alegeți mulineta în funcție de aplicații, de nălucile pe care urmează să le folosiți, cum am procedat eu. Swimbaitingul este un pescuit specializat, care necesită echipament specializat. Iar la fel se întâmplă la polul opus, al nălucilor Ultra-Light, cu echipamentul BFS.

Vă invit să vizionați întreaga experiență cu noul Shimano Tranx 401 în filmul de mai jos și să urmăriți primele lanseuri și impresii cât se putea de ”la cald” în acea zi rece și ploioasă. Pentru detalii maxime, setați rezoluția YouTube la 1080p HD:

Echipament folosit
Lansetă: EDGE Swim Bait 807-1 IM by Gary Loomis, care duce mai mult decât scrie pe etichetă (1/2 – 5 oz.).
Fir: Sunline Queen Star de 30 lbs. (0.435 mm diametru).
Nălucă: S-swimming bait GAN CRAFT Jointed Claw 230 Magnum Type-F (106 grame, 4 oz. class).

Impresii inițiale: thumbs up pentru Shimano Tranx 401
Sincer, nu mă așteptam ca, după atâția ani, în care am pescuit cu aproape toate modelele de mulinete Shimano DC și non-DC, cu foarte multe Daiwa și anumite modele de la Abu, ca o mulinetă Shimano cu sistem clasic SVS să mă impresioneze. Și nici n-o face prin ceva anume, însă, în ansamblul său, Tranx-ul livrează acel pachet de funcții pe măsura așteptărilor ”Xtra Xtra Heavy”. Raportul de multiplicare de 5.8:1 asigură un cuplu puternic pentru nălucile mari și grele, care opun rezistență la înaintare, iar distanțele de lansare cu astfel de năluci portante sunt cel puțin la fel de bune ca în cazul Lexa, dacă nu chiar ceva mai bune (în viitor poate o să fac și un test măsurat între cele două exponente ale categoriei).

Tamburul este vizibil mai încăpător, și nici atunci când am lansat peste 50 de metri cu mono de 0,435 mm, nivelul firului nu a ajuns la jumătatea tamburului, ceea ce reprezintă un MARE plus și ajută mult în pescuitul cu fire groase, de peste 0,40 mm diametru – de fapt, acesta este și motivul principal pentru care am ales Shimano Tranx 401. Al doilea motiv în favoarea Tranx-ului a fost forma compactă, de aproximativ aceleași dimensiuni cu ale unei Lexa 300. Ca urmare, modelul 401 se palmează confortabil pentru o mulinetă de calibrul său, lucru valabil și pentru Tranx 300/301, care este mai mică decât Shimano Curado 200, penultima generație. Tot mai mulți producători adoptă acest trend de micșorare a footprint-ului mulinetelor din categoria XXH, dar pentru moment se pare că Shimano a făcut-o cel mai bine.

De asemenea, Tranx-ul 401 este mai ușor, are ”doar” 340 de grame vs. Lexa 400, cu ale sale 433 de grame, alt avantaj ergonomic pentru Shimano.

Rugozitatea angrenajelor când scoți mulineta din cutie și strângi frâna de luptă aproape că te face să te întrebi dacă există ceva unsoare acolo. Partea bună este că angrenajele se simt mai fluide în pescuit decât ”pe uscat”, ceea ce este de preferat. De obicei, se întâmplă invers.

Există și lucruri care nu-mi plac, cum ar fi cast control-ul fără microclic, capacul lateral complet detașabil, lipsa rulmenților din mânerele manivelei, pe care Shimano probabil că le-a tăiat de pe listă din motive de profit, deşi Tranx nu este o mulinetă chiar ieftină. Un Tranx costă cât două Lexa 300, pe care le puteți găsi pe eBay chiar și la 150 de dolari bucata, NIB (new in box).

Pentru cei care vizează pescuitul cu năluci mari (20 – 150 de grame și chiar mai mult), fire textile de 30 – 50 lbs. sau mono/fluorcarbon de până la 0.40 mm, modelul Tranx 301 cred că va fi o alegere mai potrivită ca mulinetă de big baits all-around. Am înțeles că 301 duce fără probleme năluci de până la 200 de grame.

Dacă sunteți în căutarea unei mulinete pentru năluci mari de știucă, somn sau chiar bass, este posibil ca Tranx-ul să fie ce voiați. Deocamdată, cred că mi-am găsit mulineta pentru swimbaituri extreme: Shimano Tranx 401. 

După primul sezon de pescuit o să adaug o actualizare despre cum s-a rodat și erodat Tranx-ul. Primele impresii contează, dar la fel de importante sunt și cele desprinse din utilizarea pe termen lung.

Fir întins și la alegerea mulinetei, și la pescuit!

Articolul Shimano Tranx 401: primele impresii apare prima dată în andreizabet.ro.

Fast Action with a Soul
I called the EDGE 890-4F action „fast with a soul” and you will see why the more you will read down the review. For starters, let’s say the action is fast, but the rod will provide ample feedback to the angler’s hand during bending under the casting stroke and the weight of the line. It’s so intuitive it won’t require your full concentration like a hyperultrafast telegraph pole, instead it will let you focus more on the fish in front of you and the fishing.

How much fast is fast? Having fished and cast with some of the fastest rods of their time, how does the EDGE Gamma Beta 8 wt. feel in terms of „rod action”? I’ve run some static deflection tests with the rod and it bends quite in the upper third of the blank, showing its true, fast nature.

Bend is just one way to assess rod action since the recovery rate is what makes the rod return to initial, straight shape, and imparts most of the speed to the line, along with rod movement, double haul speed and other factors. Here are some pictures to help you make an initial idea of how the EDGE fly rod flexes.

The top image is of the rod with a light load while the bottom one shows a deeper bend. The weight I used was 275 grams or 0.6 lbs.

The top image shows a deeper bend, corresponding to the point of almost lifting the 0.6 lbs. weight off the floor. In the bottom picture, the rod lifted the 275 grams weight completely off the ground.

Tip dampening or „getting rid of the parasite vibrations”
The EDGE 890-4F dampens so quickly after each cast and the residual vibrations/oscillations of the tip section are kept to a very low minimum, which means more energy is put into the cast to help you reach longer distances with less effort. Quicker dampening also translates into less wiggles on the bottom leg of casting loop. Lighter and advanced graphite blanks will perform like that because there’s less mass to recover after each energy storage (bending or loading) and release (returning to the straight shape after the stop of the casting stroke). This is PARAMOUNT FEATURE for a top performance fly rod and a true measure of the technology and cutting-edge design put into this fine piece of engineering. This also means that you won’t have to dampen the rod after each stop of the casting motions, back and forth – or at least, you won’t need to pay attention to that matter anymore.

Here’s a short video to see how the tip acts during the casting strokes – the Rod Tip Dampening footage:

I had so much confidence in the EDGE rods that I only brought them with me in Sudan, leaving the 9 wt. at home. Considering the conditions during the 6 days of fishing were the worst of the season, with strong winds around 20 to 25 knots every day, some would find that not very wise. Long story short: when others were already reaching for their 10 weights right in the afternoon of Day 1, I was fishing with the EDGE 890-4F, a true 8 wt., with an Airflo Tropical Punch WF9 floating – a line with a 40′ head that actually weighs close to a 10 weight (real weight is 9 and 3/4). How did I do?

Bruce Chard’s Tropical Punch fly line in WF9 is a is a very slick line (much better than the Airflo SuperDri GT one) with a heavier head. According to the more informed fishermen, the Punch is almost a 10 weight. Once the head is out, it will take some running line with it. Still, I recollect the days of the Scientific Anglers XXD with a very long head and belly for distance casting in the fresh, on my extremely fast 6 wt. rod. Maybe such a long head wouldn’t be useful in the salt environment but I’d like to try a some designs with a head around 50 ‘or 60’, half the length of the total line.

Except for guide’s requests in the first day to make some almost impossible long casts into the wind and without any previous practice with the EDGE rods, I didn’t feel bad for leaving the 9 wt. at home. Sure, a 9 or a 10 wt. rod would have been nice, but all in all, the EDGE 8 wt. handled the 10 wt. line with much more authority that I would have expected.

Laying some casts out on the windy side of Mesharifa (I’m not sure about location’s name for Thursday) proved impossible, so we moved onto the other side of the island that provided us with a bit of cover from the heavy winds.

Casting performance
A 12-year break from fly fishing leaves a mark upon anyone’s casting technique, especially if all he did before was trout fishing. Let’s put it this way: in saltwater fly fishing, if you can’t cast, you can’t fish. And the wind is ever present on the flats or at least that was the case during that week on the Nubian Flats. Tourette Fishing guys said that they had like 5 weeks of flat calm before we dropped in on Monday, 22^nd of May.

Wading on the flats of Shambaya was quite nice in the morning. In the afternoon, the wind gained in strength to the point that other anglers pulled out the 10 weight rods.

In the morning I was fortunate enough to not only land my first trigger fish, but also to have a go at a lot more others.

Well, since I’m no Rajeff nor Siem, finding myself in the waist-deep water with a 20 to 25 knots wind relentlessly blowing against your casts could be an overwhelming experience, at least in the beginning. The guide kept on spotting trigger fish feeding on the beautiful flats of Shambaya Island and he was insisting on making super long casts. If you never fished for trigger fish before, you should know they’re very spooky and in a way, I understand the guide’s urge to present the fly from as far as possible.

A parenthesis on the weather
The conditions were absolutely horrible with some very narrow windows during the first and the last morning of the trip. So, there I was with some rods I didn’t get to use them before, a right forearm muscle strain that’s still in effect to this day and a beginner in the „saltwater scene”.

The winds were so strong on Thursday, Friday and Saturday that water on the knee-deep flats had white crest waves. Fishing was only possible in the sheltered sides of the islands or sand banks but even there it was tough.

The best fishing areas were covered in white crested waves, such as these two deep blue holes, which I understand can be home to some nice predatory fish such as bohar snapper, baracuda and even some bluefin. Maybe on another day, on another trip and life.

The weather changed for the worse in the very afternoon of the first day of fishing, Tuesday (only the morning was „fishable”). Wednesday we found ourselves stranded aboard the My Scuba Libre 60-foot catamaran, which was already dancing on the rough waves. The head guide decided to cancel fishing that day because of the very strong winds and high waves, for safety reasons.

This is what happens when you fish with hand-lines in the back of the boat, on a very windy Wednesday: the guys have caught one of prettiest things swimming around in the Red Sea, a Picasso trigger fish. Ain’t that a beauty or what? Like some people in other parts of the world would say „We don’t need no scuba diving, ma’am. We bring the fish right to us.”

Everybody, meet Windy Wednesday – she’s a nasty:

These were the conditions we had to fish into since the Tuesday to Saturday, and then on Sunday morning gave us a bit of slack until noon, when it came back in full force.

The weather parenthesis above is important in a fly rod’s review or assessment, since the wind could be the no. 1 public enemy of the fly anglers especially on the open flats, where the winds are a constant presence. Still, what we’ve experienced during our trip was worse than the average you will encounter anywhere in the Tropics.

Considering all the above, the first morning session I caught my first trigger fish with the help of the guide. Then, I was left on my own since the guide went to assist the next angler in catching his first trigger. In the next couple of hours, I had the time to get better acquainted with the EDGE 890-4F, I’ve caught my biggest trigger fish of the trip and have landed that titan alone, then I’ve also hooked on another 3 or 4 good fish that got away while fighting them.

My first titan trigger put up some serious fight, but to my luck, there were no corals around. I was not only able to land it all alone, but very proud of my achievement, especially since the Day 1, I was the only angler who caught triggers. Me thinks the EDGE rod was there to assist and to make look a much better caster than I was after a 12 years long break from fly fishing.

Here’s also the video of my first trigger caught all alone <**()))))))<

I think I can say the rod literally gave me the edge on that day and the following ones: it was perfectly loading with the 40′ head outside the tip and another 5 to 10′ feet of overhang. As mentioned above, it was a „point & shoot” game. I was spotting the triggers dancing in the water, and laying a 60′ cast was a breeze when fishing with the wind on one of the shoulders or with it behind. Against it was a struggle in the afternoon with anything less than 10 weight setups, but I did manage some decent casts. Still, the best strategy was to let the wind help your casts and presentations.

Accuracy
The EDGE Gamma Beta 8 wt. is a FAST action rod with a positive bend and ample feedback provided to the angler. With the WF9 it was a „point & shoot” game: I was picking the line, making maximum 3 false casts, then shooting the rest of the line to reach my targets even against +20 knots wind. The EDGE 890-4F accuracy is as best as one could hope for and I think it will vary with one’s casting skills. Yet, the very quick dampening qualities, the fast action and the recovery speed are all responsible of the the EDGE’s accuracy.

Casting range
The rod casts effortlessly from close to medium fishing range, that would be between 10′ to 70′. It’s true I had a heavier line than the rod’s rating, but the EDGE didn’t seem to run out of steam at 50 to 70′, even with that „almost a WF10 line”.

As a beginner in saltwater fly fishing, I had an unbelievable first morning session, and the EDGE rod helped me in reaching those fish and fighting them. That’s a superbly balanced rod that will provide extended feedback, it’s what I call „Fast with a Soul”. EDGE rods made use of Temple Fork Outfitters advisory staff, including the legend Lefty Kreh, and the results are showing not in bright marketing and advertising terms, but in raw performance where it matters most: on the water.

Getting ready to step on the Nubian Flats for the first time. The weather couldn’t be better with winds in the 7 to 10 knots range. Then in the afternoon the wind raised to about 15 knots easily.

The guide’s reaction when he cast the rod for the first time was something like „Wow, that’s a nice rod you’ve got. You can leave it with me.” That was an overlined rod with a line weighing almost 2 AFTM classes in addition. This summer I will also test it with some 8 and 9 WF lines I bought as a backup for the trip.

I think this might make an incredibly fine bonefish rod seeing how Bahamas guys are so keen on 8 weight rods in their quest for the gray ghosts of the flats.

Fishing abilities
The EDGE Gamma Beta 890-4F is an amazing rod to cast and an extremely fun rod to fish: it has a powerful butt and mid-section to put the brakes and turn around just about any trigger fish. The guys were saying that pound for pound, triggers pull a lot harder than the bonefish, taking the 9 wt. rod to their limits.

The EDGE 890-4F fought the triggers with lots of authority and felt like a perfect mix of power and feel. It was also fun when I caught some coral groupers on Friday – even with such a small fish the rod was nicely bending.

„What a nice little fellow!” you might say. These coral groupers sure do look pretty and harmless until…

… you see the needle-sharp teeth in their mouth. They were attacking the Clouser Minnow fly quite aggressively.

Small but full of needle-sharp teeth:

Power
I believe that’s a real 8 wt. by AFTM (Association of Fishing Tackle Manufacturers) standards, with lots of power for saltwater use. The AFTM table is a scale of line weights. The heavier the line, the higher the AFTM number. The manufacturers weigh the first 10 yards excluding the level tip and rate the line according to the table.

Here is the table with the weights from 8 to 12 according to AFTM:

I was fishing a much heavier line yet the rod managed that with grace and energy despite the tough conditions on the Nubian Flats. The power is there when you needed but the rod doesn’t feel stiff, heavy or under rated.

Provided you don’t forget to tighten up the reel’s drag, the EDGE Gamma Beta 890-4F has all the power inside to put the brakes on even the most furious triggers dwelling on the flats of Magarsum Island.

Another yellow-margin bites the ugly fly – watch the video below>>

Ergonomics (equally important when you’re hurt)
I would like to insist on dynamic ergonomics of the EDGE 890-4F rather that its full wells grip, very comfortable to hold during a 6-full day trip.

First, when you pick it up and when you cast it, the EDGE 890-4F feels like a 6 weight at most. That also makes for a minimal swing weight, which translates into longer casting sessions on the water with less fatigue for the angler. I arrived already „damaged” in Sudan with my right forearm busted, still the EDGE rod didn’t cause any aggravations.

Fishing on the edge of the reel in the surf, on a windy day, was tough to the point of getting knocked down in the waves, against the sharp corals.

The only things that got hurt on the teasing were my feet and then on Saturday I went for another „walk in the park of bomies” and got a new set of cuts over the ones from Thursday.

Back on the boat, the guys sprayed the wounds with antibiotic but all these days of fishing in the saltwater with the open wounds left me with a nasty infection. As a result, I arrived back home with the feet swollen the size of scuba diving oxygen tubes. The last couple of days I fished with the legs swollen from dusk till dawn. The wounds would burn like hell for more than an hour every time I was beginning to wade in the morning or in the afternoon, but the pain kept me very alert and aware of the environment I would dare say

Beautiful but „gory” sunset on Thursday, as my legs took a beating on the reef and then some.

Thursday I had a really bad day and the forearm hurt a lot, but after putting the elastic bandage and some anti-inflammatory Diclofenac, the afternoon session I was casting the 11 wt. on the reef, against the waves and the wind. And the 11 wt. didn’t bring more pain on my arm at all – contrary to other people’s beliefs. On Friday I was almost like new, except for the cuts and bruises on my legs as a result of fishing from the coral reef. „Fishing” might be an exaggerated term when I remember the tumbles I took in the waves, but at least I tried.

The coral bomies look harmless, even inviting to get on top of them for a better vantage point in search for GeeTees. These are quite fine compared to the ones on the reef.

Pain check: OK! On the last day of the trip, no Geets were seen on the Magarsum Island flats, but I had the chance of spotting a large shark cruising along the bomies area. It was a big one, the guys estimated it at around 3 meters and then they went on with the rods to try and cast a fly towards it, but the shark had disappeared underwater.

Back home, after 10 days on antibiotics, I caught a cold morning on the water. Check the EDGE 890-4F’s fulcrum point with the Allen Kraken #4 reel. Even if you do not see it, the rod sits on just the index finger close to the upper part of the grip, right where you would put the thumb when gripping the handle.

Conclusion
One of the best things of this first saltwater trip for me was not the fishing nor the breathtaking scenery, but the surprise the 2 EDGE rods came to be every day. I didn’t hook into any GT, and out of the very few ones that have shown up, one encounter could hardly have been qualify as a shot. The boat was going too fast and the fish spooked right away. Now I’m constantly training with the 11 wt. EDGE rod so next year I’ll be better prepared for such encounters. Until then, I’m planning to catch some large pike with the 11 wt. in the New Hotel Egreta private waters that should hold the best population of 1-meter pike in Romania.

Trigger fish are nice from all the angles – the yellow margins here look more orange-ish. This was a feisty chap that put some pressure on the rod.

To me, the EDGE rods are „Nubian tested and approved”. The EDGE Gamma Beta 890-4F performed like a true, Nubian Flats champion.

Even so, the trigger fish I caught on the Nubian Flats were a blast from hooking to fighting, not to mention the ones that got away. The EDGE Gamma Beta 890-4F was there for me when I needed it and provided me with tons of fun, performance and a super reliable experience. In the past, rods built by Gary Loomis were nothing but the best. Nowadays, the EDGE fly rods by Gary Loomis are climbing directly on top because they carry some serious high performance with them, which in my eyes makes them some of the best fly rods in existence. I’m planning getting back to the Nubian Flats next year, and the EDGE rods will be right there with me, ready for more adventures on the edge of uncertainty.

EDGE rods deserve their place among the best because, in my opinion, they are some of the finest performing rods, built on the latest, cutting-edge technologies that you can buy in the present days. They’ve got super lightness & toughness, power to generate high line speed & feel to provide ample feedback to the angler, tons of features & high-tech design in a package signed by no one other than the Legend of graphite rods, Gary Loomis.

Articolul The EDGE Gamma Beta fly rods redefine top performance (II) apare prima dată în andreizabet.ro.

I quit my trout fly fishing more than 12 years ago. The mountain streams and creeks were too far from home for weekend trips and the rewards simply too small. Last year, because of a poorly planned holiday, I began dreaming of a different kind of fishing: saltwater fly fishing. After finding the perfect location (the Nubian Flats in Sudan, on the Red Sea) and at closer price for my budget, preparations were on.

I had the inspiration of booking part of the flights (Bucharest – Instabul – Dubai and return) with Turkish Airlines. They are just as good as they claim to be and the flights were perfect aboard some huge Airbus planes with tons of comfort.

I had to start with everything from scratch: wading boots, sun protection, long sleeve shirts, pants, neoprene socks, reels, fly lines, spare lines, backing lines, waterproof fly boxes, waterproof backpack, gravel guards (Tourette Fishing hooked me up with a pair that were waiting for me on the boat when I arrived, so thanks Rob Scott), and so on. I learned to tie every single saltwater fly from YouTube instructional videos, if available – some patterns like the Velcro Crab below were nowhere to be found so I had to figure them out from pictures of the finished flies. Even so, when I arrived on Scuba Libre, the reality proved totally different than the flies I was confirmed before that would work. Apart from the GT and other minnow-style flies (in the blue box), the guides told me that all the flies I tied (over 150) were not good because the hot orange in the legs or other parts would spook the heck out of the Nubian trigger fish. Bummer! But that’s a funny story I would rather tell you on another time.

The GTs and other bigger predatory species flies are in the large box: lots of fluff, feathers, hairs and synthetic fibers. These flies were A-OK.

The primary flies I was counting on, for triggering the triggers’ bites on them Nubian Flats proved to be useless. Why is that so? One answer would be: too much orange would spook them like it was their business. The other answer is part of a story that I have yet to unveil. It was hilarious and frustrating at the same time.

Almost all the fly tying materials were ordered off eBay while some came from the only specialty fly shop in Romania, Troutline. And I was seriously budget-limited, since the medium income in here is incomparably lower than in the rest of Europe and the civilized world. When I mentioned to Rob Scott from Tourette Fishing that my finances were stretched, it was a serious understatement to say the least. While I was expecting a stellar trip, the weather unexpectedly took a turn for the worse so the fishing results left a lot to be desired.

The 3 1/2 hours drive from Port Sudan to where the My Scuba Libre boat was, in Muhammad Qol port, was done in a rather fun small bus, on a road through the Nubian desert, where camels where obviously at home and we were the strangers.

The time to the boat passed in good fun as the interior of the bus was filled with all sort of groovy things. The rear-view mirror’s support was made from what seemed like a long time dead road-kill with furs long enough for quite a number of saltwater flies. I’m keeping more neat stuff to reveal with another occasion, when I’ll write mostly about the trip…

Before the trip, I’ve only got one short practice casting session with another 9 wt. rod while fighting a wild forearm muscle strain that was bothering me for almost a month at that time.

The shiny aluminum tubes with the EDGE Rods logo in red were not only a class act, but they also provided perfect protection to the rods checked for the whole duration of the flights. And that EDGE Rods logo – to me it’s one of the best logotypes I’ve ever seen, so yeah, I’m all over it!

Just a few days before taking off to Sudan, the rods arrived in their shiny aluminum tubes bearing the beautiful EDGE logo in red. One was an 8 wt. while the heavy one was an 11 wt., but almost a 12 wt., as per Alex’s description. Even though they were just finishing relocating the factory, my friends at EDGE Rods and North Fork Composites in Woodland, Washington didn’t forget about me. So, many thanks to Gary Loomis, Alex Maslov, Nicole Ivana Darland and Steve Pitcock and to Eric Dubouays and Goulven Dolle from Rodhouse as well.

Pairing the EDGE Gamma Beta 890-4F with an Allen Kraken reel was a thing of inspiration as well as of beauty, but both pieces of fine engineering proved more than fit for anything that the Red Sea threw at them.

I paired the EDGE 890-4F with an Allen Kraken #4 reel in Emerald color and the EDGE 1190-4F with an Allen Kraken XLA #5 reel. But this review is about the 8 weight rod so let’s get it started!

The saltwater EDGE lineup sports the distinctive markings of Gamma Beta (ΓΒ) name that stands for fast action rods, created for the harsh environment of salt.

Rod specifications
Manufacturer: EDGE Rods Company
Model: EDGE 08 90 4F
Series: Gamma Beta (ΓΒ)
Material: a blend of proprietary graphite – LMX, the blank is made by EDGE’s sister company, North Fork Composites
Aspect: Naked graphite looks for maximum lightness and stealth
Length: 9′ or 2.75 meter in metric system
Declared class: 8 wt.
Action: Fast
Pieces: 4 (fitting into each other by sleeve ferrules)
Rod weight: 4.1 oz or 116.4 grams
Guides: 2 large stripping guides, 7 snake guide + tip top
Made in: USA
Rod tube: aluminum, natural color
Rod sack: grey colored, with separate compartments for each of the 4 rod sections; the rod cloth comes with double laces, one at each end, which makes for a more secure system than the bags with just one lace

I individually weighed each section of the rod multiple times and in different positions. The digital scale comes with an error margin of 0.1 grams so it’s quite accurate (all the weights in the photo are in grams – metric system). The total weight of the 4 sections is 4.1 oz. or 116.4 grams, which is right in line with the other high-end manufacturers averages for the 8 class rods.

The combined weight of the 4 sections of the rod: 116.4 grams. It’s harder to keep them perfectly still and the digital scale is extremely sensitive to any change in pressure but after many attempts I eventually obtained another accurate measurement with the rod sections in upright position.

First impressions
The very first impression when you take the sections out of the sleeve: EDGE rods by Gary Loomis are built to perform and to impress. This is one beautiful looking rod from the ALPS reel seat, a show stealer, to the hand sanded, naked graphite smoky-grey colored blanks. I fished lots of older G. Loomis rods in the ’90s and seeing that raw graphite blank brings back some good memories and a familiar feeling of dependable, high performance.
Once you assemble it, the FIRST FUNCTIONAL IMPRESSION is „Wow, this thing is SO LIGHT in hand!” How light? To me, the 8 wt. feels like a 6 wt. – that would be the weight perceived in hand and during casting – the so-called „swing weight”, which is really kept to unnoticeable values.

4 pieces rods are a must for travel by plane nowadays. This rod feels just as great as it looks and the pictures don’t do it much justice, to be honest.

Build characteristics
For a rod with a price tag around $900, the craftsmanship quality is as good as it gets, from the tiptop to the fighting butt. No epoxy out of place and more important, no epoxy in excess. Gary Loomis is the parent of the „Weight is a deterrent to performance” mantra and they keep that weight to a minimum with every build. The guide wraps are very clean and uniform, the epoxy on the rod sticker is thin and the electric blue accents – Gary Loomis’ signature and the country of origin – points out the rod’s destination: saltwater fishing. Super cool!

Epoxy on the guides wraps is kept to a minimum and no drops are out of place.

North Fork Composites and subsequently EDGE Rods did a super job on the build, but let’s not forget the sleeve ferrules. Thanks to their precise and advanced construction, the 4 pieces fit together almost like a one-piece rod.

All the sections fit smooth and secure one into another and they stay that way during a fishing day: that’s key-feature since most of the fly rods today are made of 4 sections or more. One of the anglers, Chris Binnington, offered me some ferrule wax when we were setting up the tackle on Monday afternoon. I applied some on the 8 wt., while I left the 11 wt. dry. No section have come apart during the 6 days of fishing on any of the rods and upon regularly checking them (in the morning and over the day), I noticed no loose sections. The ferrules design is really top notch in the EDGE fly rods and I can’t stress enough its importance!

Features
I have owned a lot of fly fishing rods in the past, from U.S. top manufacturers such as Sage, R.L. Winston, Scott, Thomas & Thomas and so on, mostly ranging from 4 to 6 weights. EDGE are some of the richest-features rods you’ll ever get your hands onto. As a tackle junkie, I always appreciate a product that brings more to the game and the Gamma Beta series is jam-packed with real features. If you want to feel like you’re getting more for your money, these are the rods to get.

List of features include:
– ALPS machined and anodized aluminum reel seat with cut-outs to reduce weight. The inner composite tube also adds to that „space age” look, while the double up-locking rings will keep the reel firmly attached to the rod. The seat is branded with the manufacturer’s logo, too.

The ALPS machined and hard anodized reel seat is not only a looker…

… with its cut-out windows and the inner silver composite tube, but it also holds the reels very secured.

– Flor grade cork fighting butt comes with a butt of its own, made of conglomerate cork for long lasting durability. The fighting butt will provide you with the comfort during long fights with saltwater species.

The fighting butt is quite large in size.

If you look to the image below you will notice a sort of winding check providing a smooth transition between the metallic reel seat and the fighting butt. That angled machined piece will reduce line tangling in that section of the rod. It’s the small details like these that make for a great rod overall.

The metallic winding check is worth all the money alone for this ALPS reel seat – that smooth transition will help minimize line tangling in.

– The Full Wells handle is made from the finest premium grade flor cork that Gary Loomis imports it from a family farm in Portugal. While it doesn’t look as impressive as the carbon woven grip, it feels super velvety to the touch and upon using the rod for 6 days in a row you tend to forget you have a rod in your hand.

This is how the handle looks (and it feels just as great!) after 6 days in the quite salty waters of the Red Sea. The rods and reels got completely submerged in the water many times and except for a freshwater rinse back on the boat, after each fishing session, no other treatments have been applied to the setups.

The quality of the cork gets noticed every time I fish with the rod, while the full-wells profile is comfortable to hold all day long.

The cork handle fits just perfect in size and shape – this is critical because it will be your most used rod on the flats, unlike the heavier weights such as 11 or 12.

The shape of the handle is definitely comfortable and it fits, at least for my medium-sized hands. Full Wells grip is found in the Gamma Beta series of Fast Action saltwater rods while the freshwater Gamma Alpha comes with Wells grip and Moderate Actions.

Is this thing light or what? And it balances really good with the Allen Kraken reel in 4 size. Actually, a #3 would be a better alternative for 7 and 8 weight lines, but if you need lots of backing, the Kraken #4 is the logical, especially with 9 wt. lines. I’ve got the reels for 9 and 12 wt. rod a few months before the actual rods arrived.

– Going up the rod, the blank comes next in our list of features: the blanks are hand-rolled, hand-sanded made in the NFC (North Fork Composites) factory right there in Woodland, Washington, USA. Hand sanding is an accurate process that results in „raw graphite” or „naked-graphite” looking blanks that are 20% lighter than the painted ones. Sanding also makes sure the blanks do not hide any blemishes that would otherwise go unnoticed. That’s the traditional looks of Gary Loomis rods from the past and the new EDGE series look and feel even better than the sticks of the ’90s.

Having used lots of Gary Loomis rods in the ’90s, I grew very fond of the raw graphite looks of the blanks. After all these years, they still look sexy and hi-tech. If the appearance seem the same, much have changed and the new North Fork Composites blanks are truly the cutting edge of today’s technology.

The naked-graphite blanks look way much better in the sun and have another advantage to them: stealth approach either in salt or in freshwater.

– The LMX composite seems like a very strong material, too. On several occasions, I closed the loop too much and the clousers tied on 2/0 hooks hit the rod tip section. I feared the worst but it didn’t happen: upon checking the tip, I found no visual damage. The 4th day of the trip, that was on Friday, I was fishing alone over some bomies and catching small but fun coral groupers on 1 to 2/0 Clouser Minnow flies.

Large diameter stripping guides are absolutely mandatory to saltwater fly fishing rods for both shooting the lines and quickly clearing out the tangles when the fish strike.

The stripping guides are ALPS titanium framed with SIC inserts – the best in saltwater corrosion protection.

– Next up on the blank come the 2 ALPS titanium frame stripping guides with SIC inserts. Titanium is saltwater corrosion-proof while the large diameter will ease up shooting line or clearing tangles especially when you get sudden, wild takes from crazy SW fish.

The all-American Mike McCoy snake guides pack some hidden innovations, too that will help enhance the performance of the finished rod.

– The snake guides are just as special as the other hardware. They are made by Mike McCoy in USA, they are light, low profiled and the concave footprint reduces the epoxy needed to cover the wraps and require less threads in the wrapping process – that’s a small but smart feature if you ask me. Special E-coatings help out the line slip through them like a champ. The guides feel quite solid and reassuring of their durability.

The first trigger fish came in quite quickly, on the beautiful looking sand flats of the Shambaya Island. The morning session was productive for me, but in the afternoon the wind picked up by quite a lot… to the extent that the head guide canceled the fishing on the second day of the trip, on Wednesday the 24th of May.

The EDGE in action videos
My first saltwater fish ever came on the EDGE 890-4. That’s an experience words cannot describe to its full extent. Imagine how I was feeling an hour later when I caught the first trigger fish on my own!

Trigger-happy or not? I caught other triggers that took me into the backing of the reel, like the one below. The EDGE Gamma Beta 890-4F performed admirably every single time, covering my casting or fish-fighting mistakes. It’s truly something to use a rod that you’ll almost make you forgot you’ve got a rod and let you focus on fishing only. That’s just one of the many special features the EDGE fly rod embeds inside its cutting-edge graphite construction.

In the second part I will be reviewing the rod action, casting performance, fishability, power and other intrinsic qualities. Stay tuned for even more pictures and videos from the Nubian Flats in Sudan!

Articolul The EDGE Gamma Beta fly rods redefine top performance (I) apare prima dată în andreizabet.ro.

A month or so ago I took to blank and the components ordered from Rodhouse to my rod builder, Laurentiu „The Emperor” Andronic. During that preliminary meeting I told him the new theme for the build: a rod with silver composite woven handle to contrast with the „raw carbon” finish of the NFC blank. Every NFC blank is hand sanded after the baking process so that its raw sensitivity and performance are kept to their maximum – no gloss finish is applied to the blanks because, as Gary Loomis repeatedly says, „Weight is a deterrent to performance”.

After the first project called The Dark Side, the name for the new one came right away: The Lightsaber, not only because the handle looks like what I had in mind, but as a paradigm and modern dichotomy between the „light” particle in the name and the heavy duty designation of this rod. After all, I wanted it for tossing 4 to 7 oz. (113 – 199 grams) swimbaits all day long or for how long my muscles would resist.

One thing I didn’t pay attention and honestly I didn’t know at the time of the build was that the Texalium tube weighted 55 grams – something I have found out only after the rod was finished. However, the rod turned out very balanced due to its long and heavy handle and the perceived weight is quite reduced from the real one, 8.9 oz. or 255 grams. I wanted a full carbon handle because that I really like that feature in my EDGE rods – but these are very lightweight carbon handles, hand wrapped by North Fork Composites’ staff in their factory and not available as separate parts.

Without further much ado, let’s inspect the characteristics of the NFC blank, the „high energy beam” without whom The Lightsaber would not exist.

The blank
Blank model: BB809-1 IM (whereas BB stands for „Big Bait”, I suppose)
Manufacturer: North Fork Composites, Woodland, Washington, USA
Material: Next Generation IM (Intermediate Modulus) graphite blank
Length: 8′ (2.43 meters)
Casting weight: 2 – 8 oz. (57 – 228 grams)
Line weight: 17 – 40 lbs.
Power within its class: Mag-Heavy
Action: Moderate-Fast
Pieces: 1

Final rod weight: 8.9 oz (255 grams)

First impressions
Upon wiggling the blank without guides, wraps and epoxy, it felt somewhat reminiscent of the one found in the EDGE SB807-1 IM rod that I reviewed not long ago. That is a big bait rod with a soul – it’s not stiff despite the intrinsic power (casting 6.5 oz. baits like they’re nothing) and it fishes incredibly well both at long distances or in short, right at the boat. The BB809-1 IM tests out similar to the blank used in that rod, and moreover, it seems to bend deeper down into the butt section under heavy loads – it’s not a broomstick but a highly refined tool, made to accomplish a few things: help you cast all sorts of big baits with the minimum effort; help you fish more efficiently with its tricked-out action and inner power; make you a better angler at the end of each day on the water; last but not least, help you have more fun out there.

Blank castability
Together with the rod builder, we compared the EDGE Sb807 rod and the BB809 blank and the later looked a little more powerful in the tip section and in the middle one – and that’s exactly where I need the rod to REALLY help me toss out those big baits, with a powerful mid-section to store and release the energy in the most efficient way. In the video I recorded during the rod casting tests, I never put extra „oomph” in the casting motion, never muscled the rod out because I wanted to see how it performed with the minimum power input. It performed and then some, way beyond my honest expectations.

The build
In brief, I wanted a handle to remind of a lightsaber from the Star Wars universe, not only because of Obi-Wan’s quote from Star Wars Episode IV – A New Hope, but also because this is result of Gary Loomis’ expertise, who helped pioneering the graphite rods industry with products worthy of Star Wars in our times.

„Your father’s lightsaber. This is the weapon of a Jedi Knight. Not as clumsy or random as a blaster. An elegant weapon… for a more civilized age.”

— Obi-Wan Kenobi, Star Wars: A New Hope

Laurentiu took the brief seriously and he began working on the rod. He cut the rear handle to the length I wanted, 15.15″ (38.5 cm), used a black woven carbon tube for the exposed part of the Fuji ACS reel seat, made the butt cap to fit, and he set the spiral wrapped guides to the offset angles I provided him with. Steve Pitcock from North Fork Composites helped me out with the same „coordinates” they are using on EDGE rods. The guides are Fuji Titanium K frames with Torzite ceramic inserts, the lightest ever produced by the Japanese company. The whole set weighs around 3 grams (less than 1/8 oz.) and helps out to keep the extra mass to a minimum on the active part of the blank. The Emperor put out a great custom build as always. He knows how to build a custom rod and he worked wonders with my first project, The Dark Side.

The result – first tests
One Saturday I took my finished rod from The Emperor, the very next Sunday I was on Varlaam Lake, among at least 12 other anglers fishing from the bank. My objectives were to test cast the rod with baits from 2 to 7 oz., so catching any other fish would have been an added bonus. Since pike was still spawning and still is as I’m writing this, I didn’t count on medium to large fish to take a bite out of my offerings, but just in case I took the EDGE SB805-1 HM with me, my newly all-around rod for pike with almost any type of lures, soft swimbaits included. And I got just one on that rod, on a Sawamura One’Up shad of 6″ (15 cm).

Back to the tests: I paired The Lightsaber with my Daiwa Lexa 300HL, loaded with monofilament Sunline Machinegun Cast of 30 lbs. strength (0.43 mm). The first bait I tied was the Deps SlideSwimmer 250 slow sinking, a swimbait that brought me some really nice fish during my last trip to New Egreta private waters. That bait weighs in at 185 grams, about 6.5 oz. The EDGE SB807-1 IM had cast that lure for three days without breaking a sweat, mine or „hers”. Our assessment before building the rod was that the blank seemed more powerful than the EDGE SB807’s „core”.

I made the first semi-overhead cast without overloading the rod or putting too much force into the motion. The bait fired up into the air, on a slightly ascending trajectory, only to fall into the water with the „Big Bang” splash that I’m so used to (unlike the anglers around me, who were looking at those splashes and then at me like at some nuts job but I was on a mission). I can’t cast the SlideSwimmer 250 on dry land because the bait would shatter itself. But from the bank looked like I was consistently hit 25 to 30 meters mark on all the casts that followed. Again, without forcing the rod or applying any extra push. The BB809-1 IM blank cast the bait effortlessly, which to me translates into a less exhausting day out on the water, in actual fishing.

Here is the video that I made during the first casting tests.

It’s my supposition that the NFC blank achieves that kind of performance thanks to its somewhat flexible nature for the power ratings. The tip is not stiff, which is paramount for working those big gliding baits the right way, yet the middle section has all the power one needs to cast effortlessly and to set the hook with authority even at long distance.

The first day I subsequently tested The Lightsaber with a few baits: Deps SlideSwimmer 250 O.G. (original model, 185 grams or 6.5 oz.), D.R.T. Klash Low-Float (weighing 4 oz. or 113 grams) and the lightest of the bunch, a SlideSwimmer 175 (2.8 oz or 80 grams). The Lightsaber „sliced” through all of them with smooth power and I’m sure it could cast 1 oz. baits just as well – will test that, too, next time. I’ll have to get some 30 cm big baits that usually weigh around 10 to 11 oz. (300 grams range) and test this baby out some more. Can’t wait for the first trip to New Egreta in the search of big pike, but Sudan comes first this spring.

My conclusions
Star Wars theme and Comic-Con playing aside, if there’s anything that shines brighter than any blade of light, that’s the North Fork Composite BB809-1 IM blank. It packs incredible power and it delivers it all in a smooth performance curve that means it will make an extremely „fishable” blank.

NFC BB809 stands for effortless casting of the biggest and baddest baits in my box, I can’t believe how smooth it’s throwing them out there. It also brings the benefits of a flexible blank in the ecuation of Big Game Fishing and that means more positive hookups and less fish lost during the fight – a sine qua non feature when fishing baits with treble hooks. At the same time, the Moderate-Fast action and the powerful mid-section make for a perfectly balanced blank when fishing soft swimbaits with either offset or exposed single hooks. The power is there to drive the hook home even with soft baits and get it done time and time again.

NFC BB809-1 IM makes my new custom build a true Lightsaber of big bait rods.

Articolul The Lightsaber of big bait rods apare prima dată în andreizabet.ro.