Skipping este The Dark Side of Fishing o dată pentru că ne ajută să lansăm năluca în întunericul pontoanelor ce servesc drept adăpost bibanilor „imperiali”, şi a doua oară pentru că scoate tot ce-i mai rău din noi: nervi, înjurături şi cuvinte grele cu fiecare lanseu greşit, fir agăţat sub pontoane sau perucă pe tamburul mulinetelor de bait finesse.
Până acum câţiva ani, pitching-ul mi se părea secretul armei secrete în materie de lanseuri specializate. De când am descoperit pontoanele cu bibani pe Snagov, Sorin şi cu mine am decis să încercăm skipping. Am început să ne antrenăm dar nu oricum, ci direct cu echipament de bait finesse şi jiguri între 3 şi maxim 5 grame. Adevărul e că în lipsa unor şcoli de casting cum sunt în SUA şi în Europa, a trebuit să ne descurcăm de unii singuri. Şi mai avem de învăţat.
Skipping-ul este acea tehnică prin care lansezi năluca astfel încât aceasta să ricoşeze repetat în urma contactului cu suprafaţa apei, în scopul de a menţine o traiectorie cât mai joasă. Astfel, năluca intră sub un ponton care are o deschidere de numai 10-15 cm deasupra apei şi ajunge acolo unde pândesc răpitorii. Tehnica de skipping este asemănătoare în esenţă jocului din copilărie în care aruncam pietre plate pe apă şi număram de câte ori acestea ricoşau şi cât de departe ajungeau. Cred că îi spuneam „broasca” dacă mai ţin bine minte.
Cu spinning-ul este mai uşor să dai skipping deoarece tamburul este fix iar firul nu este în pericol să se încurce. Casting-ul reprezintă fix opusul: fiecare lanseu este o luptă între a obţine distanţă de lansare optimă cu minim de peruci. Frânele de lansare sunt tot mai eficiente, însă nimic nu poate înlocui „an educated thumb”. Degetul mare pe tambur rămâne cel mai bun sistem de control al perucilor.
Skipping cu casting-ul? Asta înseamnă să provoci mulineta la maximum de peruci posibile în timp ce încerci să le controlezi şi să le reduci la minimum. Însă ca să faci skipping cu echipament de bait finesse, trebuie să fii puţin dus cu star destroyer-ul. Asta e, nimeni nu-i perfect.
Fiecare skip cast reuşit cu echipamente de bait finesse ascunde multe altele greşite, care se întâmplă pe parcursul zilei, fie că schimbi unghiul bărcii, fie că „deschiderea” prin care trebuie să strecori năluca e de numai două palme sau că abia ce te-ai obişnuit cu forehandul şi apoi trebuie să dai numai „revere”. Cam aşa arată skipping-ul cu jiguri de 3,5 şi 5 grame şi plastice de 3-4 cm lungime:
Care-i faza cu skipping-ul, cum procedăm, cum să nu ne enervăm? Am structurat tot ce ştiu până acum despre subiect în câţiva paşi:
1. Documentare maximă – mai întâi, luaţi toate filmuleţele despre skipping pe care le găsiţi pe youtube şi vizionaţi-le până le învăţaţi pe de rost. Sunt multe filme instrucţionale realizate de pescarii americani de bass, cu explicaţii clare;
2. Firul – echipaţi-vă mulineta de cast cu un fir textil mai gros, eu folosesc Sunline SX1 de 30 lbs. Firul heavy ajută la descurcarea mai uşoară a perucilor, fiindcă veţi face foarte multe;
3. Truc împotriva perucilor – scoateţi primii 10-12 metri de fir de pe tambur, puneţi o bucată serioasă de scotch sau altă bandă adezivă. De câte ori veţi „peruca”, încâlceala firului nu se va duce mai mult de acei primi X metri, fiindcă bucata de scotch nu va lăsa peruca să se propage mai adânc;
4. Folosiţi o lansetă care să se încarce uşor cu greutatea aleasă. Ca regulă, orice între 6’6” şi 7′ funcţionează. Pentru skipping-ul Medium-Heavy, folosesc o lansetă EDGE by Gary Loomis SB805-1 HM, care măsoară fix 8′ sau 2,43 m, iar pentru aplicaţiile Light, două lansete de bait finesse cu puteri de lansare 1/16 – 1/4 oz. şi lungimi între 6’6” şi 6’10” (Evergreen Kaleido Designo The Quad Light şi Daiwa Zillion);
5. Alegeţi o nălucă grea – masa inerţială va face năluca să sară mai puţin din suprafaţa apei şi o va propulsa mai departe. Pentru skipping MH, folosesc un jig cu skirt de la Jackall de 3/8 oz., al cărui cap este teşit, ca o chilă de barcă, tocmai pentru a facilita alunecarea pe apă. Puneţi orice plastic trailer doriţi. De asemenea, orice nălucă suplă de minim 5″, montată pe un cârlig offset lestat, funcţionează la fel de bine – după cum puteţi vedea în acest film;
6. Alegerea mulinetei – personal, orice mulinetă cu frână magnetică sau magnetico-centrifugală funcţionează pentru mine, fiindcă îmi oferă mai mult control. Deocamdată, nu am încercat cu o mulinetă cu sistem de frânare centrifugal. Daiwa Tatula Type-R şi Abu Garcia Revo LTZ AE-74 Racing sunt cele două pe care le folosesc – prima pentru skipping Medium-Heavy, a doua pentru Finesse Skipping la biban cu năluci între 3 şi 5 grame;
7. Reglajele mulinetei – iată ceva ce n-am găsit clar în filmele de pe Youtube deşi am săpat destul de mult. Prin încercări şi erori repetate am găsit ceea ce funcţionează în cazul meu: butonul de cast control reglat astfel încât să reducă jocul lateral al tamburului la minim, fără a-l înfrâna şi frâna magnetică aproape de maxim. Pentru începători, recomand maximul absolut;
8. Unghiul de incidenţă cu apa – este cel mai important detaliu pentru a reuşi un lanseu de skipping fie el şi de numai câţiva metri, la început. Unghiul sub care năluca trebuie să atingă apa trebuie să fie cât mai aproape de o traiectorie paralelă cu cea a suprafeţei apei. Noi poziţionăm barca astfel încât punctul iniţial în care năluca atinge apa să fie în gura pontonului sau cât mai aproape;
9. Tipul lanseului – am văzut pescari care folosesc roll cast-ul (o traiectorie în semicerc descrisă cu lanseta sau mai bine zis cu vârful ei), alţii poziţionează cumva vârful deasupra apei, la 20 – 30 cm distanţă şi lansează paralel cu apa, lăsând năluca să atingă suprafaţa într-un unghi cât mai mic. Recomand acest tip de lanseu, care vă lasă să repetaţi de 3-4 ori mişcarea înainte şi înapoi (lanseuri false, ca în fly casting), înainte de lanseul propriu-zis. Mai există şi tipul de lanseu care porneşte ca un un pitching şi se termină ca un skipping, pitch-skip, dar este şi mai greu de obţinut;
10. Degetul mare pe tambur – uşor de zis, greu de făcut. În lanseurile de skipping, chiar şi când ţineţi degetul pe tambur, tot timpul, perucile tot vor apărea. Este dificil deoarece trebuie să găsiţi acel echilibru între a nu apăsa prea mult tamburul cu degetul şi a nu-l lăsa necontrolat. Frâna reglată la valori aproape de cele maxime reduce mult din peruci însă nu le elimină. Degetul mare aduce un plus de control.
Nu există să nu te enervezi. Se întâmplă des. Când iei marginea pontonului la ţintă şi-o loveşti cu jigul şi de 3-4 ori la rând, fără să vrei. Când jigul se izbeşte de picioarele metalice, făcându-le să răsune precum clopotele. Când faci o perucă urâtă pe fluorcarbon de 5 lbs. (0,19 mm) ori când firul se agaţă de „tavanul” pontonului ş.a.m.d.
Este greu, necesită antrenament, dar pentru mine, cel puţin, merită efortul. Când scoţi nişte bibani de peste 25 cm din gura neagră a unui ponton, uiţi de toate lanseurile greşite şi de perucile aducătoare de nervi, înjurături şi disperare.
În filmul de încheiere puteţi urmări câteva lanseuri care ajung până în malul înţesat de crengi, în care orice altă traiectorie deasupra apei n-ar face decât să agaţe năluca. Am lăsat şi lanseuri prost executate (scurte, cu unghi de intrare în apă greşit), care au rezultat mai toate în câte o perucă. Asta ca să vedeţi şi „partea urâtă” a skipping-ului, fiindcă nu toate lanseurile ies ca în montajele idilice. De-asta este important ca la început să folosiţi echipament şi consumabile din clasa MH, iar firul Sunline SX1 de 30 lbs. facilitează descurcarea mai rapidă a perucilor, plus că datorită grosimii, altfel trageţi de el.
Cele 10 puncte de mai sus sunt doar sfaturi care poate că nu vor funcţiona pentru toţi. E nevoie de practică, mulţi nervi consumaţi şi ceva fire sacrificate la început. Însă dacă alţii pot, voi de ce nu aţi putea? Forţa skipping-ului fie cu voi!
