Iarna nu-i ca vara. Așa truistă și plată cum sună, schimbarea de anotimp se resimte cel mai acut în apă. Ființe cu sânge rece, peștii devin slab activi, ferestrele de hrănire sunt tot mai înguste, iar răpitorii pare că au dispărut din peisaj, ascunși prin gropile unde temperatura este ceva mai ridicată. Pescuitul într-o apă aflată în pragul înghețului este printre cele mai dificile din an. Pescarii au probleme în a prinde ceva în asemenea condiții fiindcă nu se adaptează ritmului scăzut al peștilor. Aflați ce soluții există pentru a transforma o zi slabă într-una reușită din filmele și articolul Cum să le rupi fâșul, iarna, la figurat vorbind.
Lambada SI, captura NO!
Temperatura apei abia atinge câteva grade, fiindcă aproape că a înghețat noaptea trecută? Chiar dacă a doua zi soarele strălucește iar la amiază sunt chiar și 12 grade în aer, asta nu înseamnă că răpitorii dansează lambada cu peștișorii fiindcă nu mai pot de cald și de bine. Majoritatea pescarilor pe care i-am observat în această iarnă, pe Lacul Varlaam, păreau să se ghideze doar după gradele din atmosferă, și nu după cât de ”înghețată” era apa: aceleași năluci din toamnă și, ce-i mai rău, același ritm de prezentare.
Când ”lent” nu este suficient în prezentare
Mulinau într-un tempo rapid, cu pauze foarte scurte, doar atunci când plasticul sau năluca atingea substratul. În condițiile date, în care răpitorul se mișcă greu, dacă pescuim repede, cu năluci care cad sau care urcă rapid, nu vom avea cine știe ce rezultate. În weekendul 6 – 7 ianuarie, am pescuit ambele zile. Sâmbătă, deși am prezentat nălucile extrem de lent, nici eu n-am avut cine știe ce capturi: o mârlă congelată pe voblerul GAN CRAFT REST 128SL și un șalău pe swimbaitul GAN CRAFT Jointed Claw Magnum 230.
The survival of the fittest
După ce am ajuns acasă, seara, am modificat flotabilitatea câtorva voblere din cutie, inclusiv pe a celui de la Gan Craft, REST128 SL. Acest model este dat ca ”slow floating”, dar se ridica prea rapid pentru cele 2 – 3 grade Celsius din apă. Așa că i-am aplicat puțină folie de plumb pe burtă și l-am testat în chiuvetă, astfel încât să se ridice spre suprafață cât mai lent, aproape imperceptibil. E o soluţie foarte bună până vin de pe eBay foliile de plumb autoadezive – GAN CRAFT Sinking Helper ori Storm SupenDots sau SuspenStrips.
Suspendăm nălucile, arestăm știucile
Tuningul de finețe a urmat a doua zi, în apa din lac, mult mai rece și mai densă. Am mai îndepărtat puțină folie, până când voblerul a început să se ridice lent spre suprafață, în momentele de pauză. Iar apoi am plecat la pescuit. Nu cred că apucasem să fac trei lanseuri când primul șalău a dat în timp ce țineam voblerul pe loc – a luat năluca și a întins serios firul. Câteva lanseuri mai târziu, a urmat un alt șalău frumos. Răspunsul răpitorilor m-a luat prin surprindere, nici action cam-ul nu apucasem să-l pornesc, pentru a filma acțiunea. Era clar, găsisem tiparul potrivit!
Care-i faza cu nălucile suspending?
Cu cât ținem mai mult timp nălucile în zona de atac (strike zone) a răpitorilor, iarna, cu atât cresc șansele ca aceștia să muște. O pradă care stă pe loc, care nu urcă rapid la suprafață și nici nu cade lent substrat, este mai atractivă decât alte prezentări, în apa rece. Pescuiesc de foarte mulți ani așa pe Snagov, de cum se vine frigul, și cu cât înaintăm în iarnă iar temperatura apei scade sub 15 – 10 grade Celsius, cu atât crește eficiența acestei tehnici.
Ce soluţii avem? O să împart explicația în două părți, una corespunde stilului de recuperare sau de prezentare, iar cealaltă nălucilor folosite.
Cum prezentăm năluca?
Așa DA: ritmul în care recuperăm trebuie să fie unul cât mai lent posibil, dacă se poate să ne folosim de o mulinetă cu raport de multipicare între 5.0:1 și maxim 6.6:1, cu atât mai bine. Pauzele pe care le facem între una sau două ture de manivelă trebuie să aibă minimum 3 – 5 secunde, dar le puteți alterna: o pauză de 3 secunde, alta de 5, apoi una de 10… chiar și de 30 de secunde sau mai mult. Când reluați recuperarea după câte o pauză, acționați mai întâi vârful lansetei, dați-i un impuls discret nălucii și apoi începeți să învârtiți manivela mulinetei.
Așa NU: dacă tragem iarna plastice, lingurițe și alte năluci ca vara, cu viteză, fără oprire, sau cu pauze cât să cadă pe substrat, mai bine ne ocupăm timpul cu altceva, fiindcă nu vom prinde mare lucru, sau cel mult câte un pește, accidental.
Am selectat câteva din capturile acelei zile în montajul video de mai jos, pe care vă invit să-l urmăriți și pentru a vedea care este ritmul real al unei prezentări de iarnă în apele aflate la limita înghețului. Selectați din meniul YouTube rezoluția 1080p/HD pentru o experiență de vizionare la calitate maximă.
Ce năluci prezentăm?
Am vorbit mai sus despre lestarea unor voblere slow floating, pentru a le face aproape suspending. Am făcut asta fiindcă voiam să văd cum răspunde năluca în asemenea condiții, fiindcă prinsese bine pe vreme rece. Voi nu trebuie să faceți neapărat asta, fiindcă în magazinele de profil există o pleiadă întreagă de voblere suspending sau cu flotabilitate neutră. Asta înseamnă că, pe recuperare, acestea se scufundă la adâncimea de evoluție, iar la fiecare pauză, se vor opri pe loc, rămânând atât timp cât doriți în raza de atac a răpitorilor. Fiindcă peștii sunt slab activi, nu vor urmări nălucile ca vara ori toamna, de aceea este de importanță critică să le prezentați năluca în imediata apropiere, cât mai la nasul lor. Atenție la ce strune folosiți: alegeți unele cât mai ușoare, fără vârtej, ca să nu faceți din voblerul suspending unul sinking, fiindă îi anulați orice eficiență.
Așa DA: folosim năluci adaptate la adâncimea apei din zona respectivă. Dacă apa are 2 metri, ideal e să prezentăm voblere care evoluează măcar la jumătatea adâncimii, dacă nu chiar la 1,5 metri, în apropierea substratului. Este crucial să găsiți acele năluci care dau rezultate pe apa pe care pescuiți, deci recomand să vă înarmați cu diverse modele și culori, de la cele naturale, translucide, la pattern-uri de biban și chiar firetiger, în funcție de turbiditatea apei. Culorile mai pale sau pastelate par mai naturale iarna, pentru că și coloritul peștilor este mai estompat. Pe vreme înnorată, combinația de culori Firetiger pare să producă constant bine. Regula din muscărit, ”match the hatch”, este valabilă și în pescuitul cu năluci, de aceea vă recomand să căutați acele culori care se apropie de cele ale peștilor-pradă din apa respectivă. Pentru atacurile de reacție, una-două culori ”turbate” prind bine în cutie, pe lângă Firetiger: chartreuse-blue back, limetreuse-orange back și altele asemănătoare.
Așa NU: dacă dăm cu un vobler care evoluează la 30 cm sub filmul apei într-o zonă cu adâncimi de 2 – 3 metri sau mai mult nu o să prindem pește. La fel și dacă folosim un vobler suspending care coboară mai jos decât adâncimea maximă din apă, fiindcă se va lovi de substrat și-și va pierde atractivitatea evoluției.
Prindem și iarna, înseamnă că știm
După ce sâmbătă abia am reușit 2 capturi, rezultatele de duminică mi-au confirmat încă o dată eficiența voblerelor suspending, iarna: am prins 6 șalăi și 3 știuci și, cel mai important, m-am distrat excelent, la un prim pescuit reușit în 2018. Evident, le-am rupt fâșul la figurat, fiindcă fiecare pește a fost eliberat înapoi în mediul său.
