Ca utilizator fervent al vechiului model Daiwa Z2020, despre care la noi lumea nu prea are habar, am observat din primele poze pedigriul noului IMZ și similitudinile de formă și funcționalitate cu Z2020. Daiwa confirmă faptul că IM Z Limitbreaker TW HD-C are la bază generația anterioară Daiwa Z2020 prin însăși expunerea de la Yokohama, cu display-uri comparative între vechiul Z2020 și noul IM Z. Daiwa spune că modelul de bază este Z2020 Black Limited, o serie limitată care propune o schemă de culoare diferită, dar la fel de ”instabilă” ca a modelului obișnuit, fiindcă acoperirea începe și se cojește singură după una – două luni de utilizare, fără însă a afecta structura sau funcționarea mulinetei.

Daiwa Z2020 Black Limited cântărește 265 de grame, la fel ca modelul Z2020 obișnuit, iar puterea frânei de luptă este de 6 kg. Toate modelele Daiwa Z au 12 rulmenți CRBB (rezistenți la coroziune), 1 rulment IAR și o capacitate a tamburului de 100 de metri de fir de 20 lbs. sau 0,37 mm. Diametrul tamburului este de 38 mm, iar frâna de lanseu sau sistemul de control este Magforce 3D, care pe lângă cele 20 de trepte de ajustare exterioară, are și 3 moduri distincte de frânare a tamburului: Long Cast, All Round și Max Brake. Selectarea unuia dintre aceste moduri se face prin apropierea sau depărtarea magneților circulari de inductorul tamburului. O soluție pe cât de simplă, pe atât de eficientă: de obicei, pescuiesc cu mulineta în modul Long Cast, setare între 9 și 10, dar dacă am năluci mai greu de lansat ori vânt frontal, schimb imediat pe All Round sau Max Brake, fără să mai modific restul frânei.

Să revenim la IM Z: ca să fiu sincer, aș fi preferat o nouă versiune a Daiwa Z2020 fără ”IM” sau ”Intelligent MagForce”, fiindcă această componentă digitală ridică foarte mult prețul și așa exagerat (în opinia mea) al produselor high-end Daiwa. Iar sistemul de frânare MagForce 3D, existent pe mulinetele Daiwa Z, era arhisuficient de performant pentru lansarea unor năluci între 15 și 200 de grame sau mai mult, chiar și a celor cu aerodinamicitate scăzută.

Ca utilizator de Daiwa Z încă de la apariția modelului, știu bine ce poate mulineta, ce plusuri, dar și ce dezavantaje are, și pot spune că, după atâtea mulinete cu care am pescuit în ultimii 30 de ani, Daiwa Z2020 se numără printre cele mai bune mulinete de big baits, swimbaituri, jerkbaituri și alte năluci medii și mari pentru știucă, bass și chiar șalău. O folosesc pe lanseta de swimbaituri allround, pentru a pescui cel mai des cu năluci între 30 și 120 de grame, însă mulineta poate duce fără probleme swimbaituri de 200 de grame și peste, fiindcă am folosit-o nu o dată cu Deps Slideswimmer 250 (185 de grame), dar și cu DRT Klash Ghost, care cântărește undeva la 250 de grame.

Angrenajele Daiwa Z erau produse din bronz, dar care la un moment dat își pierdeau smoothness-ul inițial, însă rămâneau la un nivel ”acceptabil” de fluiditate în sarcină/în timpul recuperării. Seturile de angrenaje pentru Z2020 sunt aproape imposibil de obținut, fiindcă Daiwa nu vinde în afara Japoniei anumite piese, însă mai apar ici și colo pe eBay, de la 150 de dolari în sus, preț fără TVA și taxe de transport. Daiwa Z2020 nu este o mulinetă perfectă ”by any means”, dar a strâns o bază de utilizatori loiali în întreaga lume, în special printre pescarii cu swimbaituri, iar modelele Left Hand noi, extrem de rare, se vând la prețuri care încep de la 900 – 1000 de euro în sus, asta dacă aveți norocul să găsiți așa ceva. Mulinetele second hand costă între 350 – 500 de euro.

Iată de ce, mi se pare cel puțin surprinzătoare decizia Daiwa de a produce drive gear-ul de la IMZ din duraluminiu G1, și nu din bronz. Sincer, până acum, nu am văzut angrenaje din duraminiu, fie el extra super duraluminiu sau G1, care să reziste uzurii la care sunt supuse în pescuitul cu big baits. Iar la cât va costa mulineta, utilizarea aliajului G1 pentru drive gear îmi ridică ceva semne de întrebare. Ar fi bine să mă înșel eu și aceste angrenaje noi să le întreacă pe cele de la Z2020-ul vechi în ceea ce privește durabilitate și fiabilitatea pe termen mediu și lung, dar deocamdată am serioase rezerve.

Repet, Daiwa Z2020 este o mulinetă pentru aplicații Medium-Heavy, iar noul IM Z face parte din aceeași clasă. Mai există și diferență vizibilă cu ochiul liber între drive gear-ul de la IM Z, care văd că are un diametru mai redus decât cel de la Daiwa Z2020, iar asta înseamnă un cuplu mai mic, în condițiile unui raport de multiplicare destul de mare, de 8.4:1.

Tamburul a rămas la același diametru ca la Z2020, 38 mm, însă greutatea a mai scăzut datorită construcției din duraluminiu G1: 15,6 grame la tamburul vechi versus 14,4 grame la tamburul de IMZ (greutățile sunt date fără rulmentul de tambur, fiindcă nu face parte din masa tamburului și nu influențează negativ inerția la pornire și alți parametri). În contextul pescuitului cu năluci Medium-Heavy, aceste 1,2 grame nu cred că au o influență atât de mare. Capacitatea rămâne aceeași, 100 m de fir de 20 lbs. sau 0,37 mm diametru.

Rămâne de văzut cât de ”inteligent” este noul sistem Intelligent MagForce, iar aici, tehnologia a devenit ceva mai performantă doar la ultimele generații de Antares DC și DC MD de la Shimano, din cauza limitărilor care existau în versiunile anterioare. Cum Daiwa se află doar la prima generație de frâne digitale de lanseu, sunt curios cât de bine sau nu au nimerit-o din prima. Din câte am înțeles, acest sistem trebuie încărcat, iar o încărcare de 90 de minute asigură 2 zile de funcționare a frânei digitale. Ceea ce mi se pare un dezavantaj, din moment ce sistemele similare DC de la Shimano nu necesită baterii ori recharge, fiind complet autonome și reîncărcându-se de la lanseu la lanseu. Dar se pare că Daiwa vrea să concureze cumva de la egal cu Shimano în clasa mulinetelor ”inteligente”, sau măcar a celor cu control digital. La capitolul ”King of bling”, se poate spune că IM Z a câștigat showdown-ul cu Shimano, pentru că are luminițe care indică atât intensitatea frânei, cât și modul acesteia.

Există deja și o aplicație de smartphone prin care se poate conecta cu mulineta pentru a descărca datele fiecărei sesiuni de pescuit, în special lungimea lanseurilor. IM Z are un port USB Type-C pentru conectivitate și recharge. Însă aplicația va fi disponibilă doar în Japonia și doar în limba japoneză pentru moment, ca și mulineta, de altfel. Nu se știe deocamdată dacă Daiwa va oferi acest model și pentru restul lumii și când se va întâmpla acest lucru.

Frâna de luptă a mai crescut puțin de la cele 6 kg ale Daiwa Z2020, la 7 kg în cazul IMZ, datorită numărului de discuri din metal și carbon, iar greutatea a scăzut de la 265 de grame la 250 de grame. Daiwa a adoptat un ”frame monobloc” pentru IMZ, spun ei. Din câte pot observa, se pare că dimensiunile IM Z-ului par a fi ceva mai compacte decât ale modelului Z2020. Ambele mulinete sunt construite integral din metal (aluminiu), iar rulmenții sunt CRBB pentru amândouă, ceea ce înseamnă că pot fi utilizate și în saltwater, cu precauțiile de rigoare. Sistemul T-Wing a devenit standard în mulinetele Daiwa middle și high-end, deci e prezent și în IM Z.

După cum spuneam mai sus, aș fi preferat o Daiwa Z nouă fără ”Intelligent MagForce”, ca să fie ceva mai accesibilă financiar și mai ușor de utilizat, fără reîncărcări ca ale unui telefon. Dar având în vedere că mai toată lumea are astăzi o baterie externă, presupun că o puteți încărca și pe baltă, dacă ați uitat cumva s-o puneți la priză acasă, cu o seară înainte.

Mai rămâne de văzut care va fi prețul pieței și al străzii în Japonia, după lansarea noilor modele, în luna aprilie a acestui an. Iar asta e tot ceea ce știu despre IM Z, cumulat cu propriile insight-uri ca utilizator de Daiwa Z2020.

Update 31 ianuarie: mulineta a apărut deja în oferta e-tailerilor din Japonia, iar shop-ul online Digitaka a pus-o în vânzare, în avans, la prețul de 850 de euro cu shipping inclus. Pentru România, adăugați 22% TVA și taxe vamale, iar prețul final va ajunge undeva la 1.040 de euro. IM Z Limitbreaker va putea fi cumpărată din aprilie.

Articolul IM Z, prima mulinetă cu control digital de la Daiwa apare prima dată în andreizabet.ro.

Înainte de toate trebuie spus că prefer să testez mulinetele cu nălucile pe care le folosesc în pescuit. Astfel, aflu la ce să mă aștept ”pe bune” de la aceste echipamente, fără teste sintetice și false așteptări. Deși mi-am propus să fac și un test de distanță pură, cu plumbi de casting de 20, 30 și 60 de grame, deocamdată am vrut să văd cum se descurcă în situațiile ”de viață”, fiindcă este mai relevant așa.

În ziua testului, prognoza de vânt anunța de o ”briză” de 15 km/h, cu intensificări de până la 17 – 20 km/h și chiar așa fost. Standul de pe Sectorul A al Lacului Varlaam este printre cele mai ferite, însă și acolo se simțea destul de tăios vântul, care în combinație cu temperatura scăzută (real feel de -3 grade C) făcea să înghețe apa pe inele după fiecare lanseu, așa că a trebuit să curăț constant dopurile de gheață formate. Am ales să lansez împotriva vântului și nu ajutat de acesta. De ce? La un moment dat în testul video, veți avea ocazia să vedeți un lanseu în direcția vântulului, caz în care distanța de lansare a crescut de la 25 – 26 la 32 de metri, fără să pun prea multă forță în lanseu. Testele efectuate cu vântul din spate sunt irelevante, fiindcă orice mulinetă va lansa mai departe, iar evaluarea corectă a acesteia devine imposibilă. De asemenea, mai relevantă mi se pare testarea eficienței frânei de lansare împotriva vântului, fiindcă în pescuit nu întotdeauna putem lansa în direcția în care suflă acesta.

După ce le-am folosit de câteva ori cu tot felul de năluci, cele două mulinete mi se par cu destinația știucă (sau șalău in extremis, cu năluci de la minimum 7 grame în sus, cel mai bine de la 10 grame, zic eu). Așadar, le-am testat cu trei năluci aflate pe trei paliere de greutate: Gan Craft Bacra, un crankbait shallow de 12,5 grame, Gan Craft Rest 128 SL, un jerkbait de 20 de grame și Gan Craft S-Caper, un pencil bait de suprafață, de 30 de grame. Setup-ul de test a inclus lanseta mea preferată de știucă în majoritatea cazurilor, este vorba de EDGE Swim Bait 805-1HM by Gary Loomis, al cărei review îl puteți citi în acest link și fir Sunline FC Sniper de 14 lbs. sau 0,31 mm, 100% fluorcarbon. Nu am testat mulinetele cu fir textil, fiindcă pescuiesc de regulă cu fluorcarbon la știucă. Modelul Exsence DC a fost creat pentru pescuitul la seabass cu diverse năluci și fire textile, deci este posibil să aibă performanțe crescute cu multifilament. La fel și în cazul Antares DC, performanțele de lansare pot crește cu fir textil, pentru că greutatea specifică este mai mică decât a fluorcarbonului, iar memoria este aproape inexistentă.

Nu o să discut acum testul în sine, pe care vă invit să-l urmăriți în montajul video de mai jos (pentru vizualizare optimă, vă recomand să setați rezoluția la HD/720p, este cea nativă în care am editat montajul). Rețineți că tot testul s-a desfășurat contra vântului, deci și distanțele de lansare au fost afectate și reduse într-o anumită măsură.

Fiecare test este subiectiv, fiindcă intervin diverse variabile, mai ales ”eroarea umană”, de exemplu, forța aplicată la fiecare lanseu nu este mereu aceeași (din acest motiv am făcut mai multe lanseuri cu aceeași nălucă, până am obținut un vârf al rezultatelor, adică al distanțelor atinse în condițiile date). Pentru a nu lungi foarte multe testul, am efectuat mai multe lanseuri cu nălucile și am luat în considerare doar trei, de regulă pe cele mai reușite/lungi.

După cum mă așteptam, diferențele de performanță dintre cele două mulinete DC sunt minime și cred că se datorează mai mult condițiilor de vânt din ziua testului. Există alte deosebiri între ele, iar cea mai notabilă ar fi că Antares DC este mult mai ”smooth” în recuperare decât Exsence DC. Ambele mulinete au angrenaje Micromodule, însă raportul de multiplicare diferă: 7.4:1 pentru Antares DC vs. 7.8:1 pentru Exsence DC. Și din acest motiv, Exsence-ul mi se pare o mulinetă mai îndreptată către burning cu năluci de reacție și pescuit de suprafață cu broaște floating sau pencil bait-uri, dar merge și cu jiguri sau plastice moi/swimbaituri de peste 1o grame. Pe de altă parte, Antares DC HG recuperează 86 cm/tur de manivelă vs. 93 cm/tur pentru Exsence DC XG. HG este prescurtarea de la High (speed) Gear, iar XG de la Extra (high speed) Gear și sunt terminologii folosite de Shimano pentru a diferenția mulinetele în funcție de viteza lor de recuperare.

Dincolo de finisajul negru-mat al Exsence DC vs. argintiul Antares DC, există și alte diferențe, cea mai importantă fiind între tamburii mulinetelor. Astfel, Exsence DC are un tambur de 37 mm diametru și doar 19 mm lățime, fiind special proiectat mai îngust pentru a reduce frecarea firului textil de line guide și a lungi pe cât se poate lanseurile cu multifilamente. Acest trend nu e unul nou, Daiwa a procedat similar cu seria Morethan PE de mai mult timp, atât cu prima generație, cât și cu cea mai recentă. Pe de altă parte, tamburul Antares DC are 37 mm diametru și 22 mm lățime, fiind dedicată pescuitului versatil cu tot felul de năluci și fire dedicate bassului. Ambii tamburi sunt destul de grei, peste 18 grame, fiecare având avantajele sale: tamburul lui Exsence ține mai puțin fir, 85 m de 0,31 mm, iar cel de Antares, deși poate mai ușor, are o capacitate mai mare, 110 m de 0,31 mm. Capacitatea mărită înseamnă și o inerție crescută, care poate fi diminuată printr-un backing (buraj) cât mai ușor, din fir textil, peste care se poate trage apoi firul principal, dacă este vorba de monofilament sau fluorcabon. O altă diferență este manivela, care măsoară 84 mm la Antares DC (un minimum acceptabil în opinia mea) și 90 mm la Exsence DC. Recuperările rapide câștigă un plus de cuplu prin adăugarea unei manivele mai lungi, însă aș fi preferat ca și Antares-ul să vină cu 90 mm. E plin de piese aftermarket la japonezi, în special manivele din carbon sau din metal, deci se pot schimba ușor. Și mânerele manivelelor diferă, cele ale Exsence-ului fiind mai mari și mai de putere, în timp ce Antares-ul vine cu knob-uri pentru utilizare all-around. Le prefer pe cele ale Exsence-ului, la fel cum îmi place și schema cromatică negru-mat, care arată bine pe orice lansetă, asta dacă vă interesează și aspectul, nu doar funcționalitatea.

Diferențele dintre cei doi tamburi dau, dacă vreți, și destinația fiecărui model în parte. Exsence DC este o mulinetă mai specializată și recomandabilă celor care pescuiesc cu multifilament, fiind OK și pentru utilizarea în apă sărată. Dacă vreți o mulinetă de știucă și fire textile, pentru tehnicile amintite mai sus și numai, Exsence DC se potrivește profilului. Dacă, dimpotrivă, căutați o mulinetă pentru aproape orice tehnică la știucă, de la spinnerbaituri la linguri, swimbaituri ușoare, plastice moi, broaște floating, topwatere, jerkbaituri, crankbaituri și multe altele, Antares DC este o alegere bună, cu condiția să respectați gramajele despre care vorbeam mai devreme. Cele două mulinete se descurcă onorabil cu năluci de 7 grame, însă performanțele reale încep de la 10 grame în sus. Controlul digital oferă avantaje clare în pescuitul cu linguri portante și deloc aerodinamice, în special în prezența vântului, iar Antares DC excelează cu aceste năluci ”old school”.

Un lucru comun și nu neapărat favorabil celor două mulinete este sistemul de prindere a modulului DC de carcasă, care se face prin 3 șuruburi. Astfel, pentru a unge periodic rulmentul aflat pe tambur, trebuie desfăcute șuruburile și îndepărtat complet modulul DC. În cazul mulinetelor cu acces facil, obișnuiesc să aplic câte o picătură de ulei pe rulmenții tamburului înainte de fiecare zi de pescuit. În cazul mulinetelor DC din test, am redus aplicarea uleiului la două sau chiar trei partide, fiindcă accesul nu este cel mai ușor. Celălalt rulment se află sub șurubul de cast control, care se poate desface complet, permițând accesul la rulmentul din modulul DC. Însă rulmentul din stânga tamburului rămâne ascuns și greu accesibil. Am contactat Shimano Japan ca să-i întreb la ce perioadă de timp recomandă ungerea rulmentului sau a ambilor, dar până acum nu am primit un răspuns.

Următorul test cu cele două DC-uri va fi unul de ”pure distance”. Chiar dacă nu cred că pot atinge distanțele văzute pe YouTube, de 95 de metri și peste, sunt curios cât ”se duc” plumbii de casting de 20 sau 30 de grame, poate chiar și cei de 60 de grame, și cât de eficient este modul X sau Xp (Extreme Performance) al celor două mulinete. Doar pentru distracție, fiindcă distanțele extreme nu sunt practice în pescuitul lansat cu năluci – nu știu câți pescari prind frecvent pește la capătul unor lanseuri de 90 de metri. Sau poate că unii caută exact așa ceva, cu aplicabilitate în pescuitul la Dunăre, cu jiguri și plastice moi, la distanțe mai moderate, de 40 – 50 de metri.

Acesta este testul Shimano Exsence DC 17 versus Antares DC 16, în care diferențele sunt date de aplicabilitatea celor două mulinete și nu neapărat de performanțele lor. Exsence DC este o mulinetă specializată pentru fire textile, iar Antares DC este mulineta ”all-around”, care poate face totul bine. Atâta vreme cât folosiți năluci de știucă, pregătiți-vă pentru o experiență hi-tech surprinzător de performantă. Asta nu înseamnă că nu veți face peruci dacă nu reglați mulineta conform nălucilor, firelor folosite și condițiilor. Ca regulă de bază, modul F sau FL (de la fluoro) exercită cea mai puternică forță de frânare, iar la polul opus, modul P sau PE (pentru fire textile) este cel mai ”liber” și frânează cel mai puțin tamburul în timpul lanseurilor. Însă o să discutăm despre reglaje cu altă ocazie.

La finalul testelor am apucat să și pescuiesc aproximativ o oră, fiindcă am înghețat ceva după cele 5 ore de lanseuri și filmări, însă am reușit prima captură pe 2019, un șalău frumos, la unicul jerkbait Gan Craft Rest 128 SL pe care-l aveam. Încă îl mai am, însă am greșit un lanseu și l-am dat, cu ajutorul vântului, pe gheața din mijlocul lacului, iar barbeta s-a rupt. Vestea bună este că SL vine de la Spare Lip, adică barbeta se schimbă ușor, pe loc, iar cea mai puțin bună e că le-am pierdut pe amândouă, iar jerkbait-ul ăsta chiar prinde bine în condiții dificile.

Ne revedem curând cu alte teste, fir întins!

Articolul Shimano Exsence DC 17 versus Antares DC 16 apare prima dată în andreizabet.ro.

Shimano a lansat noua generaţie de mulinete premium high-end din seria Antares DC în 2016, cu aproape trei ani în urmă. Dincolo de reducerile de greutate faţă de vechile generaţii şi de ergonomia îmbunătăţită, Antares se lăuda şi cu un nou sistem Digital Control al lanseului, mai „inteligent” şi mai intuitiv decât toate. Pe de altă parte, am auzit şi păreri reţinute ale pescarilor niponi, care spuneau că noul modul digital ar avea setări mai restrictive, pentru a favoriza cât mai mulţi utilizatori, inclusiv pe începătorii în baitcasting.

La un an după Antares DC, a apărut şi seria Exsence DC 17, dedicată pescuitului în apă sărată şi firelor textile. Inclusiv producătorul susţinea în prezentarea de produs că modulul DC are hărţi noi de frânare electromagnetică, mai performante. Se pare că şi Youtuberii japonezi au observat schimbările aduse. Încă nu am avut timp să supun cele două mulinete unui test comparativ direct, dar vedem la anul.

Năluca aleasă: GAN CRAFT S-Caper de 14 cm şi 30,12 grame, un topwater extrem de aerodinamic, dar şi cu un joc incredibil în filmul apei.

Chiar şi aşa, într-un weekend din octombrie am reuşit să dau primele lanseuri cu Antares DC 16, într-o partidă de câteva ore pe Varlaam. Rezultatele le puteţi vedea şi voi din montajul video – acelea au fost practic primele lanseuri cu mulineta. Ca de obicei, am folosit fir fluorcarbon Sunline FC Sniper de 14 lbs. (0,31 mm), lanseta mea „go-to” de ştiucă EDGE Swim Bait 805-1HM by Gary Loomis şi o nălucă aerodinamică, un pencil bait de la GAN CRAFT, S-Caper, de 140 mm lungime şi 30,12 grame greutate (1 1/16 oz.).

Setarea folosită a fost cea pentru fluorocarbon, modulul DC având patru moduri distincte (X de la Extreme Distance, MN de la monofilament, P de la PE sau fire textile şi FL de la fluorcarbon), reglabile de sub capacul lateral, şi câte 8 trepte externe de ajustare suplimentară pentru fiecare din aceste moduri. Ca şi până acum, modulul DC nu foloseşte nicio baterie, producându-şi singur energia electrică necesară în timpul lanseurilor.

Mulineta „lansează lung” cu năluci de peste 10 grame – am încercat-o cu multe alte năluci în restul zilei, de la voblere mici şi compacte a swimbaituri soft de 25 de grame. Dacă vă uitaţi mai atent în imagine, care este o captură din film, puteţi vedea splash-ul produs de amerizarea nălucii, undeva aproape de celălalt mal al golfului unde am testat mulineta. Nu este o mulinetă de şalău decât dacă folosiţi jiguri de minimum 7 grame. Chiar şi aşa, pentru pescuitul şalăului, companiile concurente Daiwa şi Abu Garcia Japan au modele mult mai potrivite şi mai performante cu greutăţi mici.

Mă interesa strict să văd cât de „înfrânată” sau „desfrânată” era mulineta, de aceea am ales o nălucă pentru distanţă. Nu am riscat cu celelalte moduri, dar le-am încercat apoi în restul partidei, şi am revenit de fiecare dată la modul FL, care îmi oferea control perfect al tamburului încărcat la maximum cu fir fluorcarbon, mai rigid şi cu memorie mai mare decât monofilamentul şi, bineînţeles, decât firele textile. Am putut coborî la 3 din 8, setare externă în modul FL, care, cu o uşoară briză din spate, nu crea niciun fel de probleme în combinaţie cu fluorcarbonul.

Cele 4 moduri digitale: X – Extreme Distance, MN – monofilament, P – PE şi FL – fluorcarbon.

După primele lanseuri şi restul zilei în care am pescuit cu Antaresul DC, nu mi-a părut să aibă setări restrictive sau exagerate ale frânei DC. Două lucruri care m-au impresionat pozitiv: fluiditatea angrenajelor, fiind, poate, cea mai „smooth” mulinetă cu care am pescuit vreodată, şi asta include toate vechile generaţii de Antares, DC sau non-DC; controlul sistemului DC în lanseurile împotriva vântului, cu linguri portante precum Kuusamo Rasanen de 10 grame. Dacă vreţi o mulinetă de casting pentru linguri şi năluci portante, atunci aceasta e.

Urmăriţi primele lanseuri cu Antares DC 16 în montajul video de mai jos, iar pentru o experienţă de vizionare optimă, setaţi rezoluţia YouTube la HD 1080p.

Am fost mulţumit de lungimea lanseurilor, cu fir fluorcarbon destul de gros de 0,31 mm diametru, pentru că distanţele atinse au depăşit 45 de metri. La asemenea distanţe, nici nu puteţi înţepa eficient cu firele clasice, poate doar cu textile şi lansete rigide. Şi cu siguranţă că distanţele de 50 de metri pot fi obţinute dacă folosiţi fire textile, mai subţiri şi, foarte important, mai uşoare decât fluorcarbonul sau monofilamentul.

Modul de frânare FL folosit este cel mai restrictiv dintre toate, deci distanțele se poate să fie reduse și din această cauză. Pentru că erau chiar primele lanseuri, nu am vrut să compromit restul zilei cu vreo perucă de nedesfăcut în modul X, pentru că și mulinetele DC fac peruci la fel ca restul. În viitor o să testez și modurile Extreme Distance pentru mulinetele DC, probabil tot cu fluorcarbon, firul pe care îl folosesc cel mai des în pescuitul meu.

Am văzut distanțe de 95 de metri atinse cu Antares DC 16, fir fluorcarbon de 0.28 mm (12 lbs.) și un vobler lipless/rattling care posibil să fi avut 30 de grame, dar era mult mai aerodinamic decât alte năluci. Dacă aș folosi o greutate de casting, de 5/8 oz. (18 g), 3/4 oz. (21 g) sau 1 oz. (28 g), distanțele de lansare ar crește considerabil, dar nu pescuiesc cu plumbi de casting, ci folosesc, totuși, năluci de diverse tipuri, profiluri mai mult sau mai puțin aerodinamice și greutăți.

Iată filmul lui Takuma Hata, pro staffer Shimano, realizat în timpul testului comparativ dintre noul model Shimano SLX MGL, o mulinetă din aliaj de magneziu din clasa de putere medie, destinată pescuitului all-around, cu năluci de tot felul. Noul model SLX va fi disponibil la un preț foarte competitiv, în jurul a 150 de dolari, și cu performanțe de invidiat pentru cât costă. Lanseurile cu Antares DC în modul X încep de la 22:14. Vedeți fimul mai jos:

Distanţele atinse de la chiar primele lanseuri au fost mai mult decât mulţumitoare, în condiţiile în care nu am reglat mare lucru la controalele mulinetei. Frâna mecanică a fost setată cât să reducă jocul lateral al tamburului, aşa cum recomandă şi producătorul.

În curând voi reveni cu o comparaţie directă între Exsence DC 17 şi Antares DC 16. Deocamdată, la smoothness, Antaresul este câştigător detaşat. Cât va dura fluiditatea angrenajelor, rămâne de văzut. Daiwa Z, după un an de folosire cu swimbaituri soft, a dezvoltat un frumos „mârâit” al angrenajelor, în condiţiile în care nu a văzut decât fire fluorcarbon şi monofilament. Între timp, Shimano a lansat şi Antares DC MD (Monster Drive), modelul specializat pe năluci mari, care s-ar putea să fie numai bun pentru swimbaiturile soft între 1 şi 2 uncii cu care pescuiesc frecvent.

Până la următorul subiect, fir întins la cumpărăturile dintre sezoane!

Articolul Primele lanseuri digitale – Shimano Antares DC 16 apare prima dată în andreizabet.ro.

The blanks are not just a future announcement or a press release, they are already available and you can find them on the North Fork Composites website, right here:

X-Ray Rod Blanks

What benefits brings the new HMx-ray material into manufacturing of high performance blanks?

1. HMx-ray is 20% lighter than NFC’s existing HM („Which is already insanely light!” – NFC).

2. HMx-ray is more sensitive than the current HM generation. Here is what the NFC design team says on the topic.

NFC: While we understand that “sensitivity” is subjective, it feels like you are receiving a shock through the arm, the ultimate aim is to allow you to “see” underwater.

3. HMx-ray comes with in un-sanded, flat matte-black finish, almost pear-like. NFC says that „sanding blanks makes them softer, the action of these blanks is crisp”.

4. The resin in these blanks is specifically developed for the fishing industry, and stops crack-propagation. Even if you impact the blank and create a microfracture which would normally result in a failure down the road, this amazing resin resists to continuing to crack, extending the life of the blank.

NFC: These are the lightest, strongest blanks we have ever manufactured.

5. HMx-ray is a scrim-less material, hoop is obtained by a very fine fiber slit into the other. This construction with a high modulus fiber allows the creation of an equal stiffness part, with less material. As Gary Loomis says about blanks construction: „Weight is a deterrent to performance”.

While other companies may display cool drawings, they will never show you the actual material. In the NFC video below you can literally see the fiber going 0 degrees on one side and 90 degrees on the other, allowing us to achieve perfect hoop:

6. HMx-ray blanks are already available in six bass models, but they will be added to every product family in NFC’s offer.

These type of blanks – lighter and more sensitive – provide us with a great deal of „competitive advantage” with the applications and techniques that require detecting even the slightest and most subtle fish bites: fishing with jigs and soft plastics for bass, zander, perch, not only in the classic lakes, but also in very deep impoundments (dam reservoirs), on rivers (in strong current), where every bit of performance and sensitivity is often „squeezed” out of the fishing rods.

As always, the NFC team led by Gary Loomis does not cease to amaze us with new creations and top innovations and we cannot stop but wonder „What’s next”?

Articolul NFC innovates extreme performance with HMx-ray apare prima dată în andreizabet.ro.

Blankurile nu sunt un anunţ „de viitor”, ci există deja, sunt realitate, şi le găsiţi pe site-ul North Fork Composites aici:

X-Ray Rod Blanks

Ce avantaje aduce noul material HMx-ray în construcţia blankurilor high performance?

1. HMx-ray sunt cu 20% mai uşoare decât seria existentă HM, despre care producătorul afirmă că este „deja incredibil de uşoară”;

2. Blankurile HMx-ray sunt şi mai senzitive decât actuala generaţie HM – iată ce spun cei de la NFC despre acest subiect:

În timp ce înţelegem că senzitivitatea este o problemă subiectivă, şi este percepută prin resimţirea unui şoc în mână, scopul suprem este să poţi <<vedea>> sub apă.

3. Blankurile HMx-ray sunt disponibile într-un finisaj neşlefuit, negru mat. NFC afirmă că „şlefuirea blankurilor le face mai moi, iar acţiunea acestor noi modele este rapidă”.

4. Sistemul de răşini din HMx-ray a fost special creat pentru construcţia blankurilor de lansetă. Marea sa calitate este că opreşte propagarea fracturilor: chiar şi dacă loviţi blankul, iar în urma impactului apare o microfractură care, în timp, ar duce la ruperea blankului, acest nou sistem de răşini cu proprietăţi uimitoare previne apariţiea şi propagarea fracturilor ulterioare, prelungind, astfel, viaţa blankului.

NFC: Acestea sunt cele mai uşoare şi mai rezistente pe care le-am creat vreodată.

5. HMx-ray este un material fără scrim (scrim-less), rezistenţa la deformare a blankului fiind obţinută prin fibre de carbon foarte fine, care se întrepătrund într-o aranjare sau „ţesătură” la 90 de grade în pre-preg-ul din grafit. Această modalitate de construcţie cu fibre high modulus (HM) permite obţinerea unei rigidităţi şi rezistenţe crescute, cu şi mai puţin material. Iar după cum spune mereu Gary Loomis, „Weight is a deterrent to performance”. În timp ce alţi producători expun doar desene sau scheme frumoase, nu vă arată materialul real, aşa cum o fac cei de la North Fork Composites.

În videoclipul următor puteţi vedea pre-preg-ul HMx-ray cu fibrele orientate vertical pe o parte, şi la 90 de grade pe cealaltă, oferind rezistenţă optimă la îndoire-deformare. Hoop strength ajută de fiecare dată când blankul se îndoaie, iar pereţii tubului (pentru că este orice blank este un tub cu o conicitate dată) se deformează, trecând de la forma unui cerc (blankul în secţiune) la una uşor ovală.

6. HMx-ray sunt deja disponibile în şase modele destinate pescuitului la bass, deci şi pentru tehnicile noastre la răpitorii locali, însă gama va fi extinsă pentru toate familiile de produse oferite de către NFC.

Asemenea blankuri – mai uşoare, mai senzitive – oferă avantaje competitive în aplicaţiile care necesită detectarea celor mai fine atacuri ale peştilor: în pescuitul cu jiguri şi plastice moi la şalău, la biban, nu doar pe lacuri clasice, ci şi pe acumulări cu adâncimi mari şi în curentul de pe râuri ori Dunăre, unde vrem „să stoarcem” fiecare strop de senzitivitate şi performanţă din lansetele dedicate pescuitului la răpitor.

Ca de obicei, echipa NFC condusă de Gary Loomis, nu încetează să uimească prin creaţii noi, tot mai performante, şi nu putem să nu ne întrebăm „oare ce mai urmează”?

Articolul NFC inovează performanţa extremă cu blankurile HMx-ray apare prima dată în andreizabet.ro.

Welcome, No. 5!
November 26, last Sunday of the month, marked the catching of the fall’s 5^th big pike. The tackle was the same used for the other 4 – soft swimbait of 6″ (15 cm) rigged on an offset hook, the only difference being the reel. The 93 cm fish came on the Daiwa Z2020 SHL Black Limited edition, who took its trial of XXL pike with flying colors.

The 5^th element: the fishing rod
Lure, strategy, presentation technique and others aside, I believe that the rod was the common element that made the difference: EDGE Swim Bait 805-1 HM by Gary Loomis. You can find the most important thought about the rod in the video’s subtitles, but I will extend them briefly, after the video.

Watch the fight and how I managed to land the 93 cm pike despite that amateurish entomologist net in the video edit down below. For a viewing experience at maximum detail, please set the resolution at 1080 HD from YouTube’s play menu:

An Excalibur for everyone?
The perfect rod is a myth, that is until we find that combination that best fits our techniques, lures and preferences. Thus, it’s something extremely personal (that starts with choosing of a model made of certain qualities). Just an example: the story tells that the fishing rod of known painter and pike angler, Neculita Secrieriu, was regarded as a modern Excalibur and as such, wanted by the other anglers of the time. The rod built around a graphite Sportex blank was powerful yet gentle at the same time, with a progressive action, which made it fit for spoon and other reaction baits fishing.

Rods after rods
I have fished with rods of every make and kind since the beginning of the ’90s. I found the best rods for the job with the old G. Loomis brand (pre-Shimano), then with Evergreen International from Japan, and recently I returned to American soil with the discovery of the new brands North Fork Composites and EDGE Rods, created by none other than the Legend of graphite rods, Gary Loomis.

My Excalibur, forged by Gary Loomis
Since I received the EDGE Swim Bait 805-1 HM rod, I forgot about anything else in pike fishing rods with a variety of lures. Even though it’s listed as a light swimbaits rod, between 14 and 87 grams (maximum casting weight is around 70 grams to me), the SB805-1 HM has an incredibly versatile behaviour: it casts 3 grams jigs (1/8 oz.) with 7 – 8 cm plastics, but also lures of 40 – 50 grams and it makes great presentations with almost anything. Its capabilities list includes spinnerbaits, jerkbaits, any-depth crankbaits, soft plastics on offset, weedless hooks (15 – 20 cm swimbaits or smaller, up to 12 cm), oscillating spoons between 10 and 40 grams, european jerkbaits, frogs, topwater baits (pencil baits, stick baits, swisher baits), hard swimbaits between 15 – 17 cm (20 – 60 grams) and many others, more than I can remember right now.

A quick sketch in my view
In my opinion, the pike rod must have certain characteristics that it would be wise to look after when searching for that uniquely versatile rod: to be powerful so it could cast between 10 and 50 grams or even 2 oz. and at the same time, to be „gentle”. This means to have an obvious dose of elasticity in the tip that will transit in the middle section with the reserve power in a very smooth manner. Not a telephone pole. About its action, a Moderate-Fast is preferable, before talking more subtle terms such as Fast Parabolic or Fast Progressive. This talk is about casting rods, but the blank can be always built into a spinning rig, if you and baitcasting reels don’t get along too well. We’re not looking for extreme sensitivity like that needed in zander rods except for the special situations such as fishing in deep lakes and reservoirs.

Why do we want elasticity?
Considering that most pike lures are reaction-type and most of the time, we present them on a tight line, in almost constant contact with the lure, the pike rod must manifest in an elastic way (controlled elasticity in the tip and middle section) if we want to fish with maximum efficiency. We need a minimum of elasticity during the moments of bite that will allow the fish to grab/inhale/engulf the lure. Rod flexibility has another major role: to keep the fish pinned down throughout the entire fight and to not let it escape, especially with a fish that express itself so vertically with all those jumps. The rod must dampen the shocks of the fight, to act like a big absorber – it’s a primary and vital function for fishing with lures armed with treble hooks.

Why do we want power?
Because pike fishing in here is mostly done in heavy vegetation waters and heavy cover, when even a small pike of about 60 cm may cause lots of trouble should the rod doesn’t offer enough reserve power. A rod that can easily cast lures between 10 and 60 grams means not only a large variety of lures to fish with, but also a big reserve of power to fight the fish. A rod of that power should not be a telegraph pole. Here comes designers’ mastery in blanks making and the big brands experience coupled with constant R&D work.

I’m sure that without this rod, some of the big 5 pike of the fall would have been gone. I did some calculated mistakes during the fights (keeping the rod between my legs while switching on the action camera on my head, for example). But due to the forgiving nature of the SB805-1 HM blank, none has gone away. The rod helped me bring a beautiful 93 cm pike in front of the camera. A very solid fish for its length. We’ll talk more about fishing rods with other occasions. Until then, thank you for your attention and tight lines!

Articolul 93 cm on the EDGE: the last big pike of the fall 2017 apare prima dată în andreizabet.ro.

North Fork Composites, Woodland, Washington is the place where innovation is right at home, in the company of The Legend of graphite fishing rods himself, Gary Loomis. Recently, NFC has succeeded to combine the ZenTron material, an evolution of S-2 fiberglass, with the LMX-PSI and LMX-LAMBDA carbon fibers, proprietary to the North-American company. NFC also holds the exclusivity for ZenTron S-2 material to create a truly one-of-a-kind product.

A denser roll of the prepreg (30 wraps per inch) leads to a more compact laminate and to a stronger blank in the end:

ZenTron S-2 or the evolution of fiberglass
Here are some of the unique properties of ZenTron:
– recovery properties almost identical to graphite
– better elongation than graphite
– super impact resistance
– stronger and stiffer when put in combination with the carbon fiber
– excellent lamination properties, just like graphite, to reduce or eliminate shearing

ZenTron S-2 is used to provide high impact protection in armored tanks, F-32 and F-35 jet fighters, Stealth planes, helicopter blades and the nose section of Boeing 787.

The transition between graphite and ZenTron is just as seamless and strong as when laminating or joining 2 graphite prepregs together:

The ZenTron reinforced tips offer super durability and graphite-like recovery speed, for a dynamic action of the rod:

Change is here: the NFC LMX-DELTA blanks
NFC creates new performance all over again. Lighter. Stronger. More flexible. The DELTA rod blanks combine 3 highly advanced materials in the same hybrid construction: the new ZenTron S-2, the LMX-PSI and the LMX-LAMBDA carbon fibers. The result is a generation of blanks that remove some of the brittle nature of graphite by adding the smooth flexibility of glass. The DELTA generation removes weight while adding strength at the same time. The DELTA series uses materials designed for aerospace industry to withstand impact at high speeds. Its durability, strength and impressive stiffness launches the making of fishing rod blanks into a new era: the one of North Fork Composites.

Weight is a deterrent to performance.                                                                                                                       – the NFC design mantra by Gary Loomis –

Lifetime warranty for any NFC blank
All the NFC-made blanks and distributed by its worldwide partners come with a unconditional lifetime warranty for the original registered owner.

More cool news: the nexgen LMX-DELTA is here, available with the European distributor RODHOUSE. You may find them in stock and available for fast delivery from France to anywhere in Europe. And the LMX-DELTA blanks are game changers in the savings department as well, because their prices are as good as they get, for each and every budget.

Change is here: the NFC LMX-DELTA blanks.

Articolul Change is here: the NFC LMX-DELTA blanks apare prima dată în andreizabet.ro.

North Fork Composites, Woodland, Washington este locul unde inovaţia este la ea acasă, în compania legendei grafitului, Gary Loomis. Recent, NFC a reuşit să combine materialul ZenTron, o evoluţiei a fibrei de sticlă S2, cu fibrele de carbon LMX-PSI şi LMX-LAMBDA, proprii doar companiei nord-americane. NFC deţine şi exclusivitatea pentru utilizarea materialului ZenTron.

O roluire mai strânsă a prepreg-ului (30 de înfăşurări per inch) duce la un laminat mai compact şi la un blank mai rezistent:

ZenTron S-2 sau evoluţia fibrei de sticlă
Iată câteva din caracteristicile unice ale ZenTron:
– proprietăţile de revenire sunt foarte apropiate de cele ale grafitului
– elongaţie mai bună decât cea a grafitului
– super rezistenţă la impact
– mai rezistent şi mai puternic decât e-glass în combinaţie cu fibra de carbon
– capacitate de laminare excelentă, ca a grafitului, care reduce sau elimină forfecarea

ZenTron S-2 este folosit pentru a oferi protecţie la impacturi puternice în blindajul tancurilor, al avioanelor de vânătoare F-32, F-35, Stealth, palele elicelor de elicopter şi nasul avioanelor Boeing 787.

Tranziţia dintre grafit şi ZenTron este la fel de lină şi de solidă ca dintre două prepreg-uri din grafit:

Vârfurile ranforsate cu ZenTron asigură superdurabilitate şi o viteză de revenire ca a grafitului, pentru o acţiune dinamică a lansetei:

Noua generaţie de blankuri NFC e aici: LMX-Delta
NFC reuşeşte o nouă performanţă. Mai uşoare. Mai puternice. Mai flexibile. Blankurile DELTA combină 3 materiale avansate într-o singură construcţie hibridă: noul ZenTron S-2 şi materialele din grafit LMX-PSI şi LMX-LAMBDA. Rezultatul este o generaţie de blankuri care anulează parţial fragilitatea grafitului, adăugând flexibilitatea lină a fibrei de sticlă. Viteza de revenire a ZenTron este aproape aceeaşi cu cea a grafitului. Noua generaţie DELTA reduce greutatea blankurilor şi adaugă rezistenţă. Matricea DELTA foloseşte materiale concepute pentru industria aerospaţială, ca să reziste impacturilor la viteze ridicate. Durabilitatea, rezistenţa şi rigiditatea impresionantă propulsează construcţia blankurior destinate lansetelor de pescuit într-o nouă eră: North Fork Composites. Schimbarea e aici: blankurile NFC LMX-DELTA.

Greutatea afectează performanţa.                                                                                                                             Aceasta e filosofia designului NFC by Gary Loomis.

Garanţie pe viaţă pentru orice blank NFC
Toate blankurile produse de NFC şi distribuite de partenerii săi din întreaga lume sunt însoţite de o garanţie necondiţionată, pe viaţă, pentru primul utilizator înregistrat.

Încă o veste bună: noua generaţie LMX-DELTA e aici, la distribuitorul european RODHOUSE. Le găsiţi în stoc şi le puteţi comanda cu livrare rapidă din Franţa, oriunde în Europa. Blankurile LMX-DELTA sunt „game changers” şi în privinţa preţurilor de retail, care sunt cât se poate de performante, pentru orice buzunar.

Schimbarea e aici: blankurile NFC LMX-DELTA.

Articolul Schimbarea e aici: blankurile NFC LMX-DELTA apare prima dată în andreizabet.ro.

BFS made in Japan
Există o legătură clară între bass, bibani, cleni și alți pești prinși cu năluci din clasa UltraLight: BFS, despre care știm că înseamnă Bait Finesse Style. Dar cine a inventat acest stil? Pescarii din competiția niponă de bass JB Top 50 au promovat această tehnică nouă ca oferind anumite avantaje față de spinning. Dintre cei mai importanți exponenți ai curentului BFS fac parte Yuhiro Sawamura de la Bait & Tackle Karil (K.T.F.), Katsutaka Imae de la Imakatsu, precum și tunerii de la companiile de tuning Office ZPI” și Avail.

Aveți aici un link care explică pe larg aspectele și fațetele stilului bait finesse: http://www.karil.co.jp/baitfinesse/index.html. Vă recomand să folosiți un browser care permite traducerea instantă a paginii (Google Chrome poate face asta).

Cât dai mileul, maică?
Deci, care-i faza cu mileul? Știm că memoria colectivă plasează mileul în spațiul danubiano-comunist de urâtă amintire, pe televizor sau pe diverse piese de mobilier, și face asocierea între acest obiect artizanal și celebrii pești din sticlă colorată.

În cazul de față, nu e vorba de mileul croșetat cu drag de bunici și mămăi ori cumpărat de la tarabele cu suveniruri rurale, eşuate prin stațiunile balenoclimaterice.

Lanseurile împletesc mileurile
Când mă refer la mileu, am altceva în minte: este vorba de acele peruci totale-definitive-finale, produse pe tamburul mulinetelor de casting, de nedesfăcut și care necesită îndepărtarea firului. În cazul unor asemenea monstruozități, se pierde aproape tot firul. Îl scoatem de pe mulinetă, îl tăiem, îl admirăm ca pe un complex rezultat al artei naive și-l aruncăm la gunoi.

În BFS pescuim cu fire subțiri, fluorcarbon între 0,16 și 0,20 mm, și fire textile de maxim 6 lbs., precum Sunline Super PE. Chiar dacă nu punem mai mult de 50 – 60 m de fir pe tamburii ultrashallow, o perucă ”adâncă” poate periclita toată integritatea firului, fiindcă nu poți trage de un 5 sau 6 lbs. ca de un textil de 30 lbs.

Skipping-ul, tataia & mamaia mileurilor
Tehnicile care provoacă mulinetele să creeze cele mai frumoase mileuri, de o măiestrie ieșită din comun, sunt cele de skipping, atât cu năluci din categoriile Medium-Heavy, dar mai ales din clasa Ultra-Light. Dacă perucile făcute în lanseurile normale nu-s de ajuns…

Lanseurile în stil pendul sau pitching sunt realizate cu frâna magnetică sau centrifugală reglată la valori cât mai scăzute. Chiar dacă tamburul se învârte la viteze mici, și în aceste situații pot apărea peruci frecvente, chiar dacă nu ca ale unui boss de nivel 10 în mileuri, când încercăm să facem broasca pe apă cu năluci de 4 – 5 grame. Culmea e că uneori ne mai și reușește, de-aia și insistăm!

Vreți BeFeSeu fără mileu?
Vă gândiți să pescuiți cu Bait Finesse la bibani, cleni și poate chiar la șalău? Iată câteva sfaturi din experiența personală…

Am prins recordul de Snagov, un șalău de peste 80 cm, cu echipament BFS: lansetă și mulinetă bait finesse, fir fluorocarbon Sunline FC Sniper de 5 lbs. (0,19 mm), răcușor Ecogear Bug Ants și plumb de 4 grame. Nu vă uitaţi la lansetă, din zăpăceală am luat alt combo din barcă, cel de lingură. Deci:

Vreți o mulinetă BFS cu care să nu faceți peruci nici când pescuiți cu jiguri la biban, nici cu voblere la clean?

Sfaturile mele

 1. Alegeți o mulinetă cu control magnetic
Luați-vă o mulinetă cu frână magnetică de lansare, care permite o plajă de reglaje mare chiar și pentru skipping (presupunând că veți vrea să stricați niște role de fir învățând această tehnică).

Frâna centrifugală are limitări serioase atunci când pescuiți cu voblere de clean, împotriva vântului. Am testat prima generație de Shimano Aldebaran BFS versus Abu Revo LTZ și chiar dacă Aldebaran reușea câte un lanseu mai lung, controlul perucilor era mult mai slab decât în cazul LTZ. Ori, ceea ce vreau de la o mulinetă BFS nu este să lanseze 2 metri mai departe când și când, ci siguranța că pot pescui constant fără peruci, fără probleme, zi de zi. Pentru skipping, la LTZ reglez frâna magnetică aproape de maxim și pot lansa sub pontoane cu peruci minime, ceea ce în cazul Aldebaranului SVS nu este posibil.

Revo LTX-BF8 are 10 lăcașuri pentru magneți din neodim. Găsiți și variante aftermarket mai puternice decât cele obișnuite, tunerii de la Office ZPI” oferă Hyper NeoZim – pastilele de culoare aurie. Folosirea tuturor magneților permite chiar și lansarea celor mai ușoare năluci. Pastilele marcate cu roșu au polaritate inversă față de cele de lângă:

Prin alternarea polilor N-S-N-S se obține cea mai mare forță de frânare magnetică, după cum recomandă atât producătorii, cât și dezvoltatorii aftermarket Office ZPI” Japan:

Revo LTZ are 7 lăcașuri pentru magneți din neodim, aranjați într-o schemă îndelung testată de Pure Fishing Japan împreună cu Katsutaka Imae, cel care a conceput și reglat frâna din stadiile de prototip până în cele de producție. Sistemul conține magneți de diferite înălțimi – cu cât mai groasă e pastila (cele mai utilizate sunt de 1, 1,5 și 2 mm), cu atât mai mare va fi și forța magnetică exercitată:

2. Cântăriți bine avantajele unui tambur ultraușor
Căutați pe net și asigurați-vă că mulineta are un tambur cât mai ușor, cu capacitate de aproximativ 50 m de 8 lbs. (0,23 mm). Chiar și ultima variantă Daiwa Pixy e ”yesterday news” în privința greutății tamburului. Lansează bine un jig de 3,5 grame + plasticul de 1 gram, dar dacă vreți skipping sau voblere de clean de 2-3 grame ori jiguri + plastic de maxim 3 grame, orientați-vă spre noile generații BFS.

Cu cât e mai ușor tamburul, cu atât mai mică va fi și inerția, deci cu atât mai mult se va opri aproape singur, și sub influența frânei magnetice, la finalul unui lanseu obișnuit (overhead casting), când năluca atinge apa, ca în montajul video următor:

Greutatea medie a tamburilor de BFS în ziua de azi este de 7.5 – 8 grame, cu tot cu rulment și cui. Mulinetele care oferă acești tamburi stoc, de fabrică, sunt modelele de la Abu Garcia – Revo LTZ-AE74 Racing, ALC-BF7 și LTX-BF8, Aldebaran BFS 2016 și Scorpion BFS 2017 de la Shimano, T3 Air de la Daiwa și… cam atât.

După cum spuneam în articolul despre modificarea Revo MGXtreme, ca să obții o mulinetă BFS capabilă, ai nevoie de 2 elemente principale: un tambur cât mai ușor, cât mai shallow și o frână magnetică eficientă. Se pare că noul Shimano Scorpion BFS 2017 oferă performanțe similare cu Aldebaran, dar într-un corp din aluminiu, la 165 de grame, și la un preț mai scăzut. Regăsim aceeași frână magnetică FTB (Finesse Tune Brake) ca în Aldebaran și aparent, același tambur. Mulineta este produsă în Malaiezia, dacă mai contează (pentru mine, nu):

Nu sunt ”fanboy” ale vreunui brand în sine, am pescuit și pescuiesc cu toate, dar folosesc ce îmi place, ce mi se potrivește și ce îmi satisface exigențele – Daiwa T3 Air a fost OK dar m-am lovit de restricțiile impuse de producător (fără fire textile), după care am trecut la Abu Revo LTZ și mai nou la Revo LTX-BF8. Shimano a lansat, într-un târziu, o mulinetă BFS cu frână magnetică? Foarte bine, abia aștept să pescuiesc cu ea! Va fi primul model Shimano pe care îl cumpăr de la Antares 2012 încoace.

Apropo de T3 Air, am găsit articolul scris acum fix 5 ani fără o zi, după prima utilizare a mulinetei, pe vechiul blog. Mulineta m-a impresionat la vremea respectivă, păream chiar exaltat de performanțe, în comparație cu Daiwa Pixy 68 (cu tambur I’ZE Special Finesse Spool – 10,1 grame greutate totală, 8,8 grame fără rulment și cui), însă în cele din urmă nu m-a mulțumit cum lansa jigurile de biban. Dacă aș fi luat-o exclusiv pentru voblere de clean, probabil că aș fi păstrat-o. Cu Abu Revo LTZ AE74-Racing a fost dragoste de la primul lanseu. Probabil și diferența de diametru între tamburi a contat (33 mm pentru LTZ vs. 32 mm la T3 Air), dar orișicât… Teoretic, T3 Air trebuia să spulbere orice competiție de pe apă, fiindcă avea toate atuurile: unul dintre cei mai ușori tamburi ai momentului, cea mai complexă frână de lanseu, cu inductor Air Brake și Magforce 3D, plus line guide-ul ”minune”, TWS.

Unul din secretele mulinetelor BFS este tamburul ultra light, super shallow și large arbor: cu cât ţine mai puţin fir, cu atât mai mică va rămâne şi greutatea tamburului încărcat. Producătorii acestor mulinete şi tunerii niponi recomandă ca, pentru performanţe maxime, să nu se depăşească mai mult de 30 – 35 m de fir fluorcarbon încărcat pe tambur.

Tamburul „adânc” de LTZ (100 m de 8 lbs./0,23  mm) cântăreşte 8,1 grame fără fir:

Tamburul aftermarket K.T.F. pentru LTZ, care cântăreşte aproximativ 8.5 grame fără fir, va avea, cu 35 m de fluorcarbon de 5 lbs., 10,8 grame. Fluorcarbonul are o greutate specifică mare, deci va îngreuna suplimentar chiar şi tamburii BFS ultrashallow:

Tamburul aftermarket K.T.F. pentru LTX-BF8 cântăreşte 8,1 grame fără fir:

Şi 10,1 grame cu circa 30 m de fluorcarbon de 5 lbs. (0,19 mm):

Tamburul stoc de la LTX-BF8 cântăreşte 7,7 grame fără fir:

Şi doar 8,5 grame cu aproximativ 40 m de Sunline Super PE 6 lbs. Deci sesizabil mai puţin decât dacă aş fi încărcat aceeaşi cantitate de fluorcarbon. Dacă vreţi să ţineţi greutatea tamburului la minim, şi odată cu ea, şi inerţia, atunci firele textile supersubţiri precum Sunline Super PE de 6 lbs. sunt soluţia:

Cât cântărește un plastic pentru biban? Dacă jigul are 3,5 grame…

… plasticul de 4 cm are nu mai puțin de 1 gram:

Deci, un total destul de supraponderal pentru un jiguleţ şi un plastic de biban. Spun asta deoarece lumea are tendinţa să subaprecieze greutatea nălucilor pe care le lansează. Cântărirea nălucii pe un cântar cu eroare de 0,1 grame nu mai lasă loc de interpretări:

Chiar și Daiwa Pixy lansează fără probleme 4,5 grame. Însă când coborâm sub pragul celor 3 grame, mulinetele BFS ale ultimilor ani surclasează modelele vechi, care nu pot lansa la distanțe suficiente sau fără peruci astfel de greutăți:

Cu cât sunt mai ușoare și mai puțin aerodinamice, cu atât mai greu de lansat devin nălucile sub 3 grame. În cazul lor, recomand ultimele generații de mulinete BFS, cu tamburi de maxim 8 grame greutate și control magnetic al frânei de lanseu, precum LTZ, T3 Air, BF7, BF8 sau Aldebaran BFS 2016 și Scorpion BFS 2017:

3. Mulinetă BFS, lansetă BFS
Luați o lansetă specială pentru BFS, care să se poată încărca ușor cu plaja de gramaje 1,5 – 5 grame. Sau căutați un blank cu asemenea caracteristici, pentru o viitoare lansetă custom. În baitcasting treaba e la fel de simplă ca în fly casting: nu se încarcă lanseta, nu lansați. Mecanica lanseului cu echipament de casting este diferită de spinning, un subiect despre care vom discuta cu altă ocazie.

4. Învățați să lansați corect, ca să nu mai croșetați mileuri
Aveți lanseta dar nu știți să o încărcați optim prin mișcare și sub greutatea nălucii? Asta înseamnă, încă o dată, că nu lansați cum trebuie. Până învățați, o să strângeți o colecție frumușică de mileuri, dar ăsta-i jocul, și eu am trecut prin așa ceva când descurcam primele mileuri, prin vara lui ’93. Practice makes perfect, deci încercați să exersați pe apă sau pe iarbă, când aveți timp.

Mulţumesc colegului Harald, stăpânul de drept al preţioaselor creaturi ce dau viaţă sticlei dincolo de bibelouri, pentru că m-a lăsat să folosesc magnificele exemplare în realizarea articolului pe care tocmai l-aţi citit sau nu:

Bibanii, BeFeSeul și mileul
Pescuitul cu BFS nu este rocket science, ci rezultatul unor alegeri cultivate, cu finalitate în compatibilitatea optimă dintre mulinetă, lansetă și greutatea redusă a nălucilor. Încercați să îndepliniți condițiile de mai sus și veți elimina ”frumoasele mileuri” din pescuitul cu bait finesse și chiar cu alte echipamente de casting.

Articolul Bibanii, BeFeSeul și mileul apare prima dată în andreizabet.ro.

Revo Gen3
Abu Garcia Revo MGXtreme face parte din generaţia 3 de mulinete low profile dezvoltate de către Pure Fishing în fabricile din Coreea. Corpul mulinetei, tamburul şi alte componente au exact aceleaşi dimensiuni cu modelele JDM, ceea ce înseamnă că anumite piese se potrivesc de la o serie la alta în sistem „bolt on”. Mă refer la compatibilitatea între platforma RevoMGXtreme, modelul Revo LTX şi celebrul LTZ. Katsutaka Imae (creatorul nălucilor Imakatsu, prostaffer al brandurilor Evergreen şi Abu Garcia Japan) a avut un cuvânt greu de spus în dezvoltarea seriei LTZ.

Se pare că urmaşii LTZ-ului sunt cel puțin la fel de performanţi cu năluci de 2-3 grame – Revo ALC-BF7 şi LTX-BF8. În imaginea de mai jos aveți modelul BF8, construit din magneziu, modificat cu piese aftermarket de la K.T.F. Japan:

Dar să revin la subiectul principal, Revo BFXtreme modding, discutăm altădată despre modelele BFS, într-o serie dedicată de teste comparative. Abu Garcia Revo MGXtreme a fost o mulinetă „Xtrem” de scumpă, concepută să concureze în segmentul high-end. Eu am găsit-o la ofertă, pe eBay, deci n-am plătit prețul de retail. De fapt, a fost disponibilă și în magazinele românești, unde se vindea cu aproximativ 1650 de lei, dacă mai țin bine minte.

La numai 138,9 grame greutate, MGXtreme cântărea mai puţin decât competitoarele din aceeaşi clasă, Daiwa Steez, Shimano Metanium MGL şi altele cu corp din aliaj de magneziu:

Mulinetele din magneziu au un ”feeling” distinct 
Am pescuit cu mulinete din magneziu încă de la primul model Daiwa TD-Z 105HL, lansat în 1999 sau 2000, deci am avut ceva timp să mă obișnuiesc cu senzația pe care o dă acest aliaj în comparație cu cel din aluminiu. În primul rând, mulinetele au o greutate mai mică decât media, ceea ce le face să pară și mai ”jucării” decât sunt. În al doilea rând, carterele din magneziu transmit altfel vibrațiile și rotația angrenajelor din interior – senzația este ca și cum mulineta ar fi ”goală pe dinăuntru”, amplificând orice sunet. Este un feeling sec, diferit de aluminiu, care parcă absoarbe mai bine zgomotul angrenajelor și vibrațiile spre deosebire de magneziu.

Mulinetele construite integral din materiale compozite, precum Daiwa T3 Air din Zaion (în imaginea de mai sus), duc și mai departe această senzație de conectare cu angrenajele, după cum le place să spună celor de la TackleTour. Pentru mine, acest connected feel înseamnă că mulineta nu are angrenaje prea smooth și că, mai devreme sau mai târziu, va începe să mârâie. Curios lucru, dacă mă gândesc că acum 15 – 20 de ani, mulinetele care mârâiau erau catalogate, simplu, ”coffee grinders”.

Steez, MGXtreme și alte mulinete din magneziu – precauții în utilizare
După modelele TD-Z Type-R+, Steez aducea un nou nivel de rafinament, dar dacă foloseați mulineta cu năluci portante, fire textile groase la știucă, în vegetație, în maxim un sezon angrenajele începeau să ”mârâie”. Uzura se instalează mai repede în angrenajele din duraluminiu decât în cele din bronz. Dacă Type-R+ a făcut față pescuitului la știucă cu anumite năluci (linguri oscilante, topwatere de maxim 3/4 oz., voblere shallow diving și ocazional spinnerbaituri), modelele Steez le-am folosit cu predilecție la șalău, și încă se țin bine. Din aceleași motive am păstrat și MGXtreme pentru șalău.

Transfer de performanță: LTZ -> MGXtreme
MGXtreme are același corp și același capace laterale cu Revo LTZ, între acestea diferă tipul frânei de lanseu centrifugală (IVCB) pentru MGX, și magnetică liniară pentru LTZ. Deci, dacă înlocuim mecanismul frânei din capac și tamburul cu unele de LTZ, obținem un LTZ cu corp din magneziu, și nu aluminiu. Asemenea seriei LTX, dar cu o greutate și mai redusă.

O diferență majoră: frâna magnetică de lanseu
Ansamblul frânei magnetice Magtrax poate fi comandat prin intermediul unui magazin local de la producătorul Pure Fishing Japan sau de la tunerii JDM Office ZPI”, care oferă un sistem de frânare aftermarket similar, sub denumirea Pro Spec Mag Kit.

Acest kit a fost utilizat la modificarea seriilor LT și LTX din generația 3 de mulinete BFS destinate pieței nipone – frâna magnetică din fabrică era prea slabă pentru aplicații finesse și năluci UL, de aici a apărut necesitatea unui upgrade. Eu am intrat în posesia unui ansamblu complet, de fabrică, ceva mai scump decât kitul ZPI”, dar care conținea și cămașa exterioară.

Iată ce am avut de făcut
1. Am setat butonul de reglaj exterior al frânei la minimum:

2. Am desfăcut cele 3 șuruburi care fixează mecanismul frânei de lanseu în capacul lateral:

3. Atât mecanismul frânei centrifugale, cât și cel al frânei magnetice au aceeași cămașă exterioară și sistem de ajustare conectat la butonul de reglaj extern. Pentru că am avut un mecanism complet de LTZ, nu am făcut decât să îl înlocuiesc pe cel centrifugal cu cel magnetic. Înainte de a monta noul sistem de frânare, am adăugat puțină unsoare ZPI” F-0 pe părțile în mișcare:

4. De asemenea, reperul piesei rotative din centru trebuie aliniat ca în imagine (pentru sincronizare între setările butonului de reglaj exterior, aflat în poziție minimă, și componenta interioară, aici de față):

5. Am pus șuruburile la loc – regula de aur este ”right to tight”, adică să nu exagerați cu o înșurubare mai strânsă decât cea inițială, pentru că riscați să stricați filetul. În cazul de față, capacele laterale sunt produse dintr-un carbon compozit denumit C6 de către Abu Garcia, un trend urmat în egală măsură de ceilalți mari producători, fiecare cu propria rețeță și denumire de marketing (Zaion pentru Daiwa și CI4+ pentru Shimano). Trecerea de la aluminiu sau magneziu la materialele compozite s-a făcut pentru a scădea greutatea mulinetelor. Dincolo de scopul declarat, bănuiesc că această soluție scade costurile de producție, oferind o nouă marjă de câștig producătorilor.

6. În mare, eficiența unei mulinete BFS stă în 2 componente: un sistem de frânare cât mai eficient și un tambur cât mai ușor. Așadar, am adăugat un tambur de la seria LTZ (în imagine este cel ultra shallow, cu capacitate 50 de metri de 0,23 mm/6 lbs.). Partea circulară de culoare neagră este inductorul metalic, asupra căreia magneții din neodim (cei mai puternici magneți permanenți existenți) exercită forța magnetică:

7. Și asta a fost tot. În weekendul imediat următor, am testat și pescuit cu ”noua” mulinetă, căreia i-am spus… BFXtreme Performanțele sunt aceleași cu ale LTZ-ului, cu diferența sesizabilă a greutății reduse. Cum pentru BFXtreme am cumpărat și un tambur LTZ mai adânc, dedicat firelor între 0,23 (8 lbs.) și 0,26 (10 lbs.) și situațiilor de pescuit cu năluci ușoare la șalău, mulineta poate îndeplini și funcții de ”power finesse”.

După cum puteți observa în imaginea imediat următoare, MGXtreme și LTZ sunt atât de compatibile în ceea ce privește șasiul, încât am putut schimba capacele laterale între ele. Fiecare capac trebuie însoțit de tamburul aferent frânei de lanseu conținute – tamburul de MGXtreme nu va funcționa în LTZ și nici viceversa. Am făcut schimbul doar în scopuri demonstrative, fiindcă estetic, nu ar fi prima mea alegere:

Considerații… centrifugale
Iată care sunt diferențele dintre cele două sisteme de frânare: IVCB (Infinitely Variable Centrifugal Brake) de la MGXtreme conține o placă metalică pe suprafața căreia acționează brațele cu greutăți centrifugale de pe lateralul tamburului. Butonul reglajului exterior apropie sau depărtează placa de brațele centrifugale, mărind sau scăzând forța de frânare.

În cazul Revo MGXtreme, am auzit de utilizatori nemulțumiți de performanțe inconsistente ale sistemului de frânare, care nu putea opri formarea perucilor nici la setări maxime. Personal, nu am experimentat așa ceva, dar tamburul care cântărea aproximativ 10 grame fără fir devenea destul de greu odată încărcat cu backing textil plus 60 – 70 m de fluorcarbon. Inerția destul de mare îl făcea utilizabil cu năluci de la 7 grame în sus, iar eu aveam nevoie de o altă mulinetă BFS.

Diferențele dintre cei doi tamburi sunt evidente de la prima vedere: brațele sistemului centrifugal IVCB versus inductorul metalic al tamburului de Revo LTZ. Tamburul MGXtreme este mult mai adânc și mai greu, la aproximativ 10 grame. LTZ venea ”la pachet” cu 2 tamburi, unul ultra-shallow (50 m/8 lbs.), dedicat BFS, și altul shallow (100 m/8 lbs.). Tamburul de LTZ din dreapta imaginii este varianta mai adâncă, dar cu o greutate redusă, de numai 8,3 grame:

Magnetismul e indubitabil și irefutabil mai atrăgător pentru BFS
Spre deosebire de IVCB, sistemul magnetic utilizează exclusiv forța magnetică liniară pentru a frâna tamburul pe întreaga durată a lansării. Această frână acționează constant, iar intensitatea forței magnetice poate fi crescută sau scăzută prin reglajul părții mobile a mecanismului, care apropie și depărtează magneții de inductorul tamburului, în funcție de răsucirea butonului extern. Nu există părți în contact, nici variații în eficiența frânei magnetice, care se dovedește superioară în control pentru lansarea greutăților între 2 și 5 grame, în comparație cu modelul centrifugal (ceva ce Shimano a înțeles abia după două generații centrifugale de Aldebaran).

De asemenea, dacă vreți să încercați skipping cu BFS, frâna magnetică este absolut necesară. Iar în lanseurile normale sau de tip pitching, reglajul exterior funcționează foarte rapid: setați butonul de la mijloc în sus pentru casting sau la minimum pentru pitching. Mă refer de plastice de 3-4 cm, cârlige offset de mici dimensiuni și greutăți între 2 și 5 grame.

Revo BFXtreme: thumb-free performance
Sistemul de frânare de LTZ funcționează atât de eficient împreună cu tamburul BFS, încât nu trebuie să controlez viteza tamburului cu degetul nici în timpul lanseului, nici atunci când năluca atinge apa! Am pescuit deja de 3 ori cu BFXtreme, iar rezultatele mi-au întrecut așteptările. Iată câteva secvenţe din timpul testelor şi al pescuitului la biban cu BFXtreme:

Frâna mulinetei trebuie să fie fluidă dar și puternică, și atât MGXtreme, cât și LTZ oferă cele mai mari valori la acest capitol: 5,5 kgf. Pescuim cu BFS în copaci scufundați, printre pilonii fostelor pontoane, facem skipping sub pontoane – și de mult ori, se întâmplă să dăm peste surprize mai mari decât bibanii căutați, ca în filmul de mai jos. Pescuit la biban în ape libere sau pitching în heavy cover? No problemo pentru BFXtreme:

Articolul Revo BFXtreme modding apare prima dată în andreizabet.ro.