Ca utilizator fervent al vechiului model Daiwa Z2020, despre care la noi lumea nu prea are habar, am observat din primele poze pedigriul noului IMZ și similitudinile de formă și funcționalitate cu Z2020. Daiwa confirmă faptul că IM Z Limitbreaker TW HD-C are la bază generația anterioară Daiwa Z2020 prin însăși expunerea de la Yokohama, cu display-uri comparative între vechiul Z2020 și noul IM Z. Daiwa spune că modelul de bază este Z2020 Black Limited, o serie limitată care propune o schemă de culoare diferită, dar la fel de ”instabilă” ca a modelului obișnuit, fiindcă acoperirea începe și se cojește singură după una – două luni de utilizare, fără însă a afecta structura sau funcționarea mulinetei.

Daiwa Z2020 Black Limited cântărește 265 de grame, la fel ca modelul Z2020 obișnuit, iar puterea frânei de luptă este de 6 kg. Toate modelele Daiwa Z au 12 rulmenți CRBB (rezistenți la coroziune), 1 rulment IAR și o capacitate a tamburului de 100 de metri de fir de 20 lbs. sau 0,37 mm. Diametrul tamburului este de 38 mm, iar frâna de lanseu sau sistemul de control este Magforce 3D, care pe lângă cele 20 de trepte de ajustare exterioară, are și 3 moduri distincte de frânare a tamburului: Long Cast, All Round și Max Brake. Selectarea unuia dintre aceste moduri se face prin apropierea sau depărtarea magneților circulari de inductorul tamburului. O soluție pe cât de simplă, pe atât de eficientă: de obicei, pescuiesc cu mulineta în modul Long Cast, setare între 9 și 10, dar dacă am năluci mai greu de lansat ori vânt frontal, schimb imediat pe All Round sau Max Brake, fără să mai modific restul frânei.

Să revenim la IM Z: ca să fiu sincer, aș fi preferat o nouă versiune a Daiwa Z2020 fără ”IM” sau ”Intelligent MagForce”, fiindcă această componentă digitală ridică foarte mult prețul și așa exagerat (în opinia mea) al produselor high-end Daiwa. Iar sistemul de frânare MagForce 3D, existent pe mulinetele Daiwa Z, era arhisuficient de performant pentru lansarea unor năluci între 15 și 200 de grame sau mai mult, chiar și a celor cu aerodinamicitate scăzută.

Ca utilizator de Daiwa Z încă de la apariția modelului, știu bine ce poate mulineta, ce plusuri, dar și ce dezavantaje are, și pot spune că, după atâtea mulinete cu care am pescuit în ultimii 30 de ani, Daiwa Z2020 se numără printre cele mai bune mulinete de big baits, swimbaituri, jerkbaituri și alte năluci medii și mari pentru știucă, bass și chiar șalău. O folosesc pe lanseta de swimbaituri allround, pentru a pescui cel mai des cu năluci între 30 și 120 de grame, însă mulineta poate duce fără probleme swimbaituri de 200 de grame și peste, fiindcă am folosit-o nu o dată cu Deps Slideswimmer 250 (185 de grame), dar și cu DRT Klash Ghost, care cântărește undeva la 250 de grame.

Angrenajele Daiwa Z erau produse din bronz, dar care la un moment dat își pierdeau smoothness-ul inițial, însă rămâneau la un nivel ”acceptabil” de fluiditate în sarcină/în timpul recuperării. Seturile de angrenaje pentru Z2020 sunt aproape imposibil de obținut, fiindcă Daiwa nu vinde în afara Japoniei anumite piese, însă mai apar ici și colo pe eBay, de la 150 de dolari în sus, preț fără TVA și taxe de transport. Daiwa Z2020 nu este o mulinetă perfectă ”by any means”, dar a strâns o bază de utilizatori loiali în întreaga lume, în special printre pescarii cu swimbaituri, iar modelele Left Hand noi, extrem de rare, se vând la prețuri care încep de la 900 – 1000 de euro în sus, asta dacă aveți norocul să găsiți așa ceva. Mulinetele second hand costă între 350 – 500 de euro.

Iată de ce, mi se pare cel puțin surprinzătoare decizia Daiwa de a produce drive gear-ul de la IMZ din duraluminiu G1, și nu din bronz. Sincer, până acum, nu am văzut angrenaje din duraminiu, fie el extra super duraluminiu sau G1, care să reziste uzurii la care sunt supuse în pescuitul cu big baits. Iar la cât va costa mulineta, utilizarea aliajului G1 pentru drive gear îmi ridică ceva semne de întrebare. Ar fi bine să mă înșel eu și aceste angrenaje noi să le întreacă pe cele de la Z2020-ul vechi în ceea ce privește durabilitate și fiabilitatea pe termen mediu și lung, dar deocamdată am serioase rezerve.

Repet, Daiwa Z2020 este o mulinetă pentru aplicații Medium-Heavy, iar noul IM Z face parte din aceeași clasă. Mai există și diferență vizibilă cu ochiul liber între drive gear-ul de la IM Z, care văd că are un diametru mai redus decât cel de la Daiwa Z2020, iar asta înseamnă un cuplu mai mic, în condițiile unui raport de multiplicare destul de mare, de 8.4:1.

Tamburul a rămas la același diametru ca la Z2020, 38 mm, însă greutatea a mai scăzut datorită construcției din duraluminiu G1: 15,6 grame la tamburul vechi versus 14,4 grame la tamburul de IMZ (greutățile sunt date fără rulmentul de tambur, fiindcă nu face parte din masa tamburului și nu influențează negativ inerția la pornire și alți parametri). În contextul pescuitului cu năluci Medium-Heavy, aceste 1,2 grame nu cred că au o influență atât de mare. Capacitatea rămâne aceeași, 100 m de fir de 20 lbs. sau 0,37 mm diametru.

Rămâne de văzut cât de ”inteligent” este noul sistem Intelligent MagForce, iar aici, tehnologia a devenit ceva mai performantă doar la ultimele generații de Antares DC și DC MD de la Shimano, din cauza limitărilor care existau în versiunile anterioare. Cum Daiwa se află doar la prima generație de frâne digitale de lanseu, sunt curios cât de bine sau nu au nimerit-o din prima. Din câte am înțeles, acest sistem trebuie încărcat, iar o încărcare de 90 de minute asigură 2 zile de funcționare a frânei digitale. Ceea ce mi se pare un dezavantaj, din moment ce sistemele similare DC de la Shimano nu necesită baterii ori recharge, fiind complet autonome și reîncărcându-se de la lanseu la lanseu. Dar se pare că Daiwa vrea să concureze cumva de la egal cu Shimano în clasa mulinetelor ”inteligente”, sau măcar a celor cu control digital. La capitolul ”King of bling”, se poate spune că IM Z a câștigat showdown-ul cu Shimano, pentru că are luminițe care indică atât intensitatea frânei, cât și modul acesteia.

Există deja și o aplicație de smartphone prin care se poate conecta cu mulineta pentru a descărca datele fiecărei sesiuni de pescuit, în special lungimea lanseurilor. IM Z are un port USB Type-C pentru conectivitate și recharge. Însă aplicația va fi disponibilă doar în Japonia și doar în limba japoneză pentru moment, ca și mulineta, de altfel. Nu se știe deocamdată dacă Daiwa va oferi acest model și pentru restul lumii și când se va întâmpla acest lucru.

Frâna de luptă a mai crescut puțin de la cele 6 kg ale Daiwa Z2020, la 7 kg în cazul IMZ, datorită numărului de discuri din metal și carbon, iar greutatea a scăzut de la 265 de grame la 250 de grame. Daiwa a adoptat un ”frame monobloc” pentru IMZ, spun ei. Din câte pot observa, se pare că dimensiunile IM Z-ului par a fi ceva mai compacte decât ale modelului Z2020. Ambele mulinete sunt construite integral din metal (aluminiu), iar rulmenții sunt CRBB pentru amândouă, ceea ce înseamnă că pot fi utilizate și în saltwater, cu precauțiile de rigoare. Sistemul T-Wing a devenit standard în mulinetele Daiwa middle și high-end, deci e prezent și în IM Z.

După cum spuneam mai sus, aș fi preferat o Daiwa Z nouă fără ”Intelligent MagForce”, ca să fie ceva mai accesibilă financiar și mai ușor de utilizat, fără reîncărcări ca ale unui telefon. Dar având în vedere că mai toată lumea are astăzi o baterie externă, presupun că o puteți încărca și pe baltă, dacă ați uitat cumva s-o puneți la priză acasă, cu o seară înainte.

Mai rămâne de văzut care va fi prețul pieței și al străzii în Japonia, după lansarea noilor modele, în luna aprilie a acestui an. Iar asta e tot ceea ce știu despre IM Z, cumulat cu propriile insight-uri ca utilizator de Daiwa Z2020.

Update 31 ianuarie: mulineta a apărut deja în oferta e-tailerilor din Japonia, iar shop-ul online Digitaka a pus-o în vânzare, în avans, la prețul de 850 de euro cu shipping inclus. Pentru România, adăugați 22% TVA și taxe vamale, iar prețul final va ajunge undeva la 1.040 de euro. IM Z Limitbreaker va putea fi cumpărată din aprilie.

Articolul IM Z, prima mulinetă cu control digital de la Daiwa apare prima dată în andreizabet.ro.

Vă invit să urmăriți episodul inaugural pentru a aflat cât mai multe despre reglajele optime ale mulinetelor de casting, în funcție de tipul frânei de lansare. În decursul timpului, am văzut la pescarii de la noi cum foloseau mulinetele de casting incorect reglate și setate din punct de vedere al frânei de lansare.

Cum reglăm mulinetele de casting în funcție de frâna lor de lansare? Aflați ce rol are cast controlul sau presiunea pe tambur în toată povestea din videoclipul de mai jos. Ideea este că avem două tipologii diferite de frână, iar folosirea cast controlului trebuie să difere și ea.

Dacă nu știați, mulinetele de casting se împart în două mari categorii, după frâna care controlează lansarea: avem, pe de o parte, modelele cu control magnetico-centrifugal sau magnetic simplu, cum sunt majoritatea celor de la Daiwa, iar pe de altă parte, există mulinetele cu control centrifugal, cum sunt o mare parte dintre modelele Shimano. Nu intră în discuție mulinetele din clasele premium, precum cele cu control digital, pentru că ne interesează cum să reglăm mulinetele accesibile din punct de vedere al prețului.

Daiwa Tatula Type-R, de exemplu, folosește o frână magnetico-centrifugală, Magforce-Z, o evoluție a primei variante, Magforce-V.

Cineva care m-a întrebat pe Facebook cum să-și regleze mulineta Daiwa Tatula Type-R mi-a dat ideea unui prim videoclip din noua serie. Când mi-a spus cum avea reglată mulineta, mi-a căzut fața, fiindcă era total greșit. Omul se ghidase după altcineva, care-i spusese de metoda clasică și învechită a unei năluci legate de fir și lăsate să cadă pe pământ, în timp ce ținem lanseta la orizontală. Dacă tamburul continuă să se învârtă după ce năluca atinge solul, atunci strângem cast controlul până ce tamburul nu se mai rotește deloc când greutatea ajunge pe pământ. Această metodă este nu doar învechită, ci și limitează serios peformanțele de lansare are mulinetelor moderne, ca urmare trebuie să știm cum putem regla mulinetele de casting pentru a obține maximum de performanță din ele, iar metoda cast controlul exagerat de strâns nu nici pe departe soluția. Dacă sunteți începători în casting, OK, metoda ”înfrânării” cast controlului va fi de folos, însă imediat ce ajungeți să lansați confortabil cu o gamă largă de năluci, cast controlul trebuie ”desfăcut” pe cât de mult posibil, dar nu mai jos de limita la care eliminăm jocul lateral al tamburului. Însă acest prim episod Tips And Tricks se adresează celor care au făcut deja primii pași în baitcasting și pot controla o astfel de mulinetă fără multe probleme și peruci.

Setările recomandate pentru cele două mari categorii de mulinete sunt aprobate și de către motanul rezident și expert desăvârșit în casting, Maestrul Kenobi.

Noile generații de mulinete de la Shimano vin cu sistemul actualizat SVS Infinity, care aduc o îmbunătățire substanțială în reducerea perucilor în aproape orice condiții, fără să reducă dramatic distanțele de lansare atunci când activăm, de exemplu, toate cel patru greutăți centrifugale.

Spre deosebire de variantele vechi ale frânei SVS, pe care Shimano a păstrat-o nepermis de mult, în opinia mea, în timp ce competiția inova, iar Abu Garcia aveau o frână similară (IVCB) cu greutăți centrifugale și control extern de foarte mult timp. Totul este iertat, fiindcă noua versiune SVS Infinity livrează pe toate palierele de performanță, și ca distanțe de lansare, și din punct de vedere al controlului perucilor.

Cast controlul este asemenea unei frâne mecanice, care limitează viteza tamburului în funcție de presiunea aplicată și acționează constant, pe toată durata lanseului. Dacă vreți să aflați cum trebuie să reglați mulinetele cu care pescuiți, fie că aveți unele cu control magnetic și altele cu control centrifugal, urmăriți primul episod al seriei T’N’T – Cum reglăm corect mulinetele de casting. Aveți linkul către videoclip imediat mai jos:

Dacă v-a fost de ajutor acest prim episod, dați un like și abonați-vă la canalul de YouTube Pescuit la răpitor de la A la Z direct din acest link, pentru că urmează mult alt content de calitate. Mulțumesc pentru atenție, fire întinse și ne vedem cu prima ocazie, cu un nou episod din seria TNT.

Articolul Cum reglăm corect mulinetele de casting apare prima dată în andreizabet.ro.

To be or not to be DC: this is the question
Acum câteva săptămâni m-am înfiinţat cu mulinetele în exact aceeaşi configuraţie, în acelaşi loc, pe un stand mai ferit de pe Sectorul A al Lacului Varlaam, doar ca să testez noul Shimano Exsence DC 2017. Iar ca să am termen de comparaţie, am folosit o mulinetă care lansează bine cu aproape orice nălucă din categoria MH, este vorba de Daiwa Z 2020SHL Black Limited Edition.

Am pescuit din toamna trecută cu Z-ul şi s-a comportat impecabil de fiecare dată, am prins mult peşte, dintre care şi o ultimă ştiucă mare pe 2017, cea de 93 de cm. Aşa că Z-ul este cumva mulineta mea „go to” sau „all-around” pentru pescuitul ştiucii cu cele mai diverse năluci – voblere crankbait de 7 sau 10 grame, spinnerbaituri între 7 şi 21 de grame, swimbaituri soft între 12 şi 18 cm, swimbaituri hard de maxim 150 mm (GAN CRAFT Jointed Claw 148 este un exemplu), linguri oscilante între 10 şi 40 – 50 de grame şi multe, multe altele, într-atât de versatilă e Z-ul. Şi toate astea le pescuiesc cu fire fluorcarbon, majoritatea din clasa de 14 lbs. sau 0,31 mm diametru – Sunline FC Sniper sau Sunline Basic fluorocarbon.

Vântul duce minciunile mai departe, deci fără teste în condiţii de vânt
Long story short, pe 17 martie am filmat aceleaşi teste cu cele două mulinete, cu acelaşi fir Sunline fluorcarbon de 0,31 mm şi aceeaşi lansetă EDGE Swim Bait 805-1 HM pe care am montat mulinetele succesiv. În acea zi, vântul bătea din spate sau din spate-lateral dreapta, ceea ce a făcut ca Daiwa Z să lanseze cu aceleaşi năluci chiar mai departe decât Exsence DC-ul, distanţele fiind undeva între 41 şi 44 de metri cu nălucile din test: este vorba de jerkbaitul GAN CRAFT rest 128 SL (20 g) şi swimbaitul soft de 6″ (24 g). Viteza vântului era undeva între 10 – 11 km/h şi 17 – 18 km/h, îm momentele de intensificare. Am toate filmările din acea zi, dar nu avea rost să le montez fiindcă rezultatele erau viciate de influenţa vântului.

Care este faza? Simplu: când vântul bate chiar şi cu 5 – 6 km/h, rezultatele vor diferi şi vor suferi din această cauză. Deci, nu faceţi teste în condiţii de vânt, cum am văzut pe canalul unui Youtuber, care lansa în statul următor cu mulinetele din test, în special cu Shimano. Asta în condiţiile în care copacii de pe marginea terenului îşi smuceau urât coroanele, ca nişte rockeri cu plete verzi care făceau headbanging, ajutaţi de un vânt de cel puţin 25 km/h.

Chiar dacă nu era un test oficial, ştiinţific sau mai ştiu eu cum, nu voiam să îmi şi să vă ofer rezultate eronate, aşa că cei 14 GB filmaţi atunci vor ajunge în recycle bin. Ieri, 6 aprilie, am profitat de absenţa vântului în prima parte a zilei, şi am testat din nou mulinetele. Ce a ieşit, vă invit să urmăriţi în montajul video de aproape o jumătate de oră de mai jos (pentru o experienţă de vizionare la calitate maximă, setaţi rezoluţia la 1080p HD din meniul YouTube):

Fanboys are like the Jedi or the Sith: short sighted
Nu este vorba de un test definitiv, dar pe mine m-a ajutat să îmi fac o primă impresie asupra performanţelor noului Exsence DC 2017. Iar aceste impresii sunt unele pozitive, mai mult nu dezvălui în acest moment. O să râdeţi, dar am întâlnit chiar recent, la târgul Fishing & Hunting Expo 2018, fanboys înverşunaţi, de data asta fani ai brandului Daiwa, care aproape că respirau, cântau şi plângeau cu Daiwa în minte şi în inimă. Şi mie îmi place Daiwa, chiar foarte mult, dar la fel de bine folosesc mulinete de la alte două mari branduri, Shimano şi Abu Garcia Japan, fără să susţin sus şi tare că „Daiwa rulz” sau că „Shimano rocks”. Am trecut de acum 20 de ani e faza asta, care nu este decât o dovadă de imaturitate şi de experienţe limitate a celor care se comportă astfel. Pur şi simplu, prefer să iau de la fiecare brand acele echipamente care îmi folosesc aplicaţiilor şi tehnicilor mele de pescuit. Dap, e atât de simplu. Iar pentru 2018, căutam nişte mulinete care să mă ajute cât mai mult în pescuitul de pe mal cu năluci între 14 şi 30 de grame, aşa am ajuns la noile DC-uri.

M-am documentat intens, am înţeles că noua generaţie de mulinete cu control digital de la Shimano ar fi altceva faţă de seriile din 2006 – 2008, pe care le-am avut şi care nu m-au impresionat decât la început, prin noutatea lor, şi am luat decizia să văd la prima mână cum se descurcă modulele DC din 2016 (Antares DC) şi 2017 (Exsence DC). Iar de pe urma acestor experienţe sper să beneficiaţi şi voi, pentru că veţi acumula informaţii nepărtinitoare şi fără vreo agendă ascunsă (am întâlnit şi astfel de personaje pe YouTube, cărora li se zice „shills” din motive întemeiate).

Sistemul DC, revizitat
Conform spuselor celor de la Shimano JP, noile module DC (Digital Control) beneficiază de o serie de actualizări şi îmbunătăţiri în comparaţie cu primele generaţii, astfel:
– modulul DC nu aplică forţă electromagnetică de frânare în perioada acceleraţiei iniţiale a tamburului, pentru a obţine viteze de rotaţie mai mari;
– în Antares DC 2016 şi Exsence DC 2017, profilurile de frânare au fost modificate astfel încât viteza de rotaţie să atingă 35.000 rpm în primele 0,15 secunde ale lanseului;
– aplicarea forţei de frânare se produce acum cu o frecvenţă de 1.000 de ori pe secundă, deci la milisecundă, şi reprezintă cel mai avansat mod de control al lansării cu o mulinetă cu tambur rotativ;
– „idle period” sau perioada în care viteza de rotaţie a tamburului rămâne constantă, apoi începe să descrească, este controlată la milisecundă spre deosebire de vechile generaţii DC.

Şurubul de Cast Control (frâna mecanică) a fost mutat pe aceeaşi parte cu modulul DC şi ascuns în interiorul capacului lateral, şi pentru că Shimano recomandă folosirea limitată a acestui reglaj: doar atât cât să reducem jocul lateral al tamburului, fără nicio presiune suplimentară, care ar afecta negativ performanţele de lansare ale sistemului DC.

Fun fact
Prima mulinetă cu sistem DC a fost lansată pe piaţă de Shimano în 2003, Calcutta Conquest DC. Trei ani mai târziu, Shimano a reuşit să adapteze modulul DC într-o mulinetă low profile, e vorba de Antares DC, şi aici a început „aventura mea digitală”. În acea vreme pescuiam mult pe Căldăruşani, după ştiucă, şi am avut destul timp să mă familiarizez cu cele 4 DC-uri cumpărate în perioada 2006 – 2008. Iată cum arătau primele DC-uri, din fotografiile anului 2007, imediar după EFTTEX-ul de la Praga:

Înapoi în viitor
Shimano a redus greutatea noilor modele Antares şi Exsence DC la 225 de grame, cât şi dimensiunile acestora. Faptul că butonul de Cast Control a fost „ascuns” sub capacul lateral opsu manivelei este un plus, în opinia mea, fiindcă sistemul DC este acum mai avansat decât în urmă cu 12 ani şi poate face mai mult decât înainte:

DC for the Digital Age
Din filmele altor testeri de pe YouTube, mă temeam că noile module DC erau „overbraked”, cu alte cuvinte că ar fi aplicat o forţă de frânare exagerată, pentru a ţine formarea perucilor la minim şi a încuraja începătorii sau pe cei care nu se înţeleg cu mulinetele de casting să abordeze totuşi acest stil. În timpul filmărilor pentru testul Shimano Exsence DC 2017 vs. Daiwa Z2020 Black Limited, vă pot spune că am făcut peruci cu ambele mulinete, şi am avut ocazia să mă conving că Exsence DC-ul nu este „overbraked”. Modurile XP şi P sunt noi şi oferă o forţă de frânare mai scăzută decât în cazul Antares DC 16, de aceea am ţinut să testez în special „vechile moduri” N (nylon) şi F (fluorocarbon), iar rezultatele din acest mini-test le-am obţinut cu Exsence DC-ul în modul N, setare externă 4 din 8.

Voi reveni şi cu alte teste, unele deja în lucru. Ne revedem în curând cu alte subiecte tari, fir întins!

Articolul Shimano Exsence DC 2017 vs. Daiwa Z2020 Black Limited apare prima dată în andreizabet.ro.

Jumătatea plină nu e chiar atât de plină
De-a lungul anilor, am întâlnit pescari cu mulinete de cast umplute în toate felurile, dar numai corect, nu. Prin trial & error au descoperit că atunci când pui mai puțin fir pe tambur, mulineta ”se îmblânzește”, devine mai docilă, mai controlabilă. Asta pentru că eficienţa frânei de lansare crește în timp ce distanţa scade. Aparent, acest lucru oferă niște beneficii, dar, în realitate, nu există nicio ”jumătate plină”. După cum puteți afla din De ce lansăm așa (2), dezavantajele întrec aşa-zisele „beneficii”.

Ce se întâmplă cu tamburul umplut incorect
În cazul unui tambur umplut pe jumătate, acesta pierde mai multă energie pentru ca năluca să atingă o distanță comparabilă cu cea a unui tambur umplut până sus. De ce? Simplu: firul iese de pe un tambur cu diametru mai mic, deci tamburul trebuie să se rotească de mai multe ori pentru a compensa cantitatea de fir lansată de pe un tambur umplut până sus.

De asemenea, cu cât este mai mare raza cercului sau a tamburului, cu atât mai mare este și viteza la marginea acestuia. Când lansăm cu tamburul plin, câștigăm o treaptă superioară de viteză, iar această viteză crescută ne ajută să atingem distanțe mai lungi sau să lansăm la acele distanțe cu efort redus. În final, este vorba de folosirea eficientă a energiei.

Un tambur incorect umplut modifică și cantitatea de fir recuperat pe tur de manivelă, nu doar distanțele de lansare. Nu vă fie teamă că tamburii umpluți cu fir până sus pot face mai ușor peruci, pentru asta există sistemele de control magnetice, digitale sau centrifugale, care temperează mulinetele în momentele critice ale lanseului. Există trucuri şi reglaje prin care să reduceţi perucile, dar fără a limita distanţa de lansare.

Recomandarea mea: umpleți tamburii până sus, de fiecare dată
Iată de ce, vă recomand să umpleți tamburii mulinetelor de cast până aproape de marginea lor, de fapt cu 1 mm sub buza acestora. Eu prefer chiar să exagerez puțin, și umplu mare parte din mulinete ”la rasul tamburilor”, pentru că mai câștig ceva distanță în lanseu, cu efort minim. Un tambur umplut excesiv va avea tendința să facă peruci mai des, dar pe acestea le contracarez din reglajele mulinetei, în special din frâna de lanseu (foarte rar din cast control, presiunea pe tambur sau frâna mecanică, butonul aflat pe partea cu manivela) și din propriul ”control digital” – degetul mare pe tambur (ceea ce americanii numesc ”feathering the spool”).

În cazul primelor mulinete Daiwa T-Wing au existat probleme cu line guide-ul inițial, iar recomandarea producătorului a fost reducerea cantității de fir de pe tambur. Ulterior, Daiwa a remediat probema prin un nou design al line guide-ului TW – am primit piesele de la Daiwa Japan, după ce le-am scris, iar aceștia le-au trimis la Arrow International, deci cele 2 Daiwa Tatula 100HL din dotare sunt ”the latest version” din generația lor.

Excepții de la regulă
Sunt mai mulți factori care afectează performanțele mulinetelor de cast, iar modul în care le umpleți cu fir este unul extrem de important, mai ale în cazul tamburilor adânci. Există și tamburi pentru care producătorul recomandă două moduri de umplere, unul din acestea fiind până la jumătate. Este vorba de tamburii SV (Stress-free Versatile) de la Daiwa, însă aceștia au deja un diametru mai mare al arborelui (în limbaj tehnic, Large Arbor), și dacă îi umpleți pe jumătate, nu pierdeți semnificativ la capitolul distanță. Umplerea lor astfel are un alt scop, și anume acela de a reducea cantitate de fir și implicit greutatea și inerția, ceea ce ajută mult în lansarea nălucilor din clasele Medium-Light și Light. Același principiu îl puteți aplica și la celelalte mulinete, doar că rezultatele nu vor fi la fel, din cauzele mai sus enunțate.

Urmăriți explicațiile din vlogul De ce lansăm așa (2)
În vlogul de mai jos vă invit să urmăriți comparația directă dintre două mulinete identice, umplute diferit cu fire. În cazul tamburului ”pe jumătate”, am folosit o setare a frânei de lansare Magforce-Z de maximum 6 (din 20), în timp ce pe tamburul umplut corect, frâna Magforce-Z a fost reglată la 11 – 12.

La final aveți și-un rateu monumental la atacul unei știuci – uitasem frâna slabă după o primă știucă prinsă, așa că țeapa ”mi-am luat-o” eu. Se mai întâmplă când te concentrezi asupra filmării și ești începător în ale vloggingului. Selectați din meniu opțiunea de vizionare la rezoluţie Full HD/1080p:

Tamburul umplut insuficient necesită o forță mai mică de frânare, dar și distanța de lansare este serios afectată. Tamburul umplut corect necesită un reglaj normal al frânei, aproape la jumătate (11 din 20), iar distanțele atinse sunt vizibil mai mari, cu mai puțin efort.

Iată și un link către articolul scris recent de Jordan Lee, campionul Bassmaster Classic en-titre și unul din pescarii profesioniști din Bassmaster Elite Series.

De ce lansăm așa, cu tamburul umplut corect
Când pescuiți cu mulinetele umplute corect, câștigați la mai multe capitole:
– distanță de lansare;
– precizie în prezentare;
– mai puțin efort depus pe parcursul unei zile.

Dacă forțați mușchii și încheietura mânii lanseu după lanseu, asta se va resimți la finalul partidei sau după mai multe zile. Iată de ce e important să învățați să lansați corect, cu mulineta umplută și reglată optim.

Un subiect de viitor: reglarea mulinetelor de cast
Într-unul din episoadele viitoare vom discuta despre reglajele mulinetelor de cast. Zilele trecute m-a contactat un pescar în legătură cu distanța de lansare, care i se părea insuficientă în cazul mulinetei folosite, o Daiwa Tatula 100HL. Din fotografii am văzut că tamburul era umplut cu 3 mm sub margine, iar din discuții am înțeles că presiunea pe tambur era mult prea strânsă (butonul de cast control), adică reglajele aplicate erau valabile pentru mulinete cu frână centrifugală, nu și pentru cele cu frâne magnetice sau magnetic-centrifugale de la Daiwa. Mulinetele Daiwa cu sisteme TW, tamburi SV și frâne magnetice Magforce (V, Z, 3D, Air) au redus importanța acordată butonului de cast control, care nu mai permite decât reglaje minime, pentru eliminarea jocului lateral al tamburului. De asemenea, noua generaţie Shimano Antares DC 2016 (cu frână digitală de lansare) a înlăturat complet acest buton. Dar vom discuta despre acest subiect în episodul 3 al seriei De ce lansăm așa.

Articolul De ce lansăm așa (2) apare prima dată în andreizabet.ro.

În primul episod din De ce lansăm așa discutăm despre poziționarea corectă a mulinetei în timpul lansărilor clasice – overhead sau deasupra capului.

Lanseul overhead este cel mai folosit și se efectuează cu lanseta în plan vertical sau între verticală și un unghi de până la 45 de grade în lateral. Este lanseul care ne ajută să obținem distanță maximă de lansare, deoarece vârful lansetei se mișcă pe cea mai lungă traiectorie posibilă. Această traiectorie sau arc de cerc asigură două lucruri esențiale în mecanica lanseului cu echipament de casting: 1) o distanță cât mai mare pentru a accelera lanseta; 2) o încărcare mai bună a lansetei.

În această poziţie, mişcarea încheieturii mâinii este mult limitată anatomic:

Care-i faza cu lanseul?
Faza 1 este atunci când lanseta se curbează sub greutatea nălucii și sub acțiunea mișcării de lansare și stochează energie în blank. Faza 2 este atunci când oprim brusc lanseta în acel stop pozitiv și ferm, lanseta se descarcă și eliberăm energia acumulată în blank în prima fază a lanseului.

De ce lansăm așa – cu mulineta într-o parte?
Trucul de azi: când lansăm overhead, este bine să ținem mulineta cu o latură în jos, în plan vertical. De ce lansăm așa? Simplu, pentru că:

1. Încheietura mâinii ajunge într-o poziție care îi oferă o plajă mai mare de mișcare, ceea ce ne ajută să accelerăm mai eficient lanseta și chiar să facem economie de energie fiindcă nu suprasolicităm brațul;

2.  Producătorii de mulinete precum Daiwa, Shimano, Abu Garcia și alții includ avertismente să nu lansăm cu mulineta în plan orizontal. În cazul lanseurilor overhead, există riscul ca, în momentul stopului, manivela mulinetei să se rotească și să cupleze mecanismul interior (pinionul și angrenajul), ducând la daune interne destul de severe. Mi s-a întâmplat odată, am atins cu mâneca hainei manivela imediat după stop, în momentul în care tamburul se învârtea la viteză maximă, scoțându-l din modul liber (free spool). A trebuit să trimit mulineta la Daiwa Japan, ca să o poată repara.

Avertismentele date de producători – din prospectul mulinetei Daiwa Morethan PE SV:

Deci, avem un motiv ergonomic şi unul mecanic, deși primul prevalează în biomecanica lansării cu echipament de casting, în opinia mea. Acestea sunt motivele practice, dar ar mai fi unul teoretic: în cazul mulinetelor cu frână centrifugală, lansarea cu mulineta într-o parte tinde să optimizeze eficienţa frânei centrifugale, cel puţin în teorie, după cum mi-a reamintit Sorin Drăgoi. Forţa gravitaţională va acţiona egal asupra tuturor greutăţilor centrifugale când ţinem mulineta pe o parte. Poziţionarea în plan vertical diminuează anumite frecări şi presiuni (greutatea tamburului nu mai „apasă” pe cei 2 rulmenţi de pe ax), iar asta ar trebui să fie un beneficiu valabil pentru orice mulinetă de cast, indiferent de tipul frânei de lanseu. Aceste câştiguri mi se par relative, fiindcă rareori vom ţine mulineta într-o poziţie perfect verticală şi nemişcată. În realitate, nu ţin minte să fi observat diferenţe notabile în distanţa de lansare care să se datoreze exclusiv acestui motiv, cât poziţiei ergonomice a încheieturii mâinii, care ne ajută să facem acea accelerare de final, din încheietură. Ca fapt divers, în anii ’90, Rex Hunt folosea exclusiv mulinete Shimano cu frână centrifugală şi lansa cu acestea ţinându-le într-o parte, în emisiunea sa de pe Discovery Channel.

Principiul se aplică şi în cazul lanseurilor cu năluci de 200 de grame şi echipament Magnum Heavy…

… şi pentru pescuitul cu năluci din clasele Light sau Ultra Light:

Urmăriți și episodul I al vlogului!
Aflați mai multe din primul episod al vlogului De ce lansăm așa și delectați-vă, în partea a doua, cu două capturi surprinse de cameră din momentul atacului și până la fotografierea și eliberarea lor. În timp ce încercam să filmez demonstrația practică, doi șalăi au ținut să iar parte la acțiune. Foarte frumos din partea lor! Selectați din meniu opțiunea de vizionare la calitate Full HD/1080p:

Fiți pe fază fiindcă urmează și alte recomandări pentru cei care apreciază avantajele pescuitului cu echipament de cast sau care tocmai descoperă acest stil.

Articolul De ce lansăm aşa (I) apare prima dată în andreizabet.ro.

BFS made in Japan
Există o legătură clară între bass, bibani, cleni și alți pești prinși cu năluci din clasa UltraLight: BFS, despre care știm că înseamnă Bait Finesse Style. Dar cine a inventat acest stil? Pescarii din competiția niponă de bass JB Top 50 au promovat această tehnică nouă ca oferind anumite avantaje față de spinning. Dintre cei mai importanți exponenți ai curentului BFS fac parte Yuhiro Sawamura de la Bait & Tackle Karil (K.T.F.), Katsutaka Imae de la Imakatsu, precum și tunerii de la companiile de tuning Office ZPI” și Avail.

Aveți aici un link care explică pe larg aspectele și fațetele stilului bait finesse: http://www.karil.co.jp/baitfinesse/index.html. Vă recomand să folosiți un browser care permite traducerea instantă a paginii (Google Chrome poate face asta).

Cât dai mileul, maică?
Deci, care-i faza cu mileul? Știm că memoria colectivă plasează mileul în spațiul danubiano-comunist de urâtă amintire, pe televizor sau pe diverse piese de mobilier, și face asocierea între acest obiect artizanal și celebrii pești din sticlă colorată.

În cazul de față, nu e vorba de mileul croșetat cu drag de bunici și mămăi ori cumpărat de la tarabele cu suveniruri rurale, eşuate prin stațiunile balenoclimaterice.

Lanseurile împletesc mileurile
Când mă refer la mileu, am altceva în minte: este vorba de acele peruci totale-definitive-finale, produse pe tamburul mulinetelor de casting, de nedesfăcut și care necesită îndepărtarea firului. În cazul unor asemenea monstruozități, se pierde aproape tot firul. Îl scoatem de pe mulinetă, îl tăiem, îl admirăm ca pe un complex rezultat al artei naive și-l aruncăm la gunoi.

În BFS pescuim cu fire subțiri, fluorcarbon între 0,16 și 0,20 mm, și fire textile de maxim 6 lbs., precum Sunline Super PE. Chiar dacă nu punem mai mult de 50 – 60 m de fir pe tamburii ultrashallow, o perucă ”adâncă” poate periclita toată integritatea firului, fiindcă nu poți trage de un 5 sau 6 lbs. ca de un textil de 30 lbs.

Skipping-ul, tataia & mamaia mileurilor
Tehnicile care provoacă mulinetele să creeze cele mai frumoase mileuri, de o măiestrie ieșită din comun, sunt cele de skipping, atât cu năluci din categoriile Medium-Heavy, dar mai ales din clasa Ultra-Light. Dacă perucile făcute în lanseurile normale nu-s de ajuns…

Lanseurile în stil pendul sau pitching sunt realizate cu frâna magnetică sau centrifugală reglată la valori cât mai scăzute. Chiar dacă tamburul se învârte la viteze mici, și în aceste situații pot apărea peruci frecvente, chiar dacă nu ca ale unui boss de nivel 10 în mileuri, când încercăm să facem broasca pe apă cu năluci de 4 – 5 grame. Culmea e că uneori ne mai și reușește, de-aia și insistăm!

Vreți BeFeSeu fără mileu?
Vă gândiți să pescuiți cu Bait Finesse la bibani, cleni și poate chiar la șalău? Iată câteva sfaturi din experiența personală…

Am prins recordul de Snagov, un șalău de peste 80 cm, cu echipament BFS: lansetă și mulinetă bait finesse, fir fluorocarbon Sunline FC Sniper de 5 lbs. (0,19 mm), răcușor Ecogear Bug Ants și plumb de 4 grame. Nu vă uitaţi la lansetă, din zăpăceală am luat alt combo din barcă, cel de lingură. Deci:

Vreți o mulinetă BFS cu care să nu faceți peruci nici când pescuiți cu jiguri la biban, nici cu voblere la clean?

Sfaturile mele

 1. Alegeți o mulinetă cu control magnetic
Luați-vă o mulinetă cu frână magnetică de lansare, care permite o plajă de reglaje mare chiar și pentru skipping (presupunând că veți vrea să stricați niște role de fir învățând această tehnică).

Frâna centrifugală are limitări serioase atunci când pescuiți cu voblere de clean, împotriva vântului. Am testat prima generație de Shimano Aldebaran BFS versus Abu Revo LTZ și chiar dacă Aldebaran reușea câte un lanseu mai lung, controlul perucilor era mult mai slab decât în cazul LTZ. Ori, ceea ce vreau de la o mulinetă BFS nu este să lanseze 2 metri mai departe când și când, ci siguranța că pot pescui constant fără peruci, fără probleme, zi de zi. Pentru skipping, la LTZ reglez frâna magnetică aproape de maxim și pot lansa sub pontoane cu peruci minime, ceea ce în cazul Aldebaranului SVS nu este posibil.

Revo LTX-BF8 are 10 lăcașuri pentru magneți din neodim. Găsiți și variante aftermarket mai puternice decât cele obișnuite, tunerii de la Office ZPI” oferă Hyper NeoZim – pastilele de culoare aurie. Folosirea tuturor magneților permite chiar și lansarea celor mai ușoare năluci. Pastilele marcate cu roșu au polaritate inversă față de cele de lângă:

Prin alternarea polilor N-S-N-S se obține cea mai mare forță de frânare magnetică, după cum recomandă atât producătorii, cât și dezvoltatorii aftermarket Office ZPI” Japan:

Revo LTZ are 7 lăcașuri pentru magneți din neodim, aranjați într-o schemă îndelung testată de Pure Fishing Japan împreună cu Katsutaka Imae, cel care a conceput și reglat frâna din stadiile de prototip până în cele de producție. Sistemul conține magneți de diferite înălțimi – cu cât mai groasă e pastila (cele mai utilizate sunt de 1, 1,5 și 2 mm), cu atât mai mare va fi și forța magnetică exercitată:

2. Cântăriți bine avantajele unui tambur ultraușor
Căutați pe net și asigurați-vă că mulineta are un tambur cât mai ușor, cu capacitate de aproximativ 50 m de 8 lbs. (0,23 mm). Chiar și ultima variantă Daiwa Pixy e ”yesterday news” în privința greutății tamburului. Lansează bine un jig de 3,5 grame + plasticul de 1 gram, dar dacă vreți skipping sau voblere de clean de 2-3 grame ori jiguri + plastic de maxim 3 grame, orientați-vă spre noile generații BFS.

Cu cât e mai ușor tamburul, cu atât mai mică va fi și inerția, deci cu atât mai mult se va opri aproape singur, și sub influența frânei magnetice, la finalul unui lanseu obișnuit (overhead casting), când năluca atinge apa, ca în montajul video următor:

Greutatea medie a tamburilor de BFS în ziua de azi este de 7.5 – 8 grame, cu tot cu rulment și cui. Mulinetele care oferă acești tamburi stoc, de fabrică, sunt modelele de la Abu Garcia – Revo LTZ-AE74 Racing, ALC-BF7 și LTX-BF8, Aldebaran BFS 2016 și Scorpion BFS 2017 de la Shimano, T3 Air de la Daiwa și… cam atât.

După cum spuneam în articolul despre modificarea Revo MGXtreme, ca să obții o mulinetă BFS capabilă, ai nevoie de 2 elemente principale: un tambur cât mai ușor, cât mai shallow și o frână magnetică eficientă. Se pare că noul Shimano Scorpion BFS 2017 oferă performanțe similare cu Aldebaran, dar într-un corp din aluminiu, la 165 de grame, și la un preț mai scăzut. Regăsim aceeași frână magnetică FTB (Finesse Tune Brake) ca în Aldebaran și aparent, același tambur. Mulineta este produsă în Malaiezia, dacă mai contează (pentru mine, nu):

Nu sunt ”fanboy” ale vreunui brand în sine, am pescuit și pescuiesc cu toate, dar folosesc ce îmi place, ce mi se potrivește și ce îmi satisface exigențele – Daiwa T3 Air a fost OK dar m-am lovit de restricțiile impuse de producător (fără fire textile), după care am trecut la Abu Revo LTZ și mai nou la Revo LTX-BF8. Shimano a lansat, într-un târziu, o mulinetă BFS cu frână magnetică? Foarte bine, abia aștept să pescuiesc cu ea! Va fi primul model Shimano pe care îl cumpăr de la Antares 2012 încoace.

Apropo de T3 Air, am găsit articolul scris acum fix 5 ani fără o zi, după prima utilizare a mulinetei, pe vechiul blog. Mulineta m-a impresionat la vremea respectivă, păream chiar exaltat de performanțe, în comparație cu Daiwa Pixy 68 (cu tambur I’ZE Special Finesse Spool – 10,1 grame greutate totală, 8,8 grame fără rulment și cui), însă în cele din urmă nu m-a mulțumit cum lansa jigurile de biban. Dacă aș fi luat-o exclusiv pentru voblere de clean, probabil că aș fi păstrat-o. Cu Abu Revo LTZ AE74-Racing a fost dragoste de la primul lanseu. Probabil și diferența de diametru între tamburi a contat (33 mm pentru LTZ vs. 32 mm la T3 Air), dar orișicât… Teoretic, T3 Air trebuia să spulbere orice competiție de pe apă, fiindcă avea toate atuurile: unul dintre cei mai ușori tamburi ai momentului, cea mai complexă frână de lanseu, cu inductor Air Brake și Magforce 3D, plus line guide-ul ”minune”, TWS.

Unul din secretele mulinetelor BFS este tamburul ultra light, super shallow și large arbor: cu cât ţine mai puţin fir, cu atât mai mică va rămâne şi greutatea tamburului încărcat. Producătorii acestor mulinete şi tunerii niponi recomandă ca, pentru performanţe maxime, să nu se depăşească mai mult de 30 – 35 m de fir fluorcarbon încărcat pe tambur.

Tamburul „adânc” de LTZ (100 m de 8 lbs./0,23  mm) cântăreşte 8,1 grame fără fir:

Tamburul aftermarket K.T.F. pentru LTZ, care cântăreşte aproximativ 8.5 grame fără fir, va avea, cu 35 m de fluorcarbon de 5 lbs., 10,8 grame. Fluorcarbonul are o greutate specifică mare, deci va îngreuna suplimentar chiar şi tamburii BFS ultrashallow:

Tamburul aftermarket K.T.F. pentru LTX-BF8 cântăreşte 8,1 grame fără fir:

Şi 10,1 grame cu circa 30 m de fluorcarbon de 5 lbs. (0,19 mm):

Tamburul stoc de la LTX-BF8 cântăreşte 7,7 grame fără fir:

Şi doar 8,5 grame cu aproximativ 40 m de Sunline Super PE 6 lbs. Deci sesizabil mai puţin decât dacă aş fi încărcat aceeaşi cantitate de fluorcarbon. Dacă vreţi să ţineţi greutatea tamburului la minim, şi odată cu ea, şi inerţia, atunci firele textile supersubţiri precum Sunline Super PE de 6 lbs. sunt soluţia:

Cât cântărește un plastic pentru biban? Dacă jigul are 3,5 grame…

… plasticul de 4 cm are nu mai puțin de 1 gram:

Deci, un total destul de supraponderal pentru un jiguleţ şi un plastic de biban. Spun asta deoarece lumea are tendinţa să subaprecieze greutatea nălucilor pe care le lansează. Cântărirea nălucii pe un cântar cu eroare de 0,1 grame nu mai lasă loc de interpretări:

Chiar și Daiwa Pixy lansează fără probleme 4,5 grame. Însă când coborâm sub pragul celor 3 grame, mulinetele BFS ale ultimilor ani surclasează modelele vechi, care nu pot lansa la distanțe suficiente sau fără peruci astfel de greutăți:

Cu cât sunt mai ușoare și mai puțin aerodinamice, cu atât mai greu de lansat devin nălucile sub 3 grame. În cazul lor, recomand ultimele generații de mulinete BFS, cu tamburi de maxim 8 grame greutate și control magnetic al frânei de lanseu, precum LTZ, T3 Air, BF7, BF8 sau Aldebaran BFS 2016 și Scorpion BFS 2017:

3. Mulinetă BFS, lansetă BFS
Luați o lansetă specială pentru BFS, care să se poată încărca ușor cu plaja de gramaje 1,5 – 5 grame. Sau căutați un blank cu asemenea caracteristici, pentru o viitoare lansetă custom. În baitcasting treaba e la fel de simplă ca în fly casting: nu se încarcă lanseta, nu lansați. Mecanica lanseului cu echipament de casting este diferită de spinning, un subiect despre care vom discuta cu altă ocazie.

4. Învățați să lansați corect, ca să nu mai croșetați mileuri
Aveți lanseta dar nu știți să o încărcați optim prin mișcare și sub greutatea nălucii? Asta înseamnă, încă o dată, că nu lansați cum trebuie. Până învățați, o să strângeți o colecție frumușică de mileuri, dar ăsta-i jocul, și eu am trecut prin așa ceva când descurcam primele mileuri, prin vara lui ’93. Practice makes perfect, deci încercați să exersați pe apă sau pe iarbă, când aveți timp.

Mulţumesc colegului Harald, stăpânul de drept al preţioaselor creaturi ce dau viaţă sticlei dincolo de bibelouri, pentru că m-a lăsat să folosesc magnificele exemplare în realizarea articolului pe care tocmai l-aţi citit sau nu:

Bibanii, BeFeSeul și mileul
Pescuitul cu BFS nu este rocket science, ci rezultatul unor alegeri cultivate, cu finalitate în compatibilitatea optimă dintre mulinetă, lansetă și greutatea redusă a nălucilor. Încercați să îndepliniți condițiile de mai sus și veți elimina ”frumoasele mileuri” din pescuitul cu bait finesse și chiar cu alte echipamente de casting.

Articolul Bibanii, BeFeSeul și mileul apare prima dată în andreizabet.ro.

Revo Gen3
Abu Garcia Revo MGXtreme face parte din generaţia 3 de mulinete low profile dezvoltate de către Pure Fishing în fabricile din Coreea. Corpul mulinetei, tamburul şi alte componente au exact aceleaşi dimensiuni cu modelele JDM, ceea ce înseamnă că anumite piese se potrivesc de la o serie la alta în sistem „bolt on”. Mă refer la compatibilitatea între platforma RevoMGXtreme, modelul Revo LTX şi celebrul LTZ. Katsutaka Imae (creatorul nălucilor Imakatsu, prostaffer al brandurilor Evergreen şi Abu Garcia Japan) a avut un cuvânt greu de spus în dezvoltarea seriei LTZ.

Se pare că urmaşii LTZ-ului sunt cel puțin la fel de performanţi cu năluci de 2-3 grame – Revo ALC-BF7 şi LTX-BF8. În imaginea de mai jos aveți modelul BF8, construit din magneziu, modificat cu piese aftermarket de la K.T.F. Japan:

Dar să revin la subiectul principal, Revo BFXtreme modding, discutăm altădată despre modelele BFS, într-o serie dedicată de teste comparative. Abu Garcia Revo MGXtreme a fost o mulinetă „Xtrem” de scumpă, concepută să concureze în segmentul high-end. Eu am găsit-o la ofertă, pe eBay, deci n-am plătit prețul de retail. De fapt, a fost disponibilă și în magazinele românești, unde se vindea cu aproximativ 1650 de lei, dacă mai țin bine minte.

La numai 138,9 grame greutate, MGXtreme cântărea mai puţin decât competitoarele din aceeaşi clasă, Daiwa Steez, Shimano Metanium MGL şi altele cu corp din aliaj de magneziu:

Mulinetele din magneziu au un ”feeling” distinct 
Am pescuit cu mulinete din magneziu încă de la primul model Daiwa TD-Z 105HL, lansat în 1999 sau 2000, deci am avut ceva timp să mă obișnuiesc cu senzația pe care o dă acest aliaj în comparație cu cel din aluminiu. În primul rând, mulinetele au o greutate mai mică decât media, ceea ce le face să pară și mai ”jucării” decât sunt. În al doilea rând, carterele din magneziu transmit altfel vibrațiile și rotația angrenajelor din interior – senzația este ca și cum mulineta ar fi ”goală pe dinăuntru”, amplificând orice sunet. Este un feeling sec, diferit de aluminiu, care parcă absoarbe mai bine zgomotul angrenajelor și vibrațiile spre deosebire de magneziu.

Mulinetele construite integral din materiale compozite, precum Daiwa T3 Air din Zaion (în imaginea de mai sus), duc și mai departe această senzație de conectare cu angrenajele, după cum le place să spună celor de la TackleTour. Pentru mine, acest connected feel înseamnă că mulineta nu are angrenaje prea smooth și că, mai devreme sau mai târziu, va începe să mârâie. Curios lucru, dacă mă gândesc că acum 15 – 20 de ani, mulinetele care mârâiau erau catalogate, simplu, ”coffee grinders”.

Steez, MGXtreme și alte mulinete din magneziu – precauții în utilizare
După modelele TD-Z Type-R+, Steez aducea un nou nivel de rafinament, dar dacă foloseați mulineta cu năluci portante, fire textile groase la știucă, în vegetație, în maxim un sezon angrenajele începeau să ”mârâie”. Uzura se instalează mai repede în angrenajele din duraluminiu decât în cele din bronz. Dacă Type-R+ a făcut față pescuitului la știucă cu anumite năluci (linguri oscilante, topwatere de maxim 3/4 oz., voblere shallow diving și ocazional spinnerbaituri), modelele Steez le-am folosit cu predilecție la șalău, și încă se țin bine. Din aceleași motive am păstrat și MGXtreme pentru șalău.

Transfer de performanță: LTZ -> MGXtreme
MGXtreme are același corp și același capace laterale cu Revo LTZ, între acestea diferă tipul frânei de lanseu centrifugală (IVCB) pentru MGX, și magnetică liniară pentru LTZ. Deci, dacă înlocuim mecanismul frânei din capac și tamburul cu unele de LTZ, obținem un LTZ cu corp din magneziu, și nu aluminiu. Asemenea seriei LTX, dar cu o greutate și mai redusă.

O diferență majoră: frâna magnetică de lanseu
Ansamblul frânei magnetice Magtrax poate fi comandat prin intermediul unui magazin local de la producătorul Pure Fishing Japan sau de la tunerii JDM Office ZPI”, care oferă un sistem de frânare aftermarket similar, sub denumirea Pro Spec Mag Kit.

Acest kit a fost utilizat la modificarea seriilor LT și LTX din generația 3 de mulinete BFS destinate pieței nipone – frâna magnetică din fabrică era prea slabă pentru aplicații finesse și năluci UL, de aici a apărut necesitatea unui upgrade. Eu am intrat în posesia unui ansamblu complet, de fabrică, ceva mai scump decât kitul ZPI”, dar care conținea și cămașa exterioară.

Iată ce am avut de făcut
1. Am setat butonul de reglaj exterior al frânei la minimum:

2. Am desfăcut cele 3 șuruburi care fixează mecanismul frânei de lanseu în capacul lateral:

3. Atât mecanismul frânei centrifugale, cât și cel al frânei magnetice au aceeași cămașă exterioară și sistem de ajustare conectat la butonul de reglaj extern. Pentru că am avut un mecanism complet de LTZ, nu am făcut decât să îl înlocuiesc pe cel centrifugal cu cel magnetic. Înainte de a monta noul sistem de frânare, am adăugat puțină unsoare ZPI” F-0 pe părțile în mișcare:

4. De asemenea, reperul piesei rotative din centru trebuie aliniat ca în imagine (pentru sincronizare între setările butonului de reglaj exterior, aflat în poziție minimă, și componenta interioară, aici de față):

5. Am pus șuruburile la loc – regula de aur este ”right to tight”, adică să nu exagerați cu o înșurubare mai strânsă decât cea inițială, pentru că riscați să stricați filetul. În cazul de față, capacele laterale sunt produse dintr-un carbon compozit denumit C6 de către Abu Garcia, un trend urmat în egală măsură de ceilalți mari producători, fiecare cu propria rețeță și denumire de marketing (Zaion pentru Daiwa și CI4+ pentru Shimano). Trecerea de la aluminiu sau magneziu la materialele compozite s-a făcut pentru a scădea greutatea mulinetelor. Dincolo de scopul declarat, bănuiesc că această soluție scade costurile de producție, oferind o nouă marjă de câștig producătorilor.

6. În mare, eficiența unei mulinete BFS stă în 2 componente: un sistem de frânare cât mai eficient și un tambur cât mai ușor. Așadar, am adăugat un tambur de la seria LTZ (în imagine este cel ultra shallow, cu capacitate 50 de metri de 0,23 mm/6 lbs.). Partea circulară de culoare neagră este inductorul metalic, asupra căreia magneții din neodim (cei mai puternici magneți permanenți existenți) exercită forța magnetică:

7. Și asta a fost tot. În weekendul imediat următor, am testat și pescuit cu ”noua” mulinetă, căreia i-am spus… BFXtreme Performanțele sunt aceleași cu ale LTZ-ului, cu diferența sesizabilă a greutății reduse. Cum pentru BFXtreme am cumpărat și un tambur LTZ mai adânc, dedicat firelor între 0,23 (8 lbs.) și 0,26 (10 lbs.) și situațiilor de pescuit cu năluci ușoare la șalău, mulineta poate îndeplini și funcții de ”power finesse”.

După cum puteți observa în imaginea imediat următoare, MGXtreme și LTZ sunt atât de compatibile în ceea ce privește șasiul, încât am putut schimba capacele laterale între ele. Fiecare capac trebuie însoțit de tamburul aferent frânei de lanseu conținute – tamburul de MGXtreme nu va funcționa în LTZ și nici viceversa. Am făcut schimbul doar în scopuri demonstrative, fiindcă estetic, nu ar fi prima mea alegere:

Considerații… centrifugale
Iată care sunt diferențele dintre cele două sisteme de frânare: IVCB (Infinitely Variable Centrifugal Brake) de la MGXtreme conține o placă metalică pe suprafața căreia acționează brațele cu greutăți centrifugale de pe lateralul tamburului. Butonul reglajului exterior apropie sau depărtează placa de brațele centrifugale, mărind sau scăzând forța de frânare.

În cazul Revo MGXtreme, am auzit de utilizatori nemulțumiți de performanțe inconsistente ale sistemului de frânare, care nu putea opri formarea perucilor nici la setări maxime. Personal, nu am experimentat așa ceva, dar tamburul care cântărea aproximativ 10 grame fără fir devenea destul de greu odată încărcat cu backing textil plus 60 – 70 m de fluorcarbon. Inerția destul de mare îl făcea utilizabil cu năluci de la 7 grame în sus, iar eu aveam nevoie de o altă mulinetă BFS.

Diferențele dintre cei doi tamburi sunt evidente de la prima vedere: brațele sistemului centrifugal IVCB versus inductorul metalic al tamburului de Revo LTZ. Tamburul MGXtreme este mult mai adânc și mai greu, la aproximativ 10 grame. LTZ venea ”la pachet” cu 2 tamburi, unul ultra-shallow (50 m/8 lbs.), dedicat BFS, și altul shallow (100 m/8 lbs.). Tamburul de LTZ din dreapta imaginii este varianta mai adâncă, dar cu o greutate redusă, de numai 8,3 grame:

Magnetismul e indubitabil și irefutabil mai atrăgător pentru BFS
Spre deosebire de IVCB, sistemul magnetic utilizează exclusiv forța magnetică liniară pentru a frâna tamburul pe întreaga durată a lansării. Această frână acționează constant, iar intensitatea forței magnetice poate fi crescută sau scăzută prin reglajul părții mobile a mecanismului, care apropie și depărtează magneții de inductorul tamburului, în funcție de răsucirea butonului extern. Nu există părți în contact, nici variații în eficiența frânei magnetice, care se dovedește superioară în control pentru lansarea greutăților între 2 și 5 grame, în comparație cu modelul centrifugal (ceva ce Shimano a înțeles abia după două generații centrifugale de Aldebaran).

De asemenea, dacă vreți să încercați skipping cu BFS, frâna magnetică este absolut necesară. Iar în lanseurile normale sau de tip pitching, reglajul exterior funcționează foarte rapid: setați butonul de la mijloc în sus pentru casting sau la minimum pentru pitching. Mă refer de plastice de 3-4 cm, cârlige offset de mici dimensiuni și greutăți între 2 și 5 grame.

Revo BFXtreme: thumb-free performance
Sistemul de frânare de LTZ funcționează atât de eficient împreună cu tamburul BFS, încât nu trebuie să controlez viteza tamburului cu degetul nici în timpul lanseului, nici atunci când năluca atinge apa! Am pescuit deja de 3 ori cu BFXtreme, iar rezultatele mi-au întrecut așteptările. Iată câteva secvenţe din timpul testelor şi al pescuitului la biban cu BFXtreme:

Frâna mulinetei trebuie să fie fluidă dar și puternică, și atât MGXtreme, cât și LTZ oferă cele mai mari valori la acest capitol: 5,5 kgf. Pescuim cu BFS în copaci scufundați, printre pilonii fostelor pontoane, facem skipping sub pontoane – și de mult ori, se întâmplă să dăm peste surprize mai mari decât bibanii căutați, ca în filmul de mai jos. Pescuit la biban în ape libere sau pitching în heavy cover? No problemo pentru BFXtreme:

Articolul Revo BFXtreme modding apare prima dată în andreizabet.ro.

Primele mulinete aveau bucșe
Acum mulți ani și mulți rulmenți, pe vremea când descopeream baitcastingul, prima mea mulinetă era o Abu Garcia Ultra Cast low profile (modelul este cel din imaginile alăturate), care nu avea rulmenți la capetele axului tamburului, ci niște bucșe (ori lagăre) din bronz. În vremurile respective, nici pomeneală de Bait Finesse Style, dar cum-necum, cu acea mulinetă și o lansetă transformată din spin în cast, reușeam să pescuiesc bine-mersi cu jiguri de 5 grame la biban, pe Lacul Tei.

Câți rulmenți? Unul! Dar bucșe? Oho…
Înainte de epoca rulmenților metalici și a celor cu microbile ceramice din carbură de siliciu (SIC), bucșele din bronz echipau mulinetele cu tambur rotativ sau baitcasterele. Refuz să le denumesc ”multiplicatoare” deoarece atât baitcasterele, cât și mulinetele de spinning au raporturi de multiplicare a recuperării între 5.0:1 și 9.0:1. Deci toate sunt… multiplicatoare.

Ce facem boss, repetăm istoria?
Iată că la ICAST 2017, compania americană 13 Fishing, care este un jucător tânăr pe piața echipamentelor de pescuit, vine cu noul Concept Zero Bearings. Practic, producătorul a creat o mulinetă fără rulmenți clasici, înlocuindu-i cu bucșe dintr-un ”polimer din era spațială”, la dezvoltarea căruia a lucrat cu o altă companie americană timp de un an și jumătate. Toate-s vechi și nouă toate… Practic, este o reiterare a vechilor bucșe, însă diferența de performanță este dată de materialul polimeric cu proprietăți unice, conform spuselor producătorilor.

Deci, înapoi în viitor, înapoi la şaibă?

Cum lansează in ”real life”? Acesta e cel mai ”necosmetizat” video pe care l-am găsit, filmat în parcarea de la ICAST:

Există și filmele de promovare, cu pescarii de bass profesioniști sponsorizați de 13 Fishing. În primul, Brandon Coulter pare impresionat de ”noua jucărie”:

În al doilea, Stetson Blaylock:

Filmul nr. 3 îl are ca guest star pe David Lefebre, un alt basspro din campionatul Bassmaster ELITE:

Principiul de funcționare: bucșe pline dintr-un polimer ”space-age”
Pe scurt, axul tamburului se învârte, la extremități, pe două bucșe de culoare verzuie. Producătorul susține că este cea mai silențioasă mulinetă de cast. În filmulețele pe care le-am urmărit, ”portocala mecanică” pare tăcută, dar numai pe recuperare. În lansare, sună ca orice altă mulinetă cu rulmenți clasici, fiind destul de gălăgioasă. De asemenea, 13 Fishing susțin că mulineta lansează cu 20% mai departe decât celelalte (probabil se referă la mulinetele marcă proprie) și cu mai puțin efort. Oare Daiwa cu lineguide TWS și tambur SV ce să mai susțină?

Orice tehnologie nouă stă sub semnul… întrebării
Mă întreb ce se întâmplă cu disiparea căldurii produse de frecarea axului în bucșa din polimeri? Căldura înseamnă dilatarea materialului și, în timp, poate deteriora capetele axului. Rulmenții obișnuiți se încing la fiecare lanseu, iar unul din rolurile-cheie ale uleiului conținut sau reîmprospătat constant este de a scădea temperatura/disiparea căldurii, nu doar de reducere a frecării mecanice. Care ar fi uzura ambelor părți în contact? Cum afectează acești factori fiabilitatea mulinetei pe termen mediu și îndelungat? Iată doar câteva nedumeriri la care vom afla răspunsul odată cu lansarea Concept Z și a bucșelor polimerice.

Specificații la prima vedere
Tamburul este adânc, făcut să țină mult fir de 12 lbs., ca pentru pescarii americani. Toate demonstrațiile video conțin lanseuri cu năluci ce par să aibă de la 3/8 oz. (10 g) în sus. Este o mulinetă pentru năluci Medium Heavy, deși cineva spunea că urmează să o testeze cu un shaky head și plastice ușoare. Frâna de lanseu este centrifugală și nu are ajustare exterioară, deci trebuie desfăcut capacul lateral pentru reglaje. Frâna mulinetei oferă valori destul de mari, 22 lbs. forță (aproximativ 10 kgf). No comment despre culoare, decât că mi-a inspirat numele de ”Portocala mecanică”, după celebrul film omonim al lui Stanley Kubrick. De menționat că produsul Concept Z nu a câștigat titlul ”Best of show”, care a fost atribuit seriei de baitcastere Shimano K. Oamenii discută că astfel de expoziții atribuie premiile cu mult înainte să înceapă, însă majoritatea pescarilor este sensibilă la medalii și titluri.

Prețuri și disponbilitate
Prețul mulinetei conform producătorului și e-tailerului TackleWarehouse este de $199.00 la pre-comandă, pentru că mulineta va fi disponibilă, pare-se, abia din 2018. Pare a fi destul de mult timp de la anunțarea noutății și până la producția de serie.

Filmul nr. 4 prezintă avantajele utilizării în saltwater și nu numai:

Conceptul Z este cu siguranță atractiv pentru pescarii de saltwater – rulmenții expuși apei sărate cedează de obicei primii iar o mulinetă fără rulmenți oferă întreținere mai ușoară și durabilitate în timp, cel puțin pe hârtie.

Din acest film, distanțele nu arată impresionante, cel puțin așa văd eu. Nălucile lansate sunt destul de mari, grele și, mai ales, aerodinamice:

Aș zice să luați informațiile cu ”a grain of salt”, până când vom avea primele reacții de la pescarii obișnuiți, care vor apărea după punerea în vânzare a mulinetei, probabil pe TackleTour, care a acoperit deja știrea, echipa lor fiind prezentă la ICAST, ca în fiecare an..

13 Fishing se străduiește de ceva vreme să se alăture ”The Big 3”, adică celor trei mari producători mondiali, aflați în topul preferințelor nord-americanilor – Abu Garcia, Daiwa și Shimano. 13 Fishing fac evidente eforturi de a inova și acesta s-a putea să fie un prim pas în competiția cu liderii în domeniul mulinetelor de baitcasting.

Bucșele ”magice”, disponibile și separat
Și mai interesant este anunțul că bucșele polimerice vor fi vândute și separat, pentru tuneri și entuziaști, la prețul de $11.00 bucata. Prețul rulmenților aftermarket variază între $12 și $19 pe bucată, în funcție de specificații și performanțe. Pentru cine nu vrea să dea banii pe mulinetă, există și varianta să încerce mai întâi ”bucșele polimerice magice” ale celor de la 13 Fishing. Rămâne să aflăm raportul veridic dintre marketing și performanțe reale ale acestor bucșe. Pentru moment, aplicabilitatea lor mi se pare restrânsă la mulinete din clasele MH și H, pentru casting și pescuit cu năluci de la 10 grame în sus. Personal, nu cred că segmentul Bait Finesse are cum să beneficieze de pe urma lor.

Așteptăm în continuare viitorul, când poate că vor apărea primii ”rulmenți magnetici” și alte invenții care nu mai par chiar atât de S.F., din moment ce uleiul magnetic dezvoltat de NASA este deja o realitate, fiind folosit de cei de la Daiwa în mulinetele lor.

Articolul Concept Z sau mulineta cu ZERO rulmenți apare prima dată în andreizabet.ro.

La show-urile de la Osaka şi Yokohama, marii producători niponi precum Shimano, Daiwa şi alţii anunţă, la început de an, produsele noi pentru consumatorii din toată lumea. Abu Garcia, parte a holdingului Pure Fishing, şi-a făcut în ultimii ani o revenire destul de impresionantă în „The Big 3”, o dată cu modelele BFS dedicate JDM (Japan Domestic Market), apoi cu produsele de clasă MH, H şi XH de la antipozi, pentru că piaţa nord-americană este în continuare cea mai mare din lume.

În SUA, trendul BFS nu este atât de răspândit (încă), echipamentele de casting Medium-Heavy şi Heavy reprezentând mare masă a comerţului. Cu modelele Revo Toro Beast, Abu a captat atenţia atât a pescarilor de swimbait din SUA, cât şi a celor de muskie, pentru că noua generaţie de mulinete, lansată anul trecut, s-a dovedit a fi foarte fiabilă şi performantă în utilizarea îndelungată cu năluci grele şi portante.

Pentru acest an, Daiwa Japan anunţă câteva noi apariţii în seriile deja consacrate Steez (vârful de gamă) şi Tatula (clasa medie dar extrem de performantă).

Daiwa Steez A TW urmează să fie lansată în martie, cu un preţ recomandat de 46,200 JPY, şi va fi disponibilă în următoarele rapoarte de recuperare: 6.3:1 (1016H) şi 7.1:1 (1016SH). Pentru că noua serie va fi construită din duraluminiu, greutatea va fi ceva mai mare decât a modelelor din magneziu: 190 de grame (6.7 oz.). Lungimea manivelei va fi de 90 mm, iar tamburul din duraluminiu G1 va avea inductor pentru sistemul de frânare Magforce-Z şi o capacitate de 100 m de 16 lbs. (aproximativ 0,33 mm). Rulmenţii sunt în număr de 8 + 1, mai puţini decât la Steez SV TW, însă corpul este mai rigid datorită construcţiei din aluminiu. Diametrul tamburului este acelaşi cu tamburul SV folosit în seria mai scumpă, deci un „hot swap” sau înlocuire pentru greutăţi ceva mai mici va fi posibilă, se pare.

În filmul de mai jos, câţiva dintre pescarii din turneul american Bassmaster Elite Series implicaţi în Project-T, şi sponsorizaţi de Daiwa (Randy Howell, Brent Ehrler, Ish Monroe), expun avantajele noului model. Dincolo de enunţurile publicitare, performanţele mulinetelor sunt adevărate, fiindcă de la ultimele două inovaţii importante (line guide-ul TW şi tamburul SV), Daiwa se situează printre „fruntaşele întrecerii” de „Cine dă mai departe şi mai uşor cu un baitcaster”, cel puţin cu năluci din clasele ML (Medium-Light) până la MH (Medium-Heavy).

Veste bună pentru fanii Tatula: Daiwa primeneşte populara serie cu specificaţiile SV TW, ceea ce înseamnă că tamburul SV (Stress Free Versatile), care oferă un control mai eficient al perucilor, dar şi posibilitatea de a lansa năluci mai uşoare, de până la 3,5 grame, este acum disponibil în seria Tatula. Sistemul TW (T-Wing) completează pachetul, care trebuie să spun că arată ceva mai rafinat decât prima generaţie lansată pe piaţa americană, din care deţin şi eu 2 bucăţi. Din specificaţiile modelului 2017 amintesc: 6 + 1 rulmenţi, 3 rapoarte de recuperare disponibile (6.3:1, 7.3:1 şi 8.1:1), greutate 200 de grame, lungimea manivelei 80 cm, capacitate tambur între 40 – 80 m de 16 lbs. sau 0,33 mm (40 m reprezintă cantitatea minimă recomandată de fir pentru a lansa năluci mai uşoare cu aceeaşi mulinetă şi este o abordare a celor de la Daiwa încă de la primii tamburi SV disponibili în generaţiile vechi de Steez; în termeni simpli se traduce prin „umple tamburul până la jumătate cu fir”).

Interesantă este strategia de marketing şi de poziţionare în mintea consumatorului: SKIPPING for EVERYONE. Wooow! Nu neg că tamburul SV al celor de la Daiwa este posibil să dispună de cel mai avansat sistem de frânare, însă până la „skipping pentru toată lumea” e un drum greu de străbătut. Încă nu s-a inventat mulineta care să dea singură lanseuri de skipping, deci tot utilizatorul trebuie să înveţe tehnica şi să se antreneze îndelung „pe nervii lui”.

Un prim film de prezentare a noii serii Tatula SV TW puteţi urmări în continuare:

Mai multe informaţii găsiţi sau veţi găsi pe site-ul oficial de expoziţie al celor de la Daiwa Japan http://www.daiwa.com/global/ja/fishingshow/2017ss/

Eternul competitor Shimano, care a început în 1921 prin a produce biciclete şi în special angrenaje, continuă să ţină isonul Daiwa şi vine cu produse noi în 2017 care par foarte atrăgătoare din specificaţiile iniţiale. Shimano continuă „aventura magnetică” BFS printr+o alternativă mai ieftină la Aldebaran BFS XG, Scorpion BFS XG, şi, atenţie, cu noua Calcutta Conquest BFS HG, o mulinetă round profile orientată spre segmentul de bait finesse. Se pare că Shimano a înţeles, în cele din urmă, superioritatea sistemelor de frânare magnetică în comparaţie cu cele centrifugale, în cazul aparte al mulinetelor BFS.

Dintre noile modele, Conquest-ul BFS atrage atenţia cu sistem magnetic ajustabil exterior şi specificaţii cel puţin interesante: frână magnetică FTB (Finesse Tune Brake), aceeaşi ca în Aldebaran şi în curând în Scorpion BFS XG, 12 + 1 rulmenţi, tambur S3D de capacitate 45 m de 8 lbs. (0,23 mm), greutate 200 g. Preţul mai mult ca sigur va fi reprezentativ pentru gama high end.

O altă piesă interesantă este Scorpion BFS XG, care va oferi tamburul şi frâna magnetică din Aldebaran, probabil la un preţ mai accesibil decât modelele high end. Cred că va fi o mulinetă care va merita o… investigaţie mai amănunţită din partea mea, dar numai după achiziţionarea unui Abu Revo BFS – încă nu m-am hotărât asupra modelului fiindcă am 3 la alegere: LTX BF8, ALC BF7 şi noul LT7!

Modelele Shimano 2017 vor fi lansate după cum urmează:
– Chronarch MGL în februarie
– Conquest BFS model LH (Left Hand) în februarie, RH (Right Hand) în mai;
– Scorpion DC în februarie (RH) şi aprilie (LH);
– Scorpion BFS în mai.

Lista produselor Shimano 2017 o puteţi găsi pe site-ul oficial Shimano Japan. Clic pe link-ul http://fishing.shimano.co.jp/product/s/2017new/index.html

Abu Garcia Japan a lansat anul trecut noua generaţie Revo, iar în 2017 extinde platforma cu noi modele mainstream, care i-au adus vânzări serioase în trecut pe piaţa JDM. Este vorba de model Abu Garcia Revo LT7, actualizat pentru acest an: o mulinetă BFS din categoria de preţ „affordable”, cu un tambur în greutate de aproximativ 8 grame (la fel ca modelul vechi), corp din aluminiu, 6 + 1 rulmenţi HPCR şi alte bunătăţi sub capotă. De remarcat este noul profil jos, de numai 38 mm înălţime, caracteristic întregii generaţii Revo 5, sistemul de frânare magnetic Magtrax III, cu suficiente locaşuri pentru magneţi, identic cu sistemul modelelor ALC BF7 şi LTX BF8 şi angrenajele din bronz Duragear, care ar trebui să fie mai rezistente în timp decât cele din duraluminiu dispnibile pe BF8 şi BF7. Greutatea a scăzut de la cele 174 g ale modelului anterior, la numai 166 g, puterea frânei este de 5,5 kgf, raportul de recuperare 7.1:1 (maxim 71 cm per tur de manivelă) iar capacitatea tamburului 100 m de 8 lbs., întocmai ca vechiul model (capacitate echivalentă cu tamburii de Daiwa Pixy, dar la o greutate mai scăzută pentru tamburii Abu, deci avantaj „la serviciu” Abu). Acesta va fi BFS-ul „omului chibzuit”, să nu-i spunem sărac, care în opinia mea oferă cea mai bună performanţă raportată la preţ. Fiindcă tamburii seriilor Revo BFS sunt compatibili şi interschimbabili (au acelaşi diametru de 32 mm şi lăţimi identice), se poate achiziţiona unul ultrashallow de BF7 sau BF8 şi se obţin aceleaşi performanţe, eventual cu bani mai puţini.

Sistemul Magtrax III este identic cu cel prezent pe modelele de vârf BF7 şi BF8, care permit configuraţii foarte diverse ale magneţilor, în funcţie de plaja de gramaje lansate.

Iată setarea recomandată pentru greutăţi de până în 3 grame (greutate totală) de tipul jigurilor: 4 magneţi Neodim de 3 mm + 5 magneţi de 1,5 mm poziţionaţi ca în imagine. ATENŢIE: magneţii se aranjează cu polii intercalaţi pentru eficienţă maximă a forţei de frânare: N-S-N-S şamd.

Abu Garcia urmează abordarea practică a ultimilor ani, în care o singură platformă cu două tipodimensiuni de mulinetă serveşte drept bază comună pentru toate modelele. Pentru business este eficient din punctul de vedere al costurilor de producţie (matriţe similare, piese identice produse din materiale diferite în interior), iar pentru utilizatorul final asta înseamnă libertate de tuning cross-platform: pot lua un tambur de la modelul high-end BFS ALC BF8 şi-l pot folosi în modelul mai ieftin LT7 sau în noile LV7 sau LC6.

Cele două mulinete împărtăşesc acelaşi frame cu modelele de dimensiuni medii din seria Revo 5 lansată în 2016.

Abu Revo LV7

• Greutate scăzută 166 g
• Corp din duraluminiu X-CRAFTIC
• Sistem de frânare Magtrax III
• Angrenaje din bronz Duragear
• Tambur de diametru Φ32 mm
• Frână multi-disc din carbon
• Design Infini-spool al tamburului
• Rulmenţi HPCR (High Performance Corrosion Resistant)

Raportul de recuperare (7.1:1) şi capacitatea tamburului (100 m de 0,31 mm sau 14 lbs.) o recomandă ca un model Versatil (de aici şi iniţiala din denumire) pentru nălucile de bass de la hard baituri la monturi Texas. şi chiar pentru aplicaţii de saltwater din clasa Light. Greutatea este aceeaşi la toate noile modele: doar 166 de grame.

Abu Revo LC6 are specificaţii identice cu LV7 cu excepţia raportului de recuperare de 6.4:1, ceea ce o recomandă pentru crankbaituri şi spinnerbaituri.

Abu Revo LV7: ca în ultimii ani, schemele cu accente de culoare diferite de la model la model sunt făcute pentru a evidenţia viteza de recuperare. Astfel, LV7 are accente de culoare roşie, pentru high speed retrieve…

… în timp ce LC6 are culori mai puţin ţipătoare: auriul relativ comun, care indică un raport de recuperare normal, de numai 6.4:1.

O noutate prezentă în toate modelele 2017 este hook keeper-ul rabatabil integrat în partea frontală a mulinetei. Mulţi pescari agaţă năluca nu de inelele lansetei, ci de mulinetă, deteriorând în timp acoperirea/vopseaua. Nu ştiu cât de rezistent este noul hook keeper integrat, dar pare cel puţin ingenios.

Chiar dacă nu mai este o noutate, sper că pentru mine va fi anul acesta, deoarece îmi trebuie o altă mulinetă de swimbaituri XXH şi am pus de ceva vreme ochii pe un Abu Garcia Revo Toro Beast REVO T2 BST51-HS. O minimă prezentare puteţi urmări în filmul de mai jos. După multă cercetare pe formurile pescarilor de muskie şi ale swimbaiterilor din SUA, se pare că nu e doar publicitate, ci mulineta este „pe bune” şi rezistă cu brio torturii la care o supun pescarii de muskie.

Revin curând cu alte noutăţi din lumea echipamentelor de pescuit, după show-urile producătorilor niponi de la Osaka şi Yokohama, în măsura în care voi obţine poze reale de la cele expoziţii şi alte informaţii de actualitate. Shopping inspirat şi fir întins în 2017!

Articolul Noutăţile 2017: Bait Finesse System e pe val! apare prima dată în andreizabet.ro.

Acum câteva luni căutam un blank capabil să arunce între 1 și 8 – 9 uncii, adică între 30 și 230 – 260 de grame, fiindcă voiam să pescuiesc la știuca noastră cu swimbaituri de 25 cm lungime și cu o greutate în jurul a 6.5 oz sau 185 de grame – celebrele DEPS Slideswimmer 250, printre altele. Pescuitul cu swimbaituri este tot mai practicat în lume fiindcă aduce capturi capitale și uriașe de bass, însă necesită rezistență și nervi de oțel. După ce m-am documentat serios pe temă, am aflat că atacurile exemplarelor-record de bass asupra big bait-urilor sunt destul de rare, deci rata capturilor este scăzută… iar în apele noastre, și mai sărace în știuci mari, cu atât mai greu este și va fi.

Swimbaiturile cu care am pescuit în trecut nu depășeau dimensiuni de 18 cm și greutăți de 85 de grame. Cum anul ăsta am decis să las prostiile deoparte și să trec la categoria supergrea, aveam nevoie de o lansetă capabilă să arunce năluci de 200-300 de grame măcar 30 de metri, ca să pot acoperi cât mai multă apă. Așa a început proiectul The Dark Side.

Imakatsu Javallon Hard sau Gan Craft S-Song 115 sunt swimbait-uri decente, care nu depășesc 40 și ceva de grame. Abia când vezi cum arată un DEPS Slideswimmer 250, îți dai seama că ai nevoie de o cu totul altă lansetă, una capabilă să catapulteze 200 de grame fără să se îndoaie ca un stick UltraLight. Vara asta, pe Lacul Varlaam, am speriat vreo două știuci din mal cu Slideswimmer-ul 250 Nu-i nimic, aștept momentul când swimbaiturile mele se vor întâlni cu niște exemplare supradimensionate, care consideră un ”baboi” de 25 cm și 200 de grame o pradă ușoară cât un mic dejun.

În teorie, cu cât mai mari swimbaiturile, cu atât mai bine, fiindcă ar trebui să prindă și pești pe măsură. În cazul bassului, am înțeles că DEPS Slideswimmer 250 ar deține recordul de bassi de peste 10 lbs. (4,5 kg) capturați la nivel mondial. Cum la noi bassul încă nu a scos nasul, am decis să încerc cu cele mai mari swimbaituri la știucă… atât în Deltă, cât și pe lacurile din apropierea Bucureștiului. O să vă ține la curent, doar pentru asta am creat o categorie complet separată pe site – Swimbait Freakz.

Sub imperiul filmelor cu vânătorii de trofee de pe YouTube (Butch Brown e unul), după căutări, discuții și oscilații între diverși producători, am găsit blank-ul dorit. E vorba de SWB808-1 IM produs de noua companie a lui Gary Loomis, North Fork Composites (prescurtat NFC). Specificații: lungime 8 picioare (2,43 m), greutate 118 grame, putere de aruncare 1/2 – 8 oz. (14 – 227 grame), fir recomandat 20 – 40 lbs., acţiune Moderat-Rapidă. Orice blank dintr-o bucată adus din SUA presupune, pe lângă transportul exorbitant, și taxe vamale mari.

Tot căutând pe net, am găsit un magazin cu componente de rod building în Franța, www.rodhouse.fr, care avea blank-ul în stoc. L-am comandat și 3 zile mai târziu, curierul de la FedEx îmi aducea la birou tubul cu blank-ul intact în interior. Ulterior, am aflat că băieții de la Rodhouse sunt și distribuitorii produselor NFC în Europa. Deși blank-ul venise cu un sticker greșit, cei de la Rodhouse au discutat cu NFC USA și 2 săptămâni mai târziu aveam sticker-ul corect acasă.

Iată o comparație între SWB808-1 IM de la NFC și REVSB710-H de la Rainshadow. Cum blank-urile sunt de puteri asemănătoare, și curbele de flexare sunt oarecum similare, dar cu mici diferențe. Blanks Comparator este un instrument util pentru a afla cum se va comporta lanseta cu o sarcină de 200 de grame, 400 sau 1,8 kilograme, de exemplu.

Foarte utilă este aplicația dezvoltată de Rodhouse, Blanks Comparator, în care poți compara 2 sau mai multe blank-uri din punct de vedere al acțiunii și al încărcării statice – ca să afli cât de puternic sau nu este un blank și cum flexează sub acțiunea anumitor gramaje. Acest lucru a fost posibil numai datorită unor teste îndelungate cu greutăți diferite și photo session-uri multiple ale fiecărui blank.

Băieții de la Rodhouse nu sunt doar niște comercianți puși să câștige bani, ci sunt pescari pasionați de sportul cu lanseta și de rod building, și au grijă de fiecare client care cumpără de la ei, printr-un customer service de excepție. Oamenii își onorează brandurile pe care le reprezintă și clienții. În opinia lor și a altora, blank-ul NFC poate duce ușor până la 11 oz. sau 330 de grame – am discutat cu alți utilizatori din Franța și mi-au confirmat că pescuiesc frecvent NFC SWB808-1 IM cu swimbaituri Savage Gear Line Thru 3D Trout 30 cm, care cântăresc 300 de grame.

Evident că pentru un asemenea blank de dimensiuni ”mamutice” aveam planuri la fel de grele, de la funcționalitate la aspect. Voiam să-i dau un nume, cum fac japonezii cu lansetele lor. Am căutat ceva timp și am găsit, într-un final, ”The Dark Side”, şi pentru că sunt fan Star Wars. Completarea a venit firesc, din moment ce lanseta urma să o construiască Împăratul Laurențiu Andronic: The Dark Side – built by The Emperor În definitiv, aveam un blank extrem de potent şi ce poate fi mai puternic decât Partea Întunecată a Forţei?

Încântat de cum se lega conceptul, mi-am creat singur logo-ul iar băieții de la Rodhouse mi l-au printat pe un sticker special și mi l-au trimis rapid în România.

După jdemii de încercări, am ajuns la o variantă finală mulțumitoare: am adăugat line-ul Built by The Emperor, spart în două, deasupra şi dedesubtul logo-ului. Soarele negru din mijloc reprezintă simbolul Sith, însă pentru a restrânge stickerul, am sucit puţin simbolul pe diagonală.

Am încercat mai multe designuri intermediare ale mânerului-spate sau rear grip… însă anumite rute au fost anulate de diferenţele prea mari de diametru între EVA şi tuburile din carbon, motiv pentru care am renunţat la a monta carbonul la mijlocul grip-urilor din spumă EVA şi am ajuns la soluţia din schiţa următoare.

Între desenele originale şi produsul finit au intervenit modificări: eu îmi imaginam cum să arate iar Laurenţiu îmi spunea ce se poate şi ce nu. Astfel că front grip-ul a devenit rear grip, cu o adâncitură şlefuită în spuma EVA, cum aveau vechile lansete Evergreen Temujin Crossfire şi The Amazon Flip.

Pentru mâner aveam tot felul de idei pe care le-am pus sub formă de schițe desenate pe caiet. Pentru că lanseta urma să se numească The Dark Side, mânerul nu putea să aibă un design banal, ci îl voiam cât mai High-Tech, să aibă ceva dintr-un lightsaber hilt. Așa că am decis să fac un mâner split, combinat între EVA de culoare neagră și tuburi din carbon împletit. Îi dusesem deja blank-ul lui Laurențiu, iar când l-am sunat să-i povestesc ideile mele despre mâner, mi-a spus că va fi greu să-l facem după cum vreau. Pe cotor, blank-ul avea un diamentru de peste 20 mm, însă lipsa winding check-urilor de asemenea dimensiuni era cea mai mică dintre probleme. Mandrinele obișnuite nu puteau fi adaptate fiindcă aveau un diametru interior mic. Deci, trebuia o mandrină cu interior de aproximativ 20 mm – uriașă chiar și după standardele lansetelor din categoria Heavy.

Laurențiu a făcut necesarul componentelor și, după ce m-am hotărât asupra inelelor (am ales Fuji K Titanium Torzite cu două picioare), a trimis comanda la japonezi. În privința winding check-urilor, urma să prelucreze niște inele din aluminiu pe care le găsise, și care se potriveau cât de cât cu tuburile din carbon, câte unul pentru fiecare din cele două grip-uri separate ale mânerului tip split (care lasă să se vadă blank-ul între cele două grip-uri).

Din cauza diametrului extrem al blank-ului, winding check-urile au fost o adevărată provocare, însă Împăratul le-a scos din nimic şi a făcut din ele accente unice în designul lansetei. Şi asta pentru că nu am vrut un simplu matisaj şi nişte epoxy ca elemente decorative.

Inelele Fuji K Titanium Torzite sunt cele mai uşoare din lume. Setul de 12 inele cântărea 3,4 grame înainte de prelucrare…

… şi „decât” 3,2 grame după polizarea tălpicilor.

În fiecare fază a procesului de creație dar și de construcție și asamblare propriu-zisă a lansetei custom, Laurențiu Andronic a fost mai mult decât profesionist, de la A la Z, în cele mai mici detalii. Și-a notat tot ce discutam și fiecare pas ori modificare stabilită împreună, de la lungimea mânerului, culoarea aţei de montaj, culoarea vopselei şi a flake-ului pentru mandrină (custom paint) şi până la alezarea picioarelor inelelor, dimensiunile mânerelor din EVA şi aşa mai departe. Mi-a trimis fotografii de calitate pe durata întregului proces, documentând vizual fiecare fază. Înainte de fiecare decizie majoră, m-a sunat și am întors problema pe toate părțile, pentru a fi siguri că alegem cea mai bună rezolvare tehnică. Mi-a cerut să-i duc inclusiv mulineta dedicată lansetei, o Daiwa Lexa 300HL, ca să verifice poziționarea inelelor și curgerea firului prin inele în testul de încărcare statică. Custom rod building at its best!

În combinaţie cu tuburile din carbon, grip-urile mânerului începeau să capete formă, şi încă una foarte reuşită.

În privința aranjamentului inelelor, am vrut o setare spiral wrap, cu inelele răsucite în spirală, care pornesc de deasupra lansetei și ajung dedesubt. În cazul lansetelor ultra-heavy, spiral wrap-ul prezintă o serie de avantaje pe care nu le mai amintesc aici (le găsiți în review-ul despre lanseta EDGE by Gary Loomis, din secțiunea Best By Test).

În concluzie, Laurențiu Andronic a fost mai profesionist decât mulți rod builderi americani la care îmi construiam lansetele custom în urmă cu 15 – 20 de ani. Întrebarea este: mi-aș mai face o altă lansetă la Împărat? Răspunsul este bineînțeles afirmativ, și am un blank NFC pe care abia aștept să-l duc la ”Împărăție”! De data asta, proiectul va fi mai simplu, fiind vorba de un prototip NFC BB809-1, cu putere de aruncare mai mare, dar cu un design mai puţin conic decât în cazul lansetei despre care vă povestesc.

Ce a ieşit, vă invit şi pe voi să admirați:

Am fost un client dificil, nu numai că i-am dus un blank ”mastodontic”, dar am vrut să-mi creeze și un design complicat și aproape imposibil de executat din cauza dimensiunilor extreme ale țevii din carbon. În final, trebuie să spun că mânerul a ieșit incredibil de bine, senzațional chiar și pentru non-fanii Star Wars, iar Împăratul a depășit orice obstacole și a venit cu soluțiile creative realizabile. Am fost impresionat de rezultatul final și încă sunt, fiindcă Laurențiu Andronic a lucrat impecabil și a construit o lansetă custom cu adevărat excepțională: The Dark Side, custom built by The Emperor. Din câte îmi amintesc, lanseta finită cântăreşte aproximativ 203 grame, ceea ce pentru un swimbait stick de 8′, care lansează între 30 – 200 de grame şi chiar mai mult, până la 330 de grame (conform recomandărilor Rodhouse), este „periculos de bine”.

Laurenţiu Andronic este recunoscut nu doar pentru capturile capitale şi concursurile câştigate, ci şi pentru lansetele custom pe care le construieşte.

Dincolo de CV-ul impresionant de pescar de competiție și de titlul de Campion Național al Ligii Române de Spinning, Laurențiu Andronic este un ”constructor de lansete pe comandă” pasionat și extrem de meticulos. Puteți vedea unele dintre creațiile sale pe site-ul personal www.laurentiuandronic.ro. Indiferent de proiectul custom pe care-l aveţi în minte, puteţi fi siguri că Laurenţiu va face tot posibilul ca rezultatul final să fie cât mai aproape de ceea ce vă doriți.

În curând o să dau noul prototip de blank BB809-1 de la NFC în lucru la Împărat, deci saga The Dark Side of Fishing continuă cu un proiect şi mai „întunecat”. Forţa lansetelor de swimbait fie cu voi şi… pace în galaxia nălucilor XXL din cutie!

Articolul The Dark Side: custom built by The Emperor apare prima dată în andreizabet.ro.