În octombrie și noiembrie am prins Alte 2 știuci la metru pe Lacul Varlaam și am scăpat cel puțin încă 2, dacă nu chiar 3 mari. În pescuitul cu swimbaituri mă aștept la cel mult un ”big bite” pe zi, sau la 2 zile, ori la 3, sau până când se întâmplă, deci nu este un joc al numerelor. Swimbaiting-ul este acel stil extrem de totul sau nimic, ”hero or zero”, al riscurilor asumate dar și al recompenselor – high stakes, high rewards – care, pentru mine cel puțin, funcționează. Urmăriți în premieră filmul celor două capturi (94 cm și 97 cm și puțin peste 8 kg) din vlogul și articolul Alte 2 știuci la metru!

În căutarea ”the big bite”
Într-o conversație recentă, un prieten m-a etichetat drept ”moster hunter” datorită capturilor din ultimele luni. Nu știu dacă e așa, dar sincer, dacă nu-s în concurs, prefer să am un atac de știucă la metru într-o lună, decât să prind 15 mârlițe pe zi. Iată de ce pescuiesc numai cu swimbaituri mari, de 15, 20, 25 și 30 de centimetri (iar cele de 15 cm mi se par deja prea mici). Insight adevărat și unul din motivele pentru care îmi place swimbaiting-ul: în timpul pescuitului, gândul că fiecare lanseu îmi poate aduce următoarea știucă mare este extrem de motivant.

#heroorzero
Swimbaiting-ul este în egală măsură și un joc la care trebuie să stai bine cu nervii – fiindcă pot trece multe zile fără nicio prezentare, iar când ratezi o știucă mare la înțepare sau în dril, trăirile pot fi foarte intense, ca să nu spun mai mult. În acea zi de noiembrie în care am prins știuca de 97 cm cu 8 kg, am avut, la primele lanseuri ale dimineții, un atac senzațional, am înțepat și… lanseta nu s-a încovoiat, nici n-a rămas așa, ci firul a venit moale spre mine. Îmi tăiase din fața strunei de 35 cm și a plasticului de 20 cm! Nu vă închipuiți frustrarea prin care am trecut… însă am continuat să pescuiesc și la câteva ore după tăietură, am adus la minciog recordul personal al toamnei și al anului, știuca de 97 cu 8.

Alte 2 știuci la metru
Am prins știuca de 94 cm în a doua jumătate a lui octombrie. Am dedicat ceva timp Lacul Varlaam în toamna asta şi nu pot decât să mă felicit pentru insistenţă, deoarece am reuşit să descifrez tiparul de hrănire şi deja nu mai este o chestiune de ”dacă”, ci doar de ”când” va intra următoarea ştiucă mare. În septembrie am prins două şi am scăpat încă una mare, în octombrie am avut două big bite-uri, din care am concretizat unul singur, iar în noiembrie am prins una şi am scăpat altele două, dacă nu chiar trei.

După ce anul trecut am prins multe ştiuci de dimensiuni mici şi medii pe Varlaam, şi am scăpat un singur exemplar mare, am decis ca în toamna asta să schimb abordarea: swimbaiting only. Am ţinut cont şi de ceea ce am învăţat în primul an despre Lacul Varlaam, iar rezultatele s-au văzut.

În cazul ştiucii prinse în octombrie, iniţial am crezut că am un exemplar de talie medie în lansetă, dar după ce am apropiat-o de mal, mi-am dat seama că am nevoie de un minciog mai mare, așa că am apelat pentru a treia oară la ajutorul lui Brad Rădulescu, unul dintre cei doi admini de la Varlaam. Brad m-a ajutat să pun pe salteaua de primire frumoasa de 94 cm, m-a ajutat cu cu degorjarea, fotografierea și eliberarea capturii, lucruri pentru care îi mulțumesc încă o dată. Am început să pescuiesc ca la crap, cu saltea de primire, dar nici nu știți cât de bună e pentru ca peștele să nu mai stea pe pământ. O să-mi caut nu doar un minciog generos și serios, ci și o planșă de măsurare pe care să așez următoarele capturi.

Greu de prins
Toată știuca și ceilalți răpitori au venit în Lacul Varlaam pe cale naturală, odată cu inundarea fostei balastiere, iar în cei 9 ani de existență, au avut timp să crească mari datorită singurei reguli care contează: catch & release. Pe de altă parte, la cât de înțepate sunt unele exemplare mari de știucă, au început să se hrănească selectiv și destul de precaut. Au devenit mai educate, deci nu sunt ușor de păcălit să atace artificialele noastre. Cu atât mai interesantă este provocarea pentru mine, iar fiindcă am înțeles anumite lucruri legate de acest lac, am reușit, în această toamnă, să aduc în fața camerei 4 superbe exemplare de știucă.

Urmăriți în vlogul articolului Alte 2 știuci la metru filmul capturilor de la înțepare și până la eliberare (pentru o experienţă de vizionare la calitate maximă, selectaţi din meniu rezoluţia Full HD/1080p):

Apropo, primele 2 știuci la metru ale toamnei le puteți vedea aici.

97 în noiembrie și luna nu s-a încheiat
În noiembrie, am avut 3 big bite-uri, 2 în ziua în care am scos exemplarul de 97 cu 8, și încă una mare, scăpată după înțepare, cu un weekend în urmă. Evident că după incident am rămas până seara pe lac, însă n-am mai avut niciun țac, așa cum mă așteptam. Avusesem impresia că am înțepat-o bine, dar se pare, după urmele de dinți lăsate pe swimbaitul nou, că îl apucase cumva în cioc, iar ancora stinger n-a pătruns în gura osoasă. Asta e, uneori câștigă ele, dar chiar și așa, eu mă consider cel avantajat, fiindcă învăț ceva și din eșecuri. La știuca de 97, am apelat la Mădălin Barnea, admin al Varlaamului, care m-a ajutat cu minciogul, fotografiile și eliberarea știucii care avea o rană superficială și coloana aparent strâmbă – fie ca urmare a atacului altei știuci, fie din cauza vidrei care am înțeles că s-a aciuat pe lac. Mulțumesc pentru asistență, Mădălin!

Actualizare: duminică, 26 noiembrie, am prins încă o ştiucă mare pe Varlaam, dar o să vedeţi filmul capturării acesteia într-un articol viitor.

Alte 2 știuci la metru, un singur echipament
Echipamentul folosit în capturarea celor 4 știuci la metru ale toamnei a fost, de fiecare dată și fără reproș, ”flawless” cum ar zice pescarii de bass:
– lanseta EDGE Swim Bait 805-1 HM by Gary Loomis, combinația perfectă de putere, delicatețe a vârfului, senzitivitate și flexibilitate, care m-a făcut să renunț la majoritatea lansetelor JDM, peste care începe să se aștearnă uitarea (am și scos una la vânzare, vedeți pe grupurile de anunțuri de pe Facebook);


– mulineta Daiwa Tatula Type-R 100HL cu rulmenți ceramici Hedgehog Air Bearings, care lansează de cel puțin de 3 ori mai bine și mai departe decât costă, cu frâna centrifugal-magnetică Magforce-Z, care asigură un control impecabil al lanseului, fără peruci și, foarte important, fără a diminua distanța de lansare;
– firul Sunline în care am toată încrederea și care nu m-a dezamăgit niciodată, cel mai performant cu care am pescuit până acum.

Acesta este Game Fishing A to Z în viziunea mea și nici n-aș vrea să fie altfel.

Iată încă o dată că stilul preferat al multor pescari care caută exemplarele record de bass, swimbaiting-ul, dă rezultate de excepție și la ştiucă, pe apele noastre.