Many thanks to my partners in this adventure – Rodhouse, North Fork Composites, EDGE Rods and Canon – that helped me to land some spectacular, exotic or big catches and to capture the beauty of angling from my perspective: game fishing A to Z. Alex Maslov, Gary Loomis, Goulven Dolle, Nicole Ivana Darland and Steve Pitcock – you rock!

How was Year 1: for the first time in Romania, we caught pike on DEPS Slideswimmer 250 swimbaits, we triggered vicious strikes on soft swimbaits and topwater lures (the frog bite!), we explored together the Nubian Flats of the Red Sea, we did skipping with BFS and pitching techniques, we kept talking about BFS (Bait Finesse Style that I promoted in Romania for more than a few years), we saw how the Jackall Magallon or DEPS Slideswimmer 250 are running underwater, we reviewed custom rods built on the very tough North Fork Composites blanks, The Dark Side and The Lightsaber, we discovered the specialized swimbait EDGE Rods by Gary Loomis (The superversatile SB805-1 HM and The Heavy Beauty SB807-1 IM) and we spent 6 days in Sudan with EDGE Gamma Beta, the best performing fly fishing rods I had the chance to use so far.

Year 1 in a few numbers: I wrote and published 49 articles (some of them in English) and I edited 46 videos and uploaded them to my YouTube channel as well – I did all these things after work hours, mostly during evenings, nights and weekends. I hope that some of the article published may have helped you become better or more efficient anglers. I will make sure that the upcoming series to always bring you something new, from information to tips and trick from my own experiences: BFS Wars – side-by-side tests with the most popular bait finesse reels at the moment, new Swim like a fish videocasts to watch the lures in action and to find out the best presentations for them, Why we cast like that – articles and vlogs to learn the right way of casting with baitcasting gear and so much more.

Good fishing to all,
Andrei Zabet
g a m e   f i s h i n g   A  t o   Z

Articolul Year 1 apare prima dată în andreizabet.ro.

Mulţumesc partenerilor mei de până acum – Rodhouse, North Fork Composites, EDGE Rods şi Canon – care m-au ajutat să realizez capturi spectaculoase, exotice sau pur și simplu mari și să surprind pescuitul la răpitor din perspectiva mea: game fishing A to Z.

Cum a fost Anul 1: am prins pentru prima dată în România știuci la swimbaituri DEPS Slideswimmer 250, am declanșat atacuri la swimbaituri soft și la năluci topwater (broaște și swishere), am explorat împreună Întinsurile Nubiene ale Mării Roșii, am făcut skipping cu BFS şi pitching, am continuat să discutăm despre BFS (Bait Finsse Style, pe care l-am promovat la noi de acum 6 – 7 ani), am văzut cum evoluează în apă Jackall Magallon sau DEPS Slideswimmer 250, am făcut review-uri lansetelor construite pe blankuri de la North Fork Composites, The Dark Side și The Lightsaber, am descoperit lansetele EDGE specializate în pescuitul cu swimbaituri (Superversatila SB805-1 HM și The Heavy Beauty SB807-1 IM) și am petrecut 6 zile în Sudan alături de lansetele EDGE Gamma Beta, cele mai performante lansete de muscă pe care am avut șansa să le folosesc până acum.

Anul 1 în câteva cifre: am scris și publicat pe site 49 de articole (o parte din ele în engleză), am editat 46 de montaje video pentru majoritatea articolelor și le-am încărcat pe canalul propriu de YouTube – lucruri pe care le-am făcut în afara jobului, în timpul liber, serile, nopțile și în weekenduri. Sper că măcar o parte din cele publicate v-au ajutat să deveniți pescari mai buni și mai eficienți. Voi avea grjă ca următoarele serii de articole să vă ofere mereu ceva nou, de la informații la sfaturi desprinse din experiențele personale: BFS Wars (teste comparative între mulinetele de bait finesse ale momentului), noi videocasturi Swim Like a Fish (urmărim evoluția nălucilor în apă și să aflăm cum să obținem prezentări optime de fiecare dată), De ce lansăm așa – articole și vloguri ca să învățăm să lansăm corect cu echipamentul de casting, plus multe altele.

Fir întins tuturor,
Andrei Zabet
g a m e   f i s h i n g   A  t o   Z

Articolul Anul 1 apare prima dată în andreizabet.ro.

Dincolo de braconaj şi de lipsa de reacţie a autorităţilor, mă gândesc că un prim exemplu trebuie să-l dăm cei care pescuim la răpitor şi-l privim ca pe un partener de luptă şi nu ca pe-o prăjeală. Altfel, riscăm ca în viitor, caraşii şi fitofagii mioritici să devină un fel de emblemă naţională a pescuitului de foame şi sacoşă.

Mă întreb oare câţi practicăm C & R din respect pentru peşti? Nu aşa, doar acolo unde regula bălţii ne obligă să eliberăm peştii, cum e la Varlaam sau pe incintele private din Deltă, ci acolo unde nu ne impune nimeni să facem asta. Şi unde nu avem alt martor decât propria conştiinţă. Cum procedăm noi pe Snagov de mai mulţi ani încoace cu orice peşte, fie că e biban, ştiucă sau şalău, indiferent de dimensiune: Catch & Release TOTAL. Tocmai pentru că este atât de braconat şi de pescuit, am zis ca măcar noi să facem o diferenţă, oricât de mică şi să fim altfel decât ceilalţi.

Doar un exemplu cu un şalău prins în 2015 pe Snagov şi eliberat fără surle şi trâmbiţe. Am filmat eliberarea, dar n-am pus filmul pe net, până azi. Poate că acum va servi la ceva… poate că nu.

Toată lumea se plânge că nu mai există peşte decât în apele private. Alţii îi blamează pe cei care pescuiesc pe astfel de lacuri. Acolo încă este peşte tocmai pentru că se practică doar pescuitul în sistem Catch & Release. La sfârşitul anului trecut am auzit de o baltă de lângă sau din Bucureşti, al cărei proprietar, la fel ca în „Cazul Braşov”, a vrut să scape de ştiucă. Şi am înţeles că de când a fost descoperită „pleaşca”, s-a umplut balta de pescari care au avut grijă să scoată toate ştiucile, printre care multe exemplare de 4-5 kg şi peste.

Personal, cred că orice ştiucă mare este prea valoroasă ca s-o prinzi doar o singură dată. Mai ales în condiţiile în care pe lângă Bucureşti numeri lacurile care mai ţin ceva ştiucă pe degetele de la o mână, maxim două. Chiar şi 5 ştiuci transportate într-o ladă cu apă şi eliberate într-un lac mai sigur ar fi însemnat ceva. Puţin, dar ar fi fost un semn de normalitate. Din păcate, am aflat de „noul Braşov” abia după ce faptul şi ştiucile fuseseră… consumate, ca să spun aşa.

Vrem peşti-record dar nu-i lăsăm să crească. Îi prindem şi-i eliberăm în traistă, fiindcă aşa-i şi neamul nostru? Suntem ca lăcustele sau gândacii de bucătărie, umblăm numai după potol? Unde dăm de un lac cu peşte, îl asanăm şi plecăm acasă nu doar cu alevinii şi pixurile, ci şi cu dopul de la baltă? Cum vrem să prindem bibani de 40 cm dacă nu-i eliberăm pe cei de 15 sau 20 cm şi mai ales pe cei mai mari?

Exemplele pozitive trebuie să înceapă cu noi, pescarii de răpitor, spinangii sau castangii, nu contează. Am mai văzut peşti frumoşi eliberaţi, în diverse filmuleţe postate pe facebook şi nu pot decât să-i aplaud pe autorii lor, indiferent că sunt din ţară sau din alte comunităţi de pescari români din U.K. (Londra în special), Italia sau Franţa. Bravo, felicitări, la cât mai multe şi mai mari eliberări, mai ales în România!

Catch & Release sau dreptul la capturi-record înseamnă cauză şi efect, sunt complementare, nu pot exista una fără cealaltă şi depinde doar de noi să le introducem în vocabularul comportamental al pescuitului la răpitor. Deci, Fir Întins la Catch & Release!

Articolul Catch & Release sau dreptul la capturi-record apare prima dată în andreizabet.ro.

Acum vreo 3 – 4 ani, când APC 21 începuse să țină seria de concursuri anuale pe Lacul Snagov, regulamentul de punctare era unul mult mai simplu: limită din cei mai mari 5 pești pe manșă, cu o manșă în care puncta exclusiv știuca și o manșă dedicată ”decât” bibanului. Când ne-am putut concentra pe un pescuit de calitate, am avut și rezultate, adică am luat un loc 2 la acea ediție. Nici după nu am stat mai rău, am avut finișuri pe 6, și respectiv pe 5 la ultima ediție, etapa LRS, adică am demonstrat că putem prinde și cantitate. Înainte de 2014, când concuram fără echipă la concursurile APC21 pe Snagov, cam tot acolo reușeam clasări, în primii 5-6 concurenți, la fiecare ediție. În prezent, avem liber la bărci și motoare termice, competiția e mai acerbă, se desfășoară pe tot lacul, pescarii mult mai bine pregătiți și ”hârșâiți” în competiții interne și internaționale.

Toamna asta, avem nu unul, ci două concursuri pe Snagov, organizate de aceleași foruri – APC 21, Clubul Snagov și LRS. Primul, Cupa Total Spinning Snagov, are loc între 21 și 23 octombrie 2016 și este organizată de către APC 21, cu sprijinul LRS. Concursul se va ține la exact 2 ani de la dispariția lui Iancu Dumitrescu, membru marcant al APC 21, arbitru extrem de respectat în CN al LRS și nu, în ultimul rând, împătimit pescar și iubitor al Deltei. Nene Iancule, fire întinse oriunde ai pescui acum!

Al doilea concurs pe Snagov, Cupa Arrow-Okuma, coincide și cu ultima etapă din Campionatul Național de Spinning și este organizat de către LRS, cu sprijinul APC 21. Adică se inversează oarecum protagoniștii organizarii, din câte înțeleg.

Ceea ce mă interesează în mod direct, ca participant constant la concursurile de pe Snagov este de ce, la concursul din octombrie, s-a renunțat la limita de 5 pești pe manșă și a fost adoptat sistemul cu ”limita-nemiluită” de 20 de pești din LRS? Este o întrebare retorică, la care nu mai aștept răspuns, de vreme ce organizatorii principali ai competiției din 21-23 octombrie m-au lămurit deja: fiindcă acest concurs se vrea ca o repetiție generală pentru etapa LRS din 5-6 noiembrie și pentru că, prin folosirea sistemului de punctare cu 20 de pești și lungimi ridicate la pătrat, se speră ca numărul participanților să fie mai mare la concursul APC 21. Sistemul de punctare al LRS este menit să ajute echipa națională în participarea la Campionatele Mondiale FIPS-CIPS sau cum s-or numi. Care, din câte am văzut până acum, au cam fost niște fiascouri din punct de vedere al alegerii locațiilor, al capturilor și chiar al organizării – cel puțin în opinia mea. Echipa naţională a României ar merita nişte concursuri mai calitative decât până acum, însă atât oferă FIPS-CIPS în prezent. Oricum, am tot respectul pentru participanţii la întreg Campionatul Naţional fiindcă, indiferent de sistemul de măsurare şi punctare a peştilor, oamenii continuă să concureze, ceea ce nu-i lucru puţin. Din câte am înţeles, concurenţii s-au întâlnit la fiecare etapă din 2016 cu „dualitatea” speciilor punctabile, adică la ştiucă-biban, şalău-biban şi clean-biban. La etapa de la Beliş am înţeles că au ales cleanul, poate pentru că a fost mai uşor să puncteze cu cleni decât tot atâţia bibani de aceleaşi dimensiuni.

Vom participa la concursul de pe Snagov, măcar la primul dacă nu și la al doilea, fiindcă suntem îndrăgostiți de Snagov și ne place mult să pescuim pe bătrânul lac exclusiv în sistem Catch & Release. Însă asta nu înseamnă că trebuie să fiu și de acord cu modul de punctare, despre care am tot dreptul să-mi expun opiniile.

În primul rând, acum vreo 3 ani, când concursul s-a ținut cu limită de 5 pești, chiar și în acele condiții, am avut probleme cu una dintre știuci, cea mai mare, cu care nu am punctat. La actuala ediție, nici vorbă să ținem mai mult de 6-7 știuci pe șir, iar de parcurs distanțe mari pe apă cu ele pe șir este exclus. Nu avem livewell în barcă, deci managementul peștilor prinși pentru a-i menține vii va fi mult mai dificil. Cu bibanii te mai descurci într-un recipient mare umplut cu apă… însă știucile de 40 cm nu prea au cum să încapă acolo, fiindcă nu-s sardine.

În al doilea rând, cu 2 specii care punctează pe manșă, calabalâcul din barcă aproape că se dublează. Dacă mă refer la echipa Sorin Lazea – Andrei Zabet, pescuim fiecare cu minim 3 lansete de știucă, în funcție de tehnicile de prezentare și de năluci. La biban va trebui să mai avem încă 2, dacă nu tot 3 lansete. Deci 12 lansete în barcă. În ceea ce privește nălucile, chiar dacă la biban dăm cu ”chițimii”, și acestea ocupă loc, de la jiguri, plastice și până la cutii cu microvoblere. Nu discut aici locul sau rostul ansamblurilor specializate pe tehnici într-o barcă de competiție și nici în pescuitul de plăcere. E de ajuns să vă invit să aruncați o privire în bass boat-urile pescarilor din Elite, să vedeți câte lansete echipate are în medie, pe punte, un bass pro, în timpul oricăreia dintre cele 4 zile de confruntare din B.A.S.S. Bassmasters Elite. Nici răspunsul ”Păi folosiți mai puține” nu mi se pare corect, fiindcă îmi îngrădește opțiunile ”de exprimare” – dacă pescuiesc într-o zi cu 4 tehnici diferite la știucă, asta e posibil să-mi ceară 3 sau 4 combo-uri specializate. În concluzie, fiindcă nu vrem să ne restrângem opțiunile, va trebui să înghesuim și echipamentul de biban în barcă. Să vezi ”distracție”!

În al treilea rând, observ că manșele s-au scurtat de la 8 la 7 ore, iar speciile cu care poți puncta zilnic sunt două. Asta înseamnă un pescuit ”la două capete”, în aceeași manșă, și strategii încâlcite ori lăsate în voia sorții. Cu alte cuvinte, nu te poți concentra pe o singură specie de pește timp de o manșă, să zici că ai prins 10 știuci și cu alea rămâi, ci trebuie să mai alergi și după 10 bibani, ca să faci limita de 20 de capturi, să-ți maximizezi șansele de a puncta cât mai sus în clasament.

În al patrulea rând – ca să nu mai amintesc de faptul că am început deja să echivalăm 20 de bibani de 20 cm în știuci de 40 cm, și câte știuci de 40 cm ar fi egale cu 20 de bibani de 25 cm… când totul ar trebui să fie simplu, să știi tot timpul cum stai, conform celor 5 pești măsurați. În manșă nu ai timp nici să mănânci, darămite să te apuci să echivalezi 20 de bibani între 20 și 28 cm cu 13 știuci între 40 și 50 cm… și să fii sigur că nu greșești eliberând o știucă sau nu știu câți bibani. Asta nu mi se mai pare concurs, ci aduce mai mult a speculații cu acțiuni pe piața bursieră. Și care echipă ar fi mai bună: una care prinde o singură știucă de 60 cm sau alta care a prins 9 bibani de 20 cm și a muncit ceva pentru acele capturi?

În al cincilea rând, ”limita” de 20 de capturi forțează concurenții să caute cantitate și nu calitate. Am mai expus motivele și în alte articole de pe blogul vechi. În combinație cu manșa și mai redusă de 7 ore, totul se transformă într-o goană după cei mai ”oricare” 20 de pești, nu într-un pescuit de căutare și selecție după cele mai mari 5 capturi – ori s-a înmulțit știuca pe Snagov într-atât de mult în ultima vreme și nu știm noi?

De ce totul atât de complicat? De ce asemenea rebusuri și hățișuri întortocheate? Nu înțeleg, nu vreau să înțeleg fiindcă nu concep de ce trebuie ca un sistem de măsurare din LRS să domine și alte competiții, fie și doar un biet concurs de răpitor de pe Snagov. Dacă acest fabulos sistem de măsurare este atât de reprezentativ pentru performanțele concurenților, de ce nu îl preiau și organizatorii celor mai puternice competiții de bass din lume? De ce nu punctează cu 20 de pești în Bassmaster Elite Series, și tot cu două specii total diferite ca stiluri de pescuit, năluci și dimensiuni: bass și crappie, de exemplu? La ei punctează largemouth bassul și smallmouth bassul, oricare cei mai mari 5 pești dintre cele două specii, care pot atinge talii asemănătoare și se prind cu năluci din aceleași clase (poate cu excepția dropshot-ului, caracteristic în pescuitul smallmouth bassului).

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă la noi ar apărea peste noapte un lac populat până la refuz cu doar două specii, știucă și zvârlugă? Atunci să vedeți ridicări la pătrat! Ferească!… Sau cum ar fi în competițiile de crap, să puncteze și cu carași… tot până la 20? Și să ridice greutatea lor la pătrat. Dacă unii încă mai au simțul piscicolului, ar trebui să-l aibă și pe cel al ridicolului.

După cum s-a exprimat și colegul de echipă Sorin Lazea mai deunăzi, evident în glumă… Întrebarea-cheie este: deci dacă prind o vaduviță și un asprete, ăștia ridicați la pătrat îs mai mult ca o știucă și o beldiță? Sau ca un ștrap și o nisiparniță?

Argumentele organizatorului le-am primit deja: ”În Campionatul Mondial al FIPS-CIPS, singurul la care avem acces, punctează TOŢI peştii răpitori prinşi iar în calcul se ia lungimea la pătrat a fiecărui peşte punctabil”.

Din câte am înțeles, avem acces și la Campionatul Mondial de Bass, care este organizat, rețineți, tot de FIPS-CIPS (anul acesta în Portugalia), iar acolo se iau în calcul doar cei mai mari 5 pești ai fiecărei manșe. Dacă echipa națională ar fi participat doar la această competiție, oare ce sistem de punctare am fi avut în campionatul intern?

Nu mai aștept răspunsuri la întrebările de mai sus… Sper doar ca, într-un târziu care probabil că nu va mai prinde generația noastră în viață, să se schimbe ceva și în pescuitul competițional de la noi. Adică peste mai multe zeci de ani, mai degrabă spre 50. Dar dacă nu începem măcar să chestionăm, să punem sub semnul întrebării sistemele care ridică asemenea semne, să formulăm opinii noi și să încercăm alternative, nici că are rost să sperăm la un viitor mai bun. Schimbarea începe de acum, cu pana mea, cu gândul tău, cu vorba altora, cu ceea ce facem pe Snagov și pe alte ape împotriva braconajului și tot așa.

Acest articol nu se dorește și nu este un atac la adresa cluburilor organizatoare, a LRS sau a concursurilor în sine (din moment ce și eu particip iar argumentele mai sus expuse sunt cât se poate de valide și într-un limbaj absolut decent)… ci vă invit să-l citiți și să-l acceptați ca pe o provocare la a încerca să gândim puțin mai departe data viitoare, de la etapă la etapă, de la an la an.

Nu încerc să schimb regulile unor competiții care vor avea loc în octombrie sau în noiembrie, și nici n-aș putea. Încerc să schimb mentalități. Iar asta e o muncă pe termen lung. Credeți-mă, fiindcă vorbesc în cunoștință de cauză – acum 15 ani nu eram un susţinător al sistemului Catch & Release, însă după un prim pescuit cu prietenul Mălin Mușatescu pe o incintă C&R, am început să-mi schimb optica. Dar asta e o poveste pentru o altă ocazie…

Articolul Ridicarea la pătrat: punctează și zvârluga? apare prima dată în andreizabet.ro.